Arhitectii specializati in furnizarea unor servicii speciale de cercetare, indiferent de dimensiunile birourilor in cadrul carora activeaza, s-ar putea bucura de avantaje multiple rezultate din dezvoltarea unui sistem bine pus la punct de sustinere a eforturilor lor, care ii deosebesc in mod net de expertii ce deruleaza operatiuni directe de design, arata un studiu recent al Consiliului Arhitectilor din Europa (ACE), intitulat "Valoarea in arhitectura". O astfel de abordare pragmatica ar putea atrage in domeniu noi talente, ducand implicit la accelerarea evolutiei actuale a sectorului respectiv. Finantarea nu vizeaza exclusiv doar practici de arhitectura care se axeaza pe tehnologie, chiar si specialistii cu o abordare mai clasica vazandu-se, in prezent, nevoiti sa faca fata unor provocari legate, de exemplu, de masurarea impactului prin inregistrarea numarului de vizitatori si accesari ale paginilor proprii de internet. Este clara, de asemenea, necesitatea unei abordari proactive in promovarea activitatii de cercetare in proiectare prin intermediul publicatiilor tiparite, a evenimentelor specializate si a expozitiilor de profil, mai arata studiul ACE.

 

Documentarea impactului pe care popularizarea il exercita asupra notorietatii companiei a devenit cheia asigurarii unor finantari suplimentare, absolut esentiale pentru continuarea activitatii de cercetare. La momentul actual, arhitectii din UE se incadreaza la categoria "Servicii de afaceri", din acest punct de vedere existand oportunitati multiple pentru dezvoltarea serviciilor prestate, in special prin implementarea tehnologiilor digitale actuale, cum ar fi aplicatiile software, Big Data, Digital Twins, BIM, geodezie si cartografiere digitala, robotica, scanare, 3D Printing, biotehnologie, biomimicrie (aplicarea modelelor biologice) realitate virtuala (VR) si augmentata (AR), inteligenta artificiala (AI) etc. In scurt timp, toate acestea vor schimba in mod radical practicile din domeniu, fenomenul respectiv fiind accelerat de globalizare. Exista actualmente o abordare multidisciplinara care ii angreneaza pe cei mai reputati experti in proiectare, ce fac eforturi de integrare rapida a metodelor si tehnicilor digitale in acest sector vital pentru evolutia constructiilor. Sunt inca arhitecti puternic ancorati in paradigma artistica, insa inclusiv acestia au nevoie de un suport tehnic avansat pentru a se adapta la noile sisteme de lucru si a gestiona in mod corect riscurile diverse legate de schimbarile climatice sau exigentele de sustenabilitate. Toata lumea este de acord ca obiectele de constructii reprezinta principalul consumator de energie din Europa si cel mai mare emitator de gaze cu efect de sera si acesta este motivul pentru care se impune necesitatea adoptarii unor standarde mai stricte in ceea ce priveste eficienta, care sa fie incorporate in politicile comunitare si care sa reglementeze inclusiv modalitatile de finantare si subventionare. Canalizarea fondurilor europene si nationale catre proiecte viabile de cercetare-dezvoltare care urmaresc sa reduca impactul cladirilor asupra mediului, prin promovarea de noi materiale si metode de constructii este, asadar, prioritara. In plus, arhitectii au un rol clar de jucat referitor la indeplinirea obiectivelor ecologice europene privitoare la anularea amprentei de carbon pana in 2050. In acest context foarte restrictiv, o provocare vitala este cea a modernizarii si renovarii cladirilor existente publice si private. Procesul respectiv este considerat, in mod unanim, un domeniu prioritar cheie, la fel de important cum este si integrarea principiilor economiei circulare in domeniul constructiilor sau transformarea digitala in vederea limitarii impactului climatic. In conformitate cu obiectivele ONU de dezvoltare durabila, s-a conturat in ultima perioada o miscare de promovare a impactului pe care mediul construit il exercita in cadrul unei definitii atotcuprinzatoare a sustenabilitatii. Fenomenul descris anterior se reflecta deja in mesajele Comisiei Europene si ale guvernelor nationale, precum si in diversificarea gamei de instrumente de evaluare si certificare referitoare la energie si efectele sale mai largi, de natura sociala, culturala si economica. Din aceasta perspectiva, mediul construit are un rol definitoriu nu doar in limitarea emisiile de dioxid carbon, ci si prin atenuarea efectelor negative ale schimbarilor climatice (limitarea riscului de inundatii, protectia impotriva temperaturilor excesive, imbunatatirea mediului prin curatarea apei si a aerului, promovarea biodiversitatii si a unui stil de viata sustenabil etc.).

 

Expertii care realizeaza proiectele de constructii beneficiaza de cea mai favorabila pozitie pentru a observa fenomenul si a aborda in mod eficient provocarile sociale actuale, deosebit de complexe. In prezent, la nivel european arhitectii beneficiaza de modalitati diferite de protectie a competentelor si de incadrare a activitatilor desfasurate, iar nivelul de remunerare a acestora este, de asemenea, extrem de eterogen. Recent, profesia respectiva a avut de suferit din cauza subminarii rolului pe care il are in raport cu alte specializari, deseori fiind in mod eronat redusa la functia sa estetica. De aceea, a devenit clara necesitatea demonstrarii faptului ca activitatile specifice sunt realmente cruciale in demersul de creare si integrare a tuturor elementelor unei forme construite, in vederea asigurarii compatibilitatii acesteia cu scopul pentru care a fost realizata. Din fericire, in ultima vreme a inceput sa fie recunoscut aportul acestor experti in atingerea obiectivelor stabilite, pe masura ce durabilitatea se pozitioneaza tot mai clar in centrul practicilor arhitecturale. De aceea, serviciile specifice nu mai pot fi trecute la categoria celor optionale, fiind deja un lucru demonstrat acela ca arhitectii pot contribui in mod concret la atingerea obiectivelor de sustenabilitate. Declaratia de urgenta climatica si biodiversitate, semnata de peste 2.500 de birouri de arhitectura de toate dimensiunile din intreaga Europa constituie un angajament ce stabileste importanta evaluarii noilor proiecte in raport cu exigentele strategice definite de Acordul de la Paris, promovand totodata schimbul de cunostinte vitale, pe o baza de tip open-source (ibid). Cu alte cuvinte, semnatarii documentului si-au reunit fortele pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon aferente cladirilor noi si celor existente, folosind toate datele rezultate din cercetarile curente referitoare la eficienta energetica si consumul resurselor. 

 

In ultima perioada au fost depasite multe granite in ceea ce priveste cercetarea arhitecturala, cu toate ca procesul respectiv nu este inca suficient de bine promovat si are o distributie destul de neuniforma in Europa. Cel mai recent studiu sectorial realizat de ACE referitor la serviciile de evaluare a eficientei energetice a cladirilor in perioada de post-ocupare (POE) arata ca, dupa Marea Britanie, care a fost prima tara unde astfel de oferta a fost disponibila, urmatoarele state unde POE s-ar putea sa se implementeze in scurt timp sunt Romania si Italia. Desigur, pe plan continental, situatia este foarte eterogena, existand inca regiuni unde arhitectii sunt mai putin activi in domeniul cercertarii, de multe ori asa-numita participare civica fiind strans corelata cu nivelul veniturilor (invers proportional cu intensitatea cercetarii). Dupa cum este normal, exista si alte cauze ale respectivei disparitati, cum ar fi, de pilda, contextul economic si politic, ce ii incurajeaza sau nu pe arhitecti sa deruleze astfel de operatiuni. O alta piedica ar putea fi constituita inclusiv de criza economica globala generata de pandemie si de alti factori perturbatori. In Grecia, de exemplu, colapsul domeniului constructiilor din ultimul deceniu a afectat profund capacitatea de cercetare, din cauza lipsei unui interes real pentru asemenea servicii. De asemenea, in Spania, pe fondul unei activitati reduse in constructii, bugetele pentru dezvoltare au avut la randul lor de suferit, astfel incat serviciile arhitecturale avansate au devenit mai degraba optionale (multi beneficiari punand la indoiala necesitatea unor servicii de evaluare a cladirilor ulterior finalizarii proceselor de construire). In anumite state est-europene, de asemenea, cercetarea arhitecturala nu pare a fi un subiect aflat pe ordinea de zi, deseori din motive subiective, ce tin de necesitatea solutionarii unor alte probleme mult mai arzatoare. Un paradox este, de pilda, Romania, unde desi studiile sectoriale indica un rol fruntas in abordarea POE, exista multi arhitecti ce reclama legislatia contradictorie si diluarea nepermisa a autoriratii organismelor de verificare si control. O posibila explicatie a fenomenului ar putea fi data inclusiv de confuzia terminologica. Desigur, nici in tarile mai dezvoltate, serviciile de cercetare arhitecturala nu constituie demersuri consecvente, in Irlanda, de exemplul acestea nereusind inca sa atinga stadiul de "mainstream". In plus, chiar si in cazurile, rare, de altfel, in care abordarea este mult mai avansata, cercetarile curente se concentreaza aproape exclusiv pe reducerea consumului energetic. Desi acest aspect este esential, nu este normala neglijarea altor aspecte cum ar fi comportamentul constructiei in exploatare si interactiunile acesteia cu tehnologiile integrate. Capacitatea de a depasi nivelul actual si de a vedea dincolo de problemele energetice constituie un deziderat ce vizeaza o abordare holisitica si centrata pe oameni a notiunii de sustenabilitate. Cel mai bine a definit stadiul actual de dezvoltare un arhitect din Danemarca, care a afirmat ca preocuparile prezente sunt "simpatice si intr-o oarecare masura neobisnuite", insa este clar ca zona serviciilor respective are un potential deosebit de dezvoltare pe termen mediu si lung. 

 

Exista in prezent elemente ce inhiba cercetarea in arhitectura, care nu au impiedicat insa aceasta practica sa devina o parte a standardului european din domeniu. Desi studiile curente evidentiaza o serie de bariere culturale si financiare, din fericire respondentii din toate tarile care au participat la studiu au evidentiat ca pe un factor-cheie contextul deosebit de exigent in care isi desfasoara activitatea specialistii in proiectare. Accentul deosebit care este pus pe termenele de livrare si intalnirile permanente cu beneficiarul ii impiedica pe multi arhitecti sa-si ridice privirile de pe plansele de desen. De asemenea, ei nu detin nici resursele, nici cunostintele necesare de organizare a afacerii pentru a accesa oportunitatile serviciilor de cercetate si a castiga resurse financiare in afara activitatii de baza. Alti participanti la studiul ACE reclama inclusiv faptul ca exista zone in care POE nu este inca inclus in contracte, eliminandu-se astfel posibilitatea de remunerare a serviciilor respective. Exista insa si o latura pozitiva a lucrurilor. In Marea Britanie, creditele pentru cercetare-dezvoltare au constituit un stimulent real pentru POE, aplicandu-se o schema similara celei existente in Norvegia, fapt ce a dus la incurajarea cererii pe segmentul analizat. Un impediment major este inca reprezentat de faptul ca de multe ori se impune ca serviciile sa fie clar definite si sa fie evidentiate separat in gestiunea companiei. Un alt inconvenient este folosirea in cadrul schemelor de subventionare a unui model de inginerie industriala configurat pe alte tipuri de cercetare, net diferite de cea "reala", fapt ce reduce capacitatea de accesare a fondurilor necesare la abilitatea functionarilor ce activeaza in cadrul diviziilor financiare. 

 

Din perspectiva marketingului, rezultatele cercetarilor arhitecturale din categoria POE reprezinta un instrument deosebit de eficient in imbunatatirea credibilitatii companiei, a reputatiei si marcii sub care isi desfasoara activitatea. Influentarea modului de gandire este in prezent un element unanim recunoscut al practicilor de marketing si un instrument eficient de accesare a potentialilor clienti, chiar inainte de demararea proceselor de licitatie. Studiile care plaseaza accentul pe "valoarea viitoare a proiectelor actuale" pun intr-o lumina favorabila legatura puternica intre bunele practici de afaceri si serviciile cu o valoare adaugata mare, respectiv relatia solida intre strategia de dezvoltare si elementele care valideaza prin cercetare valoarea unui proiect. Dezvoltarea relatiilor cu clientii intr-un mediu relativ relaxat, asigurat de un cadru profesional de cercetare, constituie o veritabila oportunitate de asigurare a potentialului unor viitoare colaborari. Desigur, intregul proces trebuie gestionat cu o maxima atentie, prin asigurarea fondurilor financiare necesare, alocarea timpului destinat cercetarii si abordarea strategica integrata, pentru a nu periclita celelalte operatiuni derulate in cadrul companiei. In prezent, modelul de afaceri nu este in totalitate clarificat, ceea ce permite birourilor de arhitectura sa aleaga dintr-o multitudine de rute pentru finantarea propriilor activitati de cercetare. Un sistem des utilizat, de exemplu, este acela al stabilirii unui responsabil clar, cu atributii in promovarea si dezvoltarea operatiunilor specifice indiferent de locul in care acestea se deruleaza. De asemenea, foarte des firmele apeleaza la solutia colaborarii cu specialisti externi, in aceste situatii grija finantarii fiind practic eliminata (dar asumata in mod implicit cea a majorarii costurilor). In concluzie, se poate afirma, ca la momentul actual, la nivel european, cercetarile arhitecturale de tip POE se afla la un nivel incipient atat in ceea ce-i priveste pe furnizorii de servicii, cat si pe beneficiarii acestora. Exista, desigur, factori care incurajeaza dezvoltarea in directia respectiva si imping lucrurile in sensul unei abordari mai consecvente si mai extinse, accentuand oportunitatile pe care schimbarile respective le asigura arhitectilor atat in activitatea lor practica, cat si in cea academica.