Industria globala a metalelor si mineritului intra deja intr-o noua era. Din punct de vedere istoric, evolutia actuala a fost determinata de cresterea economica si de dezvoltarea clasei de mijloc, ceea ce a dus la o crestere substantiala a cererii pentru materiale precum otelul, aluminiul si carbunele. In timp ce 80 % din productie consta, in prezent, din cinci materii prime de baza - otel, carbune, aur, cupru si aluminiu - situatia se schimba rapid, ca urmare a tranzitiei energetice. Aceasta consta, in principal, intr-o transformare fizica, iar provocarile majore sunt, prin urmare, in mare parte fizice, legate inclusiv de disponibilitatea in timp util a materialelor incorporate in tehnologiile cu emisii reduse de carbon. Tranzitia energetica schimba peisajul materialelor, in special prin accelerarea cresterii cererii de solutii care sunt incorporate in tehnologiile cu emisii reduse de carbon, deoarece aceste tehnologii necesita, de obicei, mai multe materiale incorporate decat tehnologiile conventionale corespunzatoare. 

 

De exemplu, vehiculele electrice cu baterii (EV) sunt de obicei cu 15-20% mai grele decat cele similare echipate cu motor cu ardere interna. Faptul respectiv declanseaza o schimbare pe termen lung a profilului cererii de materiale, deoarece tehnologiile cu emisii reduse de carbon necesita un set diferit de materiale pentru tranzitia energetica, ceea ce majoreaza treptat importanta relativa a acestora in economia miniera globala. Situatia determina o reducere pe termen lung a utilizarii carbunelui in sistemul energetic, acesta fiind actualmente al doilea material ca marime in sectorul metalelor si mineritului, in ceea ce priveste vanzarile. Materialele-cheie pentru tranzitia energetica sunt esentiale pentru realizarea decarbonizarii sistemului energetic global si, prin urmare, in lipsa unei aprovizionari suficiente si accesibile ar risca sa impiedice implementarea rapida a tehnologiilor esentiale moderne. Este asadar cat se poate de clar ca drumul actual va aduce in mod inevitabil provocari, inclusiv legate de accelerarea scalarii ofertei, pentru a raspunde noilor modele ale cererii, de mentinerea materialele la preturi accesibile, astfel incat acestea sa poata continua sa sprijine tranzitia energetica si sa alimenteze cresterea economica si, mai ales, de imbunatatirea sustenabilitatii industriei. Demersul nu este simplu, in special in contextul unui peisaj politic global in continua evolutie, care sporeste si mai mult incertitudinea pentru investitori. Cu toate acestea, raspunsul industriei la tranzitia energetica prezinta, de asemenea, oportunitati de afaceri substantiale atat pentru operatorii traditionali, cat si pentru cei nou intrati pe piata, indiferent daca este vorba despre modificari constiente ale portofoliului, inovatii disruptive, noi modele de afaceri sau urmatorul val al progresului in materie de cheltuieli operationale si de capital, bazat, in unele cazuri, pe aportul de inteligentei artificiale.

 

Ultimii doi-trei ani au adus cu ei unele provocari pentru industria materialelor, legate de o volatilitate ridicata a preturilor, determinata, printre altele, de perturbarile lanturilor de aprovizionare si de o fluctuatie sporita a preturilor la energie. In timp ce industria a trecut prin cicluri anterioare de cresteri si scaderi, aceste modificari recente sunt fara precedent, ca amploare. In ciuda provocarilor, industria materialelor a inregistrat rezultate financiare solide in ultimii cativa ani, comparativ cu mediile istorice. Vanzarile au crescut cu aproximativ 2.400 miliarde USD (+40 %) in perioada 2020-2023, in principal datorita sectorului metalurgic si minier, care a sporit cu 1.700 miliarde USD (+75 %). In aceeasi perioada, veniturile operationale brute in sectorul metalelor si mineritului aproape s-a dublat, crescand de la 500 miliarde USD la 900 miliarde USD. Cu toate acestea, se preconizeaza ca 2024 va fi mai dificil pentru industrie, deoarece cresterea economica globala incetineste, iar trecerea la tehnologii cu emisii reduse de carbon se desfasoara mai lent decat se preconiza, ambii factori exercitand o presiune in sensul scaderii preturilor, in special pentru materialele utilizare la fabricarea de baterii, cum ar fi nichelul si litiul. Comparand previziunile initiale cu situatia actuala, se constata ca productia de litiu si nichel a fost subestimata cu aproape 20 %. In cazul litiului, diferenta este determinata de punerea in functiune mai rapida decat se preconiza a activelor finantate de investitori australieni si americani, precum si de o crestere neprevazuta a activelor de lepidolit in China, ca raspuns la preturile ridicate ale litiului. In ceea ce priveste nichelul, intensificarea provine aproape exclusiv din activele integrate de laterita cu levigare acida la presiune ridicata (HPAL) din Indonezia. Aceasta crestere accelerata a ofertei - combinata cu o incetinire a vanzarilor de vehicule electrice (EV) - explica recentele corectii in scadere ale preturilor si motivul pentru care unele proiecte au fost anulate. In schimb, oferta de cupru este in urma previziunilor, nu numai din cauza faptului ca proiectele preconizate nu au fost puse in functiune, ci si pentru ca productia mai multor unitati a scazut mai rapid decat se anticipa. Cu toate acestea, tendintele nu sunt similare pentru toate materialele. De exemplu, tranzitia de la electrolizoarele mari consumatoare de iridiu, in anticiparea unei potentiale penurii de iridiu, nu este inca pusa in mod evident in practica. Acest lucru ar putea fi explicat partial prin faptul ca dezvoltatorii de hidrogen ar putea avea in continuare flexibilitatea de a schimba designul electrolizoarelor, intr-o etapa ulterioara a ciclului de dezvoltare a proiectului. Pentru informatii suplimentare, click aici