Urmatorii 10-15 ani sunt cruciali pentru implementarea tehnologiilor cu zero emisii nete si pentru extinderea acestora. Dupa cum se subliniaza in raportul Draghi privind viitorul competitivitatii europene, o mare parte din investitiile in decarbonizare ale sectoarelor industriale nu beneficiaza in prezent de o analiza de rentabilitate clara. Prin urmare, sprijinul public este esential pentru a reduce riscul acestor investitii.

CEMBUREAU are trei recomandari principale in aceasta privinta:

• Fondul de inovare EU ETS ar trebui transformat intr-un fond de dezvoltare a tehnologiilor curate, pentru a consolida capacitatea acestuia de a sprijini dezvoltarea tehnologiilor cu zero emisii nete si de a aborda riscurile asumate de "primii veniti".

• In mod esential, in urma recomandarilor raportului Draghi privind alocarea veniturilor din ETS, trebuie creat un "fond de decarbonizare a cimentului", care sa reutilizeze veniturile pe care sectorul cimentului din UE le va aduce prin intermediul EU ETS, pentru a sprijini proiectele de decarbonizare la scara larga care au loc in sector.

• Factorii de decizie politica ar trebui sa se asigure ca 100% din veniturile ETS sunt cheltuite pentru combaterea schimbarilor climatice. In plus, normele nationale privind ajutoarele de stat si instrumentele europene de finantare ar trebui sa fie mai bine coordonate in ceea ce priveste eligibilitatea, domeniul de aplicare (CAPEX si OPEX) si calendarul prin crearea unei proceduri de depunere a proiectelor de tip "ghiseu unic".

Aceste sugestii se bazeaza pe legislatia existenta referitoare la ETS si ar putea fi puse in aplicare ca parte a viitorului Acord industrial curat.

In mai 2024, CEMBUREAU, Asociatia Europeana a Cimentului, a publicat actualizarea Foii sale de parcurs Net Zero, care prezinta ambitiile sectorului in materie de clima de-a lungul lantului valoric al cimentului si betonului. Foaia de parcurs revizuieste ambitiile climatice ale sectorului la orizontul anilor 2030, 2040 si 2050, in lumina investitiilor in decarbonizare in curs de desfasurare in sector. Aceasta identifica in mod specific intensificarea sprijinului financiar pentru investitiile in decarbonizare ca fiind una dintre conditiile indispensabile pentru realizarea cu succes a ambitiilor sectorului.

 

Decarbonizarea sectorului cimentului din UE a intrat in faza de implementare. Aceasta necesita investitii semnificative in tehnologii cu zero emisii nete, care includ atat tehnologii industriale transformative pentru decarbonizare, cat si tehnologii revolutionare precum captarea carbonului. Aceste investitii sunt semnificative pentru orice fabrica de ciment. De exemplu, foaia de parcurs "Net Zero" a CEMBUREAU include estimari ale costurilor pentru captarea carbonului cuprinse intre 200 si 500 de milioane de euro per instalatie, fara a lua in considerare costurile de infrastructura.

Urmatorii 10-15 ani sunt cruciali pentru implementarea acestor tehnologii cu zero emisii nete si pentru extinderea lor. Pitrivit CEMBUREAU, finantarea publica este esentiala pentru sustinerea acestora din urmatoarele motive:

• Dupa cum se subliniaza in raportul Draghi privind viitorul competitivitatii europene, o mare parte din investitiile in decarbonizare ale sectoarelor industriale nu au o rentabilitate clara. Sprijinul public este, prin urmare, o conditie prealabila pentru a reduce riscul acestor investitii, permitand companiilor sa intreprinda transformarile necesare.

• Sprijinul public contribuie la acoperirea decalajului financiar semnificativ dintre practicile actuale si adoptarea tehnologiilor revolutionare/ net zero, sprijinind reducerea costurilor acestor tehnologii si economiile de scara.

• Aceste solutii ecologice permit reduceri semnificative ale emisiilor de CO₂ la o anumita instalatie, avand (in cazul sectoarelor mari consumatoare de CO₂, precum cel al cimentului) un impact semnificativ asupra emisiilor globale ale tarilor UE.

• Un sprijin public bine directionat ar permite investitii in toate lanturile valorice din Europa, stimuland astfel competitivitatea industriei europene.

In schimb, sectoarele mari consumatoare de energie beneficiaza doar de un numar limitat de instrumente de finantare pentru a-si sprijini investitiile in decarbonizare:

• Fondul de inovare EU ETS cofinanteaza un numar semnificativ de proiecte in sectoarele mari consumatoare de energie (inclusiv cel al cimentului) si este esential pentru sprijinirea investitiilor net zero. Cu toate acestea, acesta este in mare parte suprasubscris, iar rezultatele recentelor cereri de finantare au evidentiat riscul ca subventiile sa fie fragmentate intre un numar mare de sectoare si obiective.

• Alte mecanisme de finantare pot sprijini unele investitii, dar sunt, prin natura lor, mai putin accesibile - fie pentru ca sunt limitate in timp (Fondul de redresare si rezilienta se incheie la sfarsitul anului 2026, cu o finantare redusa sau inexistenta prevazuta pentru proiectele de captare a carbonului), fie pentru ca se concentreaza in principal pe energie (Fondul de modernizare, care are, de asemenea, o puternica componenta regionala, deoarece se aplica doar in 13 state membre cu venituri reduse), fie pentru ca sunt limitate doar la anumite regiuni din statele membre (Fondul de tranzitie echitabila, Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul de coeziune). Fondurile UE pentru cercetare (de exemplu, HorizonEurope) sunt, de asemenea, utile, dar sunt axate mai degraba pe cercetare si inovare decat pe implementarea industriala.

• Ajutorul de stat poate fi util pentru finantarea partiala a investitiilor mari in decarbonizare, dar nu este un instrument european in sine. In plus, clauza de aliniere din cadrul temporar privind ajutoarele de stat impune ca proiectele sa acopere mai multe regiuni cu venituri reduse, ceea ce reprezinta un obstacol prohibitiv pentru multe proiecte cu tehnologie net zero.

Unele instrumente suplimentare de finantare ale UE pot sprijini dezvoltarea infrastructurii cu zero emisii nete (de exemplu, conductele de CO₂ prin mecanismul Conectarea Europei) - ceea ce este absolut esential - dar nu sunt orientate catre sectoarele industriale.

Aceste fonduri limitate si inadecvat structurate contrasteaza cu situatia altor sectoare, cum ar fi sectorul energetic, care s-au bucurat de sprijin continuu printr-o varietate de instrumente de finantare la nivel national si european. Acest lucru se intampla intr-un moment in care principalii concurenti ai UE lanseaza programe semnificative de sprijinire a industriilor lor nationale in cursa mondiala pentru tehnologiile ecologice.

 

CEMBUREAU recomanda cu fermitate transformarea fondului de inovare ETS existent intr-un fond adecvat de dezvoltare a tehnologiilor ecologice. Fiind un adevarat instrument european de finantare, Fondul de inovare ETS ofera sprijin paneuropean, evitand astfel fragmentarea pietei interne a UE care ar putea aparea in cazul ajutoarelor de stat. In plus, prin utilizarea directa a veniturilor ETS, Fondul de inovare ETS nu necesita nicio recurgere directa la bugetele nationale.

O prima schimbare semnificativa care trebuie adusa Fondului de inovare al ETS este transformarea acestuia intr-un fond propriu-zis de "implementare". Solicitarea sistematica a unui "aspect de inovare" contravine fazei de implementare in care se afla in prezent sectorul cimentului si alte industrii mari consumatoare de energie. CEMBUREAU este multumit de adaugarea, in timpul revizuirii sale din 2023, a articolului 3 litera (aa) la Regulamentul delegat privind Fondul pentru inovare, care specifica faptul ca obiectivele operationale ale acestuia acopera, de asemenea, "(...) proiectele care sunt suficient de mature, au un potential semnificativ de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si vizeaza extinderea tehnologiilor, proceselor sau produselor inovatoare pentru a realiza implementarea lor comerciala pe scara larga in intreaga UE". Cu toate acestea, la articolul 11 din acelasi Regulament delegat, care se refera la criteriile de atribuire, gradul de inovare comparativ cu stadiul actual al tehnologiei este inca mentionat ca unul dintre criteriile de evaluare.

Impreuna cu o redenumire a Fondului de inovare ETS intr-un Fond de dezvoltare a tehnologiilor ecologice, CEMBUREAU ar sugera, prin urmare, alinierea articolului 11 din Regulamentul delegat cu formularea de la articolul 3 litera (aa) dupa cum urmeaza:

"(b) gradul de inovare al proiectelor propuse in comparatie cu stadiul actual al tehnologiei sau potentialul de extindere a tehnologiilor inovatoare existente".

In al doilea rand, conceptia actuala a Fondului de inovare ETS limiteaza capacitatea acestuia de a sprijini implementarea tehnologiilor cu zero emisii nete si de a aborda riscurile asumate de "primii veniti":

• Alocarea de fonduri in cadrul Fondului de inovare ETS nu este dinamica. Subventia este o suma fixa bazata pe cerintele stabilite in primele studii de fezabilitate ale proiectelor si nu poate evolua in timp. Cu toate acestea, este necesar un anumit nivel de flexibilitate pentru a lua mai bine in considerare provocarile cu care se confrunta proiectele, care sunt adesea supuse unor factori de costuri externe pe care nu le pot controla (de exemplu, variatia preturilor la energie electrica sau hidrogen, costurile de transport si stocare a CO₂ etc.). Astfel, valoarea finala a subventiei ar trebui sa se bazeze pe estimarile costurilor reale identificate la finalizarea studiilor Front End Engineering and Design (FEED).

• In plus, este necesara o definire mai realista a termenelor la semnarea grantului. Acest lucru este deosebit de relevant pentru astfel de proiecte de tip "premiera", in care lanturile valorice complexe nu au fost inca definite si infiintate. Termenul actual de 5 ani nu ia in considerare o astfel de complexitate si ar trebui extins la cel putin 7 ani, permitand, in acelasi timp, o anumita flexibilitate pentru a face fata oricaror intarzieri de-a lungul lantului valoric de gestionare a carbonului care sunt in afara controlului dezvoltatorilor de proiecte.

• Fondul pentru Inovare este menit sa sprijine pana la 60% din costurile relevante ale unui proiect, insa, in practica, definitia costurilor relevante este foarte ingusta si nu este consecventa intre instrumentele de finantare (de exemplu, definitia costurilor relevante din cadrul Fondului pentru tranzitie echitabila nu este aceeasi cu cea din cadrul Fondului pentru Inovare).

CEMBUREAU recomanda, in acest caz, adaptarea Regulamentului delegat privind Fondul de inovare ETS pentru a include:

• O posibilitate pentru subventiile Fondului de inovare de a prezenta estimari revizuite ale costurilor dupa finalizarea studiilor de inginerie si proiectare initiala (FEED).

• O posibilitate de ajustare dupa acordarea subventiei si a calendarului pentru a reflecta modificarile semnificative ale factorilor de cost externi, cum ar fi preturile energiei electrice, ale hidrogenului sau costurile de transport si stocare a CO₂, precum si intarzierile de-a lungul lantului valoric, cu conditia ca astfel de modificari sa fie in afara controlului dezvoltatorilor proiectului.

• Definitia "costurilor relevante" ar trebui revizuita.

 

In plus, CEMBUREAU crede cu tarie ca ar trebui creat un "Fond de decarbonizare a cimentului" specific, care sa reutilizeze veniturile pe care sectorul cimentului din UE le va aduce prin EU ETS. O astfel de abordare a alocarii veniturilor catre sectoarele industriale este recomandata in mod specific in raportul Draghi, care solicita abordari sectoriale pentru a recunoaste particularitatile diferitelor sectoare energointensive.

Desi stimuleaza in mod eficient reducerea emisiilor de dioxid de carbon, povara financiara a EU ETS asupra sectoarelor industriale din UE este semnificativa si va creste in anii urmatori odata cu eliminarea treptata a alocarilor gratuite ca parte a punerii in aplicare a mecanismului UE de ajustare la frontiera a carbonului (CBAM). In urmatorii zece ani, pana in 2034, se asteapta ca industria cimentului din UE sa plateasca intre 80 si 100 de miliarde de euro in drepturi ETS. Impreuna cu otelul, cimentul va fi probabil cel mai important contribuitor la veniturile ETS pe masura ce CBAM este pus in aplicare. Alocarea acestor venituri intr-un fond specific pentru decarbonizarea cimentului ar aduce beneficii semnificative:

• Redirectionarea veniturilor ETS inapoi catre industriile care contribuie la ETS ar accelera tranzitia in aceste sectoare industriale.

• Strategia de reinvestire ar sprijini, de asemenea, obiectivele de politica industriala ale UE prin incurajarea inovarii, crearea de locuri de munca si promovarea cresterii economice in cadrul blocului comunitar.

• Ar asigura competitivitatea industriala si pozitia de lider a Europei in domeniul tehnologiilor de varf necesare pentru tranzitie.

• Crearea unui fond specific pentru ciment este justificata, deoarece schemele multisectoriale actuale prevad o comparatie a proiectelor cu structuri de costuri si optiuni tehnologice total diferite, ceea ce nu permite un proces de licitatie echitabil si competitiv.

• Prin definitie, Fondul de inovare ETS acopera doar CAPEX, in timp ce costurile operationale sunt deosebit de importante pentru intreprinderi, in special pentru tehnologiile revolutionare precum captarea carbonului. Aceste costuri operationale ar putea fi acoperite printr-un recurs complementar la contractele pentru diferenta.

In mod esential, cea mai recenta revizuire a Directivei ETS a UE prevede deja ca alocarea gratuita care nu mai este acordata sectoarelor CBAM ar trebui sa revina Fondului de inovare ETS si sa se indrepte in mod prioritar catre aceste sectoare, inclusiv prin posibile cereri de finantare dedicate. Ideea de finantare anticipata este, de asemenea, incorporata in Directiva. Prin urmare, este deja bine recunoscuta logica alocarii anticipate a veniturilor ETS pentru a sprijini decarbonizarea sectoarelor ETS. In mod similar, raportul Draghi solicita ca "un flux continuu de venituri din ETS si, eventual, din CBAM sa poata fi investit in EIIS (Institutul European de Inovare pentru Sustenabilitate)", mentionand ca "in special, este necesara o finantare sporita pentru cercetare si dezvoltare si pentru implementarea tehnologiilor legate de HtA, cum ar fi captarea si stocarea carbonului, captarea si utilizarea carbonului (CCS/CCU) si tehnologiile de captare a carbonului, pentru a oferi solutii acolo unde electrificarea (completa) nu este fezabila (de exemplu, ciment)".

Fondul de decarbonizare a cimentului ar putea functiona in conformitate cu urmatoarele reguli:

• 75% din viitoarele venituri ETS generate prin licitatii pentru sectorul cimentului ar fi alocate unui "Fond de decarbonizare a cimentului". Acest fond ar fi delimitat si utilizat pentru a lansa apeluri dedicate sectorului.

• Fondul de decarbonizare a cimentului ar functiona pe baza unor cereri de finantare anuale, similare Fondului de inovare ETS, lansat de Comisia Europeana si care respecta reguli similare - inclusiv sugestiile de mai sus pentru a se asigura ca fondul va sprijini implementarea, precum si inovarea.

• Astfel de apeluri ar putea include contracte de carbon pentru diferenta (CCFD) pentru a sprijini OPEX, in plus fata de subventiile legate de CAPEX. Aceasta ar permite o acoperire sporita a costurilor de pana la 90% din costurile relevante.

• Cu toate acestea, CEMBUREAU ar dori sa se fereasca de utilizarea "licitatiilor competitive", care ar putea duce la o cursa descendenta in care doar anumite regiuni europene ajung sa fie sprijinite (de exemplu, investitii in regiunea Marii Nordului doar pentru captarea carbonului).

CEMBUREAU recomanda sa se ia masuri imediate pentru a lansa cereri de finantare sectoriale si sa se modifice articolul 10 din Directiva EU ETS dupa cum urmeaza, pentru a crea un Fond de decarbonizare a cimentului. Cel putin 75% din veniturile din licitatii generate de sectoarele industriale in temeiul prezentei Directive, care sunt acoperite de mecanismul UE de ajustare la frontiera a carbonului, se aloca unui proiect sectorial de decarbonizare. Acest fond de decarbonizare a industriei energointensive ar trebui sa functioneze in conformitate cu normele stabilite in cadrul Fondului de inovare ETS si sa garanteze ca fiecare sector vizat primeste o parte de finantare proportionala cu veniturile generate de licitatie. Aceasta ar trebui sa includa o acoperire a costurilor de pana la 90% din costurile relevante.

 

Nu in ultimul rand, CEMBUREAU reaminteste ca statele membre trebuie sa cheltuiasca veniturile ETS pentru a sprijini actiunile climatice. Articolul 10 alineatul (3) din Directiva ETS stabileste o gama larga de obiective pentru care veniturile din licitatii pot fi utilizate de statele membre. In pofida obligatiei, prevazute la articolul 10 alineatul (3) din ETS, ca statele membre sa prezinte rapoarte detaliate, nu a fost furnizata nicio transparenta cu privire la utilizarea exacta de catre fiecare stat membru pentru fiecare dintre obiectivele mentionate in dispozitia respectiva.

Cel mai recent raport disponibil pe site-ul Comisiei dateaza din 2017 si mentioneaza ca 1,9% (doar) din veniturile din licitatii (132 de milioane de euro) au fost cheltuite pentru CSC, iar zece state membre nici macar nu au alocat veniturile din licitatii in scopuri energetice si climatice. La randul sau, raportul Draghi mentioneaza ca, in timp ce statele membre au raportat ca 76% din veniturile totale din ETS din perioada 2013-2022 au fost cheltuite pentru clima, energie regenerabila si cresterea eficientei energetice, "doar o parte reziduala din toate veniturile din licitatiile ETS este destinata investitiilor in decarbonizare in industrie si in EllS (Institutul European de Inovare pentru Sustenabilitate), majoritatea banilor fiind cheltuiti pentru subventionarea costurilor energiei electrice".

Reforma legii concurentei va fi, de asemenea, un element esential in facilitarea accesului la finantare. Fara a aduce atingere elementelor fundamentale ale concurentei loiale, normele trebuie simplificate si clarificate in ceea ce priveste oferirea de instrumente de reducere a riscurilor (clarificarea normelor privind ajutoarele de stat in materie de garantii publice), criteriile care trebuie utilizate pentru stabilirea de contracte pentru diferenta la nivel national sau conceperea de proiecte de interes european comun (IPCEI). O coordonare mai stransa intre ajutorul de stat national si finantarea europeana in ceea ce priveste cerintele de eligibilitate, domeniul de aplicare (CAPEX si OPEX) si termenele prin intermediul unui ghiseu unic de depunere a proiectelor sunt factori-cheie pentru imbunatatirea accesului la finantare.

CEMBUREAU recomanda monitorizarea stricta a punerii in aplicare a articolului 10 alineatul (3) de catre statele membre ale UE. In plus, aceasta ar trebui sa incurajeze statele membre sa sprijine proiectele de decarbonizare industriala prin diverse mecanisme de finantare, inclusiv CCFD.

Potrivit CEMBUREAU, reforma legislatiei in domeniul concurentei, in special a normelor privind ajutoarele de stat, trebuie sa se concentreze asupra facilitarii tranzitiei prin simplificarea normelor si proceselor si printr-o mai buna aliniere intre instrumentele de finantare europene si nationale.