In integrarea directivelor europene, puterea legislativa si cea executiva din Romania se puneau mai tarziu in miscare, de obicei, de-abia dupa ce Uniunea Europeana ne punea in intarziere. Pandemia provocata de SARS-Cov-2 a impins insa autoritatile sa implementeze cu doi ani inainte de termenul limita si aproape in intregime prevederile Directivei privind asigurarea echilibrului dintre viata profesionala si cea privata. Ceea ce face ca aranjamentele flexibile de lucru si dreptul parintilor de a absenta in caz de boala sau urgenta familiala sa fie solutii legale cu norma intreaga, nu doar variante de raspuns pe termen scurt.

Teoretic, Directiva (UE) 2019/1158 privind asigurarea echilibrului dintre viata profesionala si cea privata aducea in discutie conceptul de formule de lucru flexibile, de concedii din motive familiale sau pe acela al concediului de ingrijitor, scopul sau fiind, asa cum ii spune si numele, de a pune in echilibru nevoile personale ale angajatei/ului de a fi aproape de familie cu cele ale angajatorului, in asa fel incat parintii sa beneficieze de timpul de concediu de care au nevoie, si companiile sa aiba lucratori mai motivati.

La momentul intrarii in vigoare a Directivei -1 august 2019, gestul angajatorului de a oferi un program de lucru flexibil era vazut ca un beneficiu suplimentar, ce putea fi sau nu acordat la momentul semnarii contractului. Acum, prin forta imprejurarilor, dar si a legii, angajatorii sunt obligati sa tina cont de solicitarile parintilor angajati si sa le faca un program flexibil. Directiva introducea aceasta obligativitate incepand cu anul 2022 si vorbea despre ”limitari rezonabile” in timp.

Intre timp, prevederile Directivei si-au intrat in drepturi odata cu Legea nr. 19/2020 (privind acordarea unor zile libere parintilor pentru supravegherea copiilor, in situatia inchiderii temporare a unitatilor de invatamant) si cu Ordonanta de Urgenta nr. 147/2020 (cu prevederi similare, dar legata de limitarea sau suspendarea activitatilor didactice care presupun prezenta efectiva a copiilor in unitatile de invatamant si in unitatile de educatie timpurie anteprescolara, ca urmare a raspandirii virusului SARS-CoV-2), prin care statul adapteaza legislatia la o realitate, pana atunci, de neimaginat. Mai mult chiar, noile prevederi sunt un pic mai favorabile fata de ceea ce statueaza Directiva.

Mai exact, legislatia europeana vorbea despre ”formule de lucru flexibile pe care lucratorii cu copii de pana la cel putin opt ani sau ingrijitorii au dreptul de a le solicita angajatorilor”. Legislatia noastra a extins aceasta prevedere si a inclus printre beneficiari lucratorii cu copii de pana la 12 ani, o protectie de neconceput pana la momentul pandemiei. Astfel, in doar un an, Romania a trecut de la structuri de tipul telemuncii specificate doar acolo unde atributiile functiei erau indeplinite de salariati folosind tehnologia informatiei si comunicatiilor, cu mentiuni exprese in contractele de munca referitoare la programul de munca inegal, la telemunca in toate domeniile, indiferent daca angajatorii utilizau sau nu aceasta forma de munca, inclusiv in zone care nu pareau ca s-ar incadra in aceasta categorie - inspectiile fiscale, de pilda.

Mai mult chiar, Legea nr. 19/2020 pare ca implementeaza inclusiv prevederile Directivei referitoare la dreptul lucratorilor de a absenta de la locul de munca in cazuri de forta majora (de exemplu, urgenta familiala, boala sau accident), situatie care trebuia dovedita cu documente justificative. Desi Directiva lasa la latitudinea statelor membre posibilitatea de a limita acest drept, legea mai sus mentionata il impune in practica, aducand pe domeniul drepturilor ceea ce se intampla nereglementat in piata - existau si inainte de iunie 2019 anumite companii care ofereau o zi suplimentara de concediu platit, pentru situatii de urgenta sau pentru motive medicale.

Aceeasi Directiva privind echilibrul dintre viata privata si cea profesionala mai aducea in discutie si concediile din motive familiale, in aceasta categorie incadrandu-se concediul de paternitate, 10 zile ce trebuiau acordate tatalui in jurul datei nasterii unui copil. Legislatia noastra, insa, contine deja astfel de reglementari: legea concediului paternal (210/1999) stipuleaza acest lucru, dar acorda tatalui doar cinci zile lucratoare de concediu platit, la care se pot adauga inca 10 zile, pentru detinatorii de atestat de absolvire a cursului de puericultura, astfel incat se poate ajunge la 15 zile lucratoare de concediu paternal.

Cum Directiva nu conditioneaza acordarea numarului minim de zile de concediu de absolvirea vreunui curs de specialitate, am putea vedea, ca tendinta, prelungirea de la cinci la 10 zile lucratoare a concediului paternal, fara a mai fi necesara absolvirea unui curs de specialitate. Oricum, indiferent de modificarile ce vor fi operate la legea concediului paternal pentru a ingloba prevederile actului normativ european, nivelul actual de protectie acordat acestei categorii nu va fi restrans.

De asemenea, Directiva stabileste dreptul individual la patru luni de concediu pentru cresterea copilului, dintre care 2 luni netransferabile intre parinti, care sunt platite, nivelul remuneratiei si limita de varsta a copilului urmand a fi stabilite de catre statele membre. Dar legislatia din Romania contine deja prevederi mai favorabile in acest sens, fiind stabilit dreptul la concediu pentru cresterea copilului pe o durata de maxim 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap.

Singura prevedere din Directiva care nu a fost inca translatata in legislatia noastra ramane cea referitoare la concediul de ingrijitor - prin ingrijitor intelegandu-se acea persoana care ofera ingrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuieste in aceeasi gospodarie. O situatie destul de des intalnita in Romania. Ultima analiza a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) din iunie anul acesta, de pilda, arata ca in Romania, Polonia si Slovacia exista un deficit important de personal de specialitate in institutii, numarul ingrijitorilor fiind mai mic de jumatatea mediei din statele OECD. Principala explicatie ar putea fi ca in cele trei state est-europene batranii sunt ingrijiti in mod traditional in familiile lor.

Cu alte cuvinte, pana in 2022, angajatii care au rolul de ingrijitori ai rudelor cu probleme medicale grave vor putea sa beneficieze de un concediu platit de 5 zile lucratoare pe an. La transpunerea in legislatia locala a acestui drept, Romania are dreptul de a folosi o alta perioada de referinta (de exemplu, raportat la numarul de persoane sau la numarul de cazuri) si de a introduce conditii suplimentare pentru exercitarea acestui drept.

In concluzie, dincolo de provocarile multidimensionale pe care aceasta pandemie le aduce, ea a accelerat o serie de tendinte emergente, precum flexibilizarea relatiilor de munca dintre angajati si angajatorii lor, zona in care Romania avea mult de recuperat.