In opinia expertului chimist Dame Judith Hackitt (care s-a remarcat in perioada care a urmat dezastrului de la Grenfell Tower folosind o figura de stil prin care afirma ca au fost incalcate mai multe regulamente decat existau la momentul respectiv in Marea Britanie), faza a doua a anchetei publice desfasurate sub conducerea judecatorului Sir Martin Moore-Bick "expune un sistem defect", iar "dovezile prezentate in cadrul anchetei subliniaza amploarea problemelor". Se pare, asadar, ca nici macar o legislatie deosebit de ampla, cum este cea din Albion, nu poate evita aparitia unor astfel de evenimente nefericite.

Data fiind complexitatea raportului, este dificila o prezentare exhaustiva a acestuia, insa este interesanta acea parte a sa ce descrie cursul evenimentelor care au condus la incendiu, incepand cu regimul de reglementare si terminand cu actiunile frauduloase intreprinse de unii furnizori. Expertii britanici au descris, pe de-o parte, rolul avut de guvernul de la Londra, prin Departamentul pentru Comunitati si Administratie Locala in functiune la data incendiului, in elaborarea orientarilor statutare, cel al altor organisme influente in crearea circumstantelor in care a avut loc renovarea Grenfell Tower si, pe de alta parte, activitatile unor companii, care au falsificat rapoarte de testare, ca sa fie mentionata doar una dintre ilegalitatile comise.

Concluzia este aceea ca incendiul de la Grenfell Tower a fost punctul culminant al unei lungi perioade in care Guvernul si alte organisme cu functii de raspundere din industria constructiilor nu au analizat cu atentie pericolul incorporarii de materiale combustibile in peretii exteriori ai cladirilor rezidentiale inalte si nu au actionat pe baza informatiilor de care dispuneau.

 

In ceea ce priveste sursa care a intretinut focul timp de 60 de ore, panourile utilizate in peretele exterior erau un produs alcatuit din doua foi subtiri de aluminiu cu un miez de polietilena pentru a asigura rigidizarea, folosit fie sub forma nituita, fie de casete instalate pe un suport special. Sistemul, in forma sa nituita fusese clasificat in conformitate cu standardul european de reactie la foc in clasa B-s2, d0, inca de la inceputul anului 2005 (insemnand, conform prevederilor legale, produse cu o combustibilitate limitata, flacara cu intensitate medie si fara picaturi incandescente). Acest lucru, in special in ceea ce priveste caracteristica d0 referitoare la picaturi, este posibil exclusiv in cazul materialelor compozite ignifugate, avand in vedere caracteristicile fizico-chimice ale etilenei. Astfel de solutii existau in portofoliile companiilor care au livrat produsele, reprezentatii acestora declarand ca erau constienti de pericolul reprezentat de utilizarea materialelor neignifugate. De asemenea, inclusiv in cazul casetelor a existat informatia ca produsul nu era potrivit in caz de incendiu, fiind chiar mai periculos decat in forma nituita.

Din pacate, interesele comerciale au prevalat, iar consecintele sunt deja cunoscute.

 

Probabil ca si mai grava a fost utilizarea unor solutii de termoizolare bazate pe spuma poliizocianurata (spuma poiliuretanica incluzand izocianuri). La fel ca in cazul incendiului de la Colectiv, aceasta a provocat foarte multe victime, dat fiind faptul ca, la temperaturi ridicate, izocianurile se transforma in acid cianhidric, a carui inhalare duce la o sufocare rapida a celor expusi. Uimitor este si faptul ca furnizorii au falsificat testele, prin pregatirea speciala a mostrelor verificate prin incorporarea de placi de oxid de magneziu, rezistente la foc, fara a specifica acest lucru.

Alte nereguli se refera, de exemplu, la instalarea unor sisteme de termoizolare pe baza unui singur test in conformitate cu standardul BS 8414-1, efectuat in 2005 pe un esantion ale carui componente nu erau reprezentative pentru un perete exterior tipic. Certificatul emis ulterior (in 2008) era valabil pentru un alt produs, esential diferit de cel initial si incluzand informatii de marketing, fara nicio legatura cu caracteristicile tehnice, care nu erau de natura a recomanda folosirea la o cladire cu o inaltime mai mare de 15 metri.

Comisia a concluzionat ca strategiile necinstite au avut succes in mare masura datorita incompetentei BBA (British Board of Agrement), a incapacitatii de a adera cu fermitate la sistemul de verificari pe care institutia insasi il instituise si a unei orientari absurde, constand in aceea de a pune multumirea clientilor mai presus de respectarea standardelor. Avand in vedere amploarea subiectului si gravitatea acuzatiilor pe care le fac juristii britanici in urma acestei anchete, ce va duce, cel mai probabil, in perioada urmatoare, la lansarea unor proceduri penale, vom reveni cu informatii pe masura ce situatia va evolua. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca lucrurile s-au derulat in aceasta maniera pe cea mai reglementata piata de pe mapamond, ceea ce ridica un semn urias de intrebare in legatura cu felul in care sunt gestionate astfel de chestiuni in tari mai putin experimentate, cu o legislatie mai "fragila" si mai usor de eludat.

Pentru informatii suplimentare, click aici