Nu exista un panaceu pentru solutionarea problemelor complexe pe care le intampina bransa de ferestre termoizolante din Romania. Este insa nevoie de asa ceva? Sau poate o abordare pragmatica si orientata spre profesionalizare ar rezolva majoritatea dificultatilor curente? In prezent, "batalia" producatorilor din domeniu se poarta exclusiv in planul preturilor, pe o piata in care cererea este dominata de acest criteriu primar si inferior de achizitie. Din pacate, obisnuinta respectiva a fost exportata pe pietele externe spre care companiile locale s-au orientat in anii de recesiune, astfel incat multi clienti straini, obisnuiti pana de curand cu un nivel ridicat al calitatii, au inceput sa reevalueze oferta si sa exercite, la randul lor, presiuni importante din acest punct de vedere. Aparent, companiile nu mai au niciun debuseu la momentul actual, fiind nevoite sa-si ajusteze marjele de profit si sa accepte o scadere a rentabilitatii. Aceasta concluzie  este insa hazardata si poate fi demontata cu usurinta. Practic, exista inca resurse pentru dezvoltare, iar acestea sunt suficiente pentru a asigura o functionare optima a companiilor din domeniu. Vital este modul in care sunt gestionate respectivele elemente. Un prim pas obligatoriu ar fi asumarea de catre factorii de decizie din cadrul firmelor a necesitatii de informare cu privire la cele mai noi tehnici si strategii de management. Nu mai este posibil ca, dupa o dezvoltare haotica durand de mai bine de doua decenii, cineva sa-si faca iluzii ca o firma care concureaza pe piata europeana mai poate fi condusa "dupa ureche". In cazul in care proprietarii societatilor nu pot face acest pas, atunci ar trebui sa se gandeasca in mod serios la angajarea unor manageri profesionisti, cu ambitie si viziune, care sa implementeze masuri precise de eliminare a fisurilor prin care sunt irosite resursele companiilor. Si aici se ajunge la un element esential si obligatoriu pentru o firma "sanatoasa", respectiv aplicarea unor actiuni ferme de «controlling». De fapt, mult-cautatele surse de finantare pot fi inlocuite prin eliminarea pierderilor, concomitent cu un proces coerent de organizare a productiei. Asemenea masuri nu se pun in practica in mod haotic, ci in urma unui plan bine pus la punct, care sa analizeze, in mod obiectiv, fluxurile existente, performantele echipelor de lucratori, ale fortei de vanzari etc. Deseori in Europa pot fi intalnite, de exemplu, companii infloritoare care nu produc nici macar o singura fereastra, dar care au optat pentru perfectionarea tehnicilor de relationare cu beneficiarii. Acolo insa echipele de montaj - interfata directa dintre firma si clienti - sunt impecabile din punct de vedere al imaginii, fiind formate din lucratori ingrijiti, cu salopete inscriptionate, cu un comportament politicos, care lasa in urma lor o curatenie exemplara. Tot din economiile realizate prin masuri logice si precis orientate de control al costurilor s-ar putea finanta cheltuielile cu verificarea productiei (implicand atat marcajele de calitate, cat si reglajul utilajelor), fara de care, pe termen lung, o societate din bransa este sortita disparitiei. Iar toate acestea se pot obtine fara eforturi financiare suplimentare, insa printr-o organizare mult mai judicioasa a factorilor de productie - atat a capitalului, cat si a personalului specializat.