Explozia preturilor materiilor prime si materialelor de constructii, la care se adauga aplicarea neuniforma a legislatiei achizitiilor publice, ar putea avea un impact negativ direct asupra pietei de constructii, prin insolvente si falimente, a proiectelor de infrastructura aflate in derulare, prin blocaje, dar si indirect, asupra evolutiei PIB si a bugetului de stat, in lipsa interventiei imediate a autoritatilor publice centrale.

In 2020, domeniul constructiilor a avut cea mai mare contributie la evolutia PIB (+0,6 pp), alaturi de domeniul Informatii si Comunicatii (+0,6 pp), potrivit datelor Institutului National de Statistica. Sectorul constructiilor, cel care a impiedicat o scadere mai drastica a PIB in 2020, este intr-o situatie extrem de dificila, din cauza cresterii fara precedent a preturilor internationale la materii prime si materiale, dublata de blocaje in lanturile de aprovizionare.

Modificarea preturilor a inceput dupa jumatatea anului 2020 pentru toate categoriile de materii prime si materiale de constructii, iar cresterile au ajuns si pana la 40% pentru anumite componente, un nivel record avand in vedere intervalul de timp in care au avut loc.

Legea achizitiilor publice contine mecanisme de abordare si corectare a situatiilor in care preturile cresc accelerat. Problema este, insa, ca aceste prevederi sunt aplicate discretionar sau nu sunt aplicate deloc de autoritatile centrale si locale, in lipsa unor directive clare, precise si unitare.

- aplicarea in contractele de achizitie publica in derulare a unor formule de actualizare a preturilor (formule de escaladare/ajustare polinomiale);

- obligarea autoritatilor contractante sa actualizeze valorile estimate ale investitiilor publice la data lansarii licitatiei si sa prevada formule de ajustare polinomiale cu aplicabilitate de la inceperea executiei sau prestarii serviciilor;

- folosirea mecanismelor de modificare/variatie din contractele de achizitie publica care au astfel de prevederi sau a celor permise de Legea achizitiilor publice si acceptarea platii diferentelor de preturi de materii prime si materiale, fie prin acceptarea formarii de preturi noi, fie prin plata diferentei neacoperite, prin formula de ajustare;

- modificarea sursei indicilor si legarea acestora de oscilatiile din economia reala (bursele de marfuri interne si internationale, si nu indicele de inflatie).

Inca din aprilie 2020, ARCA a semnalat in mass-media si in discutiile avute cu factorii de decizie de la nivel local si central ca se va produce o crestere spectaculoasa a preturilor materiilor prime si materialelor pentru constructii si a avut la baza elemente concrete:

- pandemia a redus in mod fortat capacitatile de productie mondiale si a afectat fluxurile de transport international;

- majoritatea materialelor sau materiilor prime pentru constructii se importa: geosintetice (in principal din Italia, Franta), parapet (Italia), vopseluri pentru marcaje rutiere (Italia), tevi si cabluri pentru lucrarile de retele de utilitati (Turcia, Rusia), bitum (Polonia, Ungaria, Serbia), otel beton (Republica Moldova, Rusia, Turcia);

- producatorii interni sunt foarte putini si fie depind de importuri de materie prima din state non-UE (China, Turcia, Rusia), fie produc in cantitati foarte mici sau o gama redusa de produse;

- reducerea consumului mondial de produse derivate din titei a dus la scaderea ofertei de bitum, care este un produs rezidual al rafinariilor. Scaderea ofertei a condus automat la cresterea preturilor.

- state precum Turcia, Federatia Rusa si China au implementat masuri de protectie a pietelor proprii, reducand exporturile de materii prime si de materiale de constructii, in incercarea de a-si sustine propriile economii;

- furnizorii de pe piata interna nu au mai constituit stocuri, pentru ca nu au mai avut predictibilitate asupra preturilor si termenelor de livrare;

- cresterea cererii de materiale de constructii, datorata cresterii activitatilor in constructii.

Declaratie Vlad Vamesu, presedinte ARCA: Constructiile reprezinta singurul sector cu o pondere importanta la realizarea PIB-ului in care capitalul companiilor este majoritar autohton. Interventia imediata a statului este o problema de securitate nationala. Este necesara o abordare unitara la nivel de Guvern, problema nu trebuie lasata la nivelul autoritatilor publice centrale si locale. In lipsa unei actiuni la nivelul Guvernului, consecintele se vor vedea prin cresterea numarului firmelor autohtone care vor intra in insolventa sau chiar in faliment, blocaje financiare, imposibilitatea finalizarii proiectelor de infrastructura si prin cresterea numarului de someri - cu impact asupra bugetului de stat. Nu cerem ajutoare financiare, ci reglementari unitare si logice.