- Institutul gestioneaza doua programe de finantare: Programul National de Restaurare (PNR), respectiv Timbrul Monumentelor Istorice (TMI). Diferentele importante intre cele doua, la momentul actual, ar fi referitoare la calitatea de monument istoric si la regimul de proprietate, prin PNR finantandu-se doar monumente listate in LMI si aflate in proprietatea statului sau a cultelor, iar prin TMI putem finanta si obiective care apartin unor zone protejate sau situri, chiar daca acestea nu au coduri individuale, si care pot fi atat in proprietate publica, cat si privata. Activitatea noastra este complexa, plina de provocari si de incercari, ne raportam la un sector care nu isi gaseste locul meritat si, sigur ca da, castigat prin miile de ani la care se refera, prin nenumaratele personalitati care ne-au lasat aceasta mostenire, prin importanta pe care cunoasterea trecutului o are asupra viitorului, prin insasi dainuirea peste veacuri. Este greu de inteles trecutul, rolul studiului evolutiei culturale, pentru o societate rupta de tot ceea ce inseamna valoare, alta decat moneda, bancnota, cardul etc.

- As incepe cu faptul ca am reusit sa crestem numarul contractelor de lucrari de executie, in conditiile in care ne luptam nu numai cu buget subdimensionat, dar si cu un numar redus de companii specializate pe restaurare. Problema majora este, de fapt, aceea ca legea achizitiilor publice nu distinge intre lucrarile civile si cele de restaurare, diferenta fiind una majora. O alta realizare ar fi cea cu privire la cele doua dosare de nominalizare pentru inscrierea in Lista Patrimoniului Mondial, referitoare la Ansamblul Monumental Constantin Brancusi si Frontierele Imperiului Roman Dacia, dosare in spatele carora stau oameni pasionati, dedicati, pregatiti si, nu in ultimul rand, determinati!

Cum am mai spus, bugetul subdimensionat este una dintre principalele probleme, iar asta nu numai in Romania, si la nivel global guvernele confruntandu-se cu nevoi financiare mult peste ceea ce pot asigura. In contextul dat, consider ca o reusita a anului trecut sunt, cu siguranta, primii pasi facuti pentru identificarea unor surse alternative de finantare. Parteneriatul Public Privat pentru restaurari este varianta care, in acceptiunea mea, ofera cea mai buna perspectiva pentru abordarea patrimoniului construit, considerand in egala masura importanta restaurarii, administrarii si valorificarii acestuia. Prin PPP reusesc sa ating mai multe aspecte importante: finantarea lucrarilor de restaurare, care intra in sarcina partenerului privat, administrarea, care, de asemenea, intra in sarcina privatului, generarea de venit, crearea de locuri de munca, implicarea comunitatii si lista continua. Patrimoniul trebuie sa fie o prioritate de tara, piramidal, de sus in jos, mesajul trebuie sa fie unul care sa tina cont de rolul patrimoniului: catalizator pentru economie, stabilizator pentru societate, identitar pentru individ si comunitate, formator pentru generatii. Fara sa ne cunoastem trecutul, nu avem nicio sansa in fata viitorului. Sa punem patrimoniul la masa principala, acolo unde ii este locul, este una dintre prioritatile mele. O legislatie coerenta in domeniu este atat o necesitate, cat si o prioritate. Personal, imi doresc cat mai multe santiere de restaurare, lucrari de calitate si functionalizari pe masura!

- Desigur, o mare problema este schema de personal subdimensionata, cu care ne confruntam la institut. Daca reusim sa o extindem, ne lovim in continuare de nivelul salarial foarte scazut, asta tinand cont de faptul ca ne raportam la meserii care in privat sunt foarte cautate si foarte bine platite, ceea ce ne duce fie la imposibilitatea ocuparii locurilor vacante, fie la fluctuatia personalului. Renuntarea la atestarea companiilor, de catre Ministerul Culturii, pentru executia lucrarilor de restaurare, ne-a adus in pozitia in care calitatea lucrarilor este din ce in ce mai slaba, din moment ce orice companie de constructii poate participa, si evident castiga, contracte de restaurare, atata vreme cat are un tert sustinator si specialistii sau expertii ceruti in achizitie, "antamati" prin declaratii de disponibilitate. Numarul scazut de specialisti si experti, pe anumite domenii, este iar o problema, care blocheaza sectorul, in special, pe partea de executie.

- La PNR am crescut numarul de contracte pe partea de executie lucrari, mergand in paralel si cu proiectari. Am reusit sa angajam si sa executam bugetul alocat, ceea ce poate parea hilar ca afirmatie, dar este o reusita, in tot acest slalom prin achizitii. In ceea ce priveste TMI, anul acesta inregistram o premiera absoluta. In luna ianuarie a fost modificata Legea nr. 422 si s-a adaugat ca sursa de buget pentru acest apel de finantare, pe langa taxa de timbru, si o componenta bugetara. In concordanta cu aceasta modificare, am primit un credit de angajament de 446 milioane de lei, pentru acest apel de finantari, pentru cinci apeluri tematice: Case memoriale, Muzee in aer liber, Edificii de cult, Restaurare si Gari. Aceste apeluri se afla in derulare, la acest moment, dar ca nivel bugetar este unul in premiera absoluta. Aceasta modificare legislativa a fost o prioritate a mandatului ministrului Culturii, doamna Raluca Turcan, atinsa, as putea spune, in timp record. Bugetul colectat din taxa de timbru, taxa parafiscala, cu o colectare anevoioasa, era undeva la maxim 5 milioane de lei anual.

- Aceasta este o intrebare foarte complexa. S-a facut acum cativa ani o inventariere a monumentelor in pre-colaps si colaps, ajungandu-se la un numar de aproximativ 800. Sunt multe, atat proprietate publica, cat si privata, care au nevoie de interventii de urgenta, dar daca aceste interventii nu vor fi urmate de restaurare, mentenanta, punere in valoare si valorificare, este o munca in zadar. De la Baile Herculane, la Peles, la cetatile dacice din muntii Orastiei, la Cetatea Histria, la Moara lui Assan, lista este atat de lunga, din pacate...

- Sunt multe astfel de sarcini! Derulam de la programe educationale, la proiecte de promovare, colaborari internationale, despre restaurari am vorbit, cat putem cuprinde aici. Educatia prin si pentru cultura este o prioritate pentru noi. Am inceput anul cu o conferinta dedicata acestui subiect, organizata in parteneriat cu colegii nostri de la Corul Madrigal, care, trebuie sa spun asta, au realizat cea mai buna punere in valoare a sitului de la Sarmisegetuza Regia, prin videoclipul "Flacari si roti". De asemenea, ne implicam in programele diverse scoli de vara, precum Scoala de vara ArheoArhitectura, Cetatile Dacice din Muntii Orastiei, Scoala de Vara de la Cetatea Ibida, Scoala de Vara de la Calimanesti, Scoala de Vara de la Eforie Sud dedicate patrimoniului balnear, Scoala de Vara de la Harsova ce pune in valoare monumentele istorice ale zonei, Scoala de Vara "Patrimoniu. Creativitate. Sustenabilitate". Am organizat si intalniri de tezaur in Muzeul ASTRA, dedicate salvgardarii si promovarii fenomenului de patrimoniu cultural imaterial UNESCO "Arta camasii cu altita", fiind prima scoala de vara despre patrimoniul imaterial organizata de institutul nostru. De asemenea, organizam, alaturi de Fundatia Maria, Scoala Internationala pentru Patrimoniu, Cultura si Arta "Constantin Brancusi", editia a VI-a. Avem si colaborari internationale, precum gazduirea Premiilor Europa Noastra pentru patrimoniul european, Blue Shield International - protejarea monumentelor istorice in zone de conflict armat, Marca Patrimoniului European, CultHeRit - Identificarea solutiilor pentru disparitati ale pietei muncii din sectorul patrimoniului cultural in regiunea Dunarii prin imbunatatirea accesibilitatii pentru tineri profesionisti, Charter - Alianta europeana pentru competente sectoriale specifice domeniului patrimoniului cultural, 4CH - Centru European de Competente in Domeniul Conservarii Patrimoniului, Zilele Europene ale Arheologiei, Rendez-vous aux Jardins. Toate acestea urmaresc viziunea si misiunea Institutului.

- Sigur ca v-am dezvaluit parte din intentiile noastre, prin cele spuse pana acum, dar ca sa comprim, as sublinia: parteneriatul public privat in restaurare, demararea unui proiect pilot; calibrarea legislatiei achizitiilor publice, in conformitate cu necesitatile si particularitatile domeniului; tandemul intre turism si patrimoniu, dar si cel intre educatie si patrimoniu; abordarea multi si interdisciplinara a patrimoniului; implicarea comunitatilor in conservarea si punerea in valoare a patrimoniului; pe patrimoniul imaterial, sustinerea mestesugarilor si integrarea produselor acestora intr-o piata concurentiala si in cotidian.