Cresterea rapida a volumului creditelor bancare acordate sectorului neguvernamental pe o perioada mai indelungata (cunoscuta ca “boom de credit”), urmata de cresteri substantiale in domeniul constructiilor, nu s-a incheiat niciodata cu bine, arata intr-o analiza Deniz Igan, sef adjunct al diviziei macrofinanciare din cadrul departamentului de cercetare al Fondului Monetar International (FMI). 

Pornind de la o cercetare asupra pietei financiare anterioare crizei din 2007-2008 in Spania, experta FMI atentioneaza ca pericolul combinatiei dintre cresterea rapida a volumului creditelor si expansiunea din sectorul constructiilor se poate extinde la perioade de timp care nu au legatura cu o criza financiara globala.

"Constatam ca semnalele din activitatea de constructii pot contribui la distingerea dintre boom-urile periculoase, care trebuie controlate, de episoadele «sanatoase» de dezvoltare a sectorului rezidential - boom-urile bune. In timpul perioadelor de boom, indicatorii de productie si ocupare a fortei de munca cresc mai rapid, dar nu toate sectoarele economice se comporta la fel. Cea mai mare parte a cresterilor extraordinare se concentreaza in cateva industrii, in special in constructii si, apoi, in sectorul financiar. Dar aceleasi sectoare care beneficiaza de cele mai mari cresteri in perioadele de boom, experimenteaza si cele mai severe crize in intervalele de recesiune. Aceasta situatie indica faptul ca boom-urile de credit tind sa lase cateva amprente pe termen lung asupra compozitiei industriale a unei tari", arata Deniz Igan in analiza sa.

 

Sectorul de constructii este singurul care se comporta in mod diferit in perioadele boom-urilor de credit periculoase, dar si bune. In medie, productia din sectorul constructiilor si gradul de ocupare in domeniu creste cu 2%-3% mai mult in perioadele boom-urilor periculoase, decat in cele bune. In alte sectoare economice, diferentele sunt foarte mici si nesemnificative. 

"Sectorul de constructii este special, deoarece nu are potentialul de crestere al multor alte industrii. Cu alte cuvinte, o investitie prea mare in constructii poate devia resursele de la activitati mai productive si aduce randamente mai mici. De asemenea, impulsul temporar al ocuparii fortei de munca in constructii si nivelul relativ scazut al competentelor necesare poate descuraja unii lucratori sa investeasca in educatia si competentele lor. Aceasta situatie poate avea efecte de lunga durata asupra productiei dupa incheierea perioadei de boom. In fine, proiectele de constructii au o mare nevoie de finantare directa, iar beneficiarii (in special pe sectoarele rezidential si hotelier) tind sa se imprumute pentru a-si finanta achizitiile. Ca rezultat, datoriile pot creste semnificativ mai mult in timpul boom-urilor conduse de constructii", explica experta FMI.

 

Analiza FMI concluzioneaza, astfel, ca o expansiune rapida a sectorului de constructii contribuie la identificarea perioadelor de boom de credit periculoase. Astfel, o crestere de 1% a productiei si angajarilor din constructii din perioada de boom creste probabilitatea ca acel boom sa fie periculos cu 2%-5%.

Evolutia din constructii este, de asemenea, un predictor mai puternic al costurilor economice ale boom-urilor periculoase decat alte variabile. O crestere de 1% in sectorul constructiilor intr-o perioada de boom negativ corespunde unei scaderi de aproape 0,1% in cresterea totala a productiei in timpul recesiunii.

 

In finalul analizei sale, Deniz Igan subliniaza ca, in cazul in care factorii de decizie observa o expansiune rapida in sectorul constructiilor in timpul unui boom de credit, acestia trebuie sa ia in considerare inasprirea politicilor macroeconomice si utilizarea unor instrumente macroprudentiale, cum ar fi plati mai mari pentru credite ipotecare.

"In unele cazuri, aceasta strategie va fi declansata de alti indicatori, cum ar fi preturile locuintelor sau ipotecile rezidentiale. Uneori, insa, acesti indicatori nu pot sa porneasca alarma (de exemplu, din cauza ca boom-ul din constructii este finantat de sectorul privat sau de investitii straine), si riscurile se acumuleaza. In aceste cazuri, o crestere neobisnuit de rapida a sectorului de constructii poate declansa un semnal, de exemplu, pentru a impune limite expunerii bancilor catre dezvoltatorii imobiliari si firme de constructii. In fine, avand in vedere faptul ca datele privind productia si ocuparea fortei de munca in sectorul constructiilor sunt, adesea, disponibile cu o intarziere de cateva luni, indicatorii cu frecventa mai mare, cum ar fi cererile de autorizatii de construire, pot actiona ca semnale valoroase. Indicatorii de constructie ar trebui, de asemenea, sa fie inclusi in modele care evalueaza riscurile pentru activitatea economica viitoare", concluzioneaza Deniz Igan.