Un expert are rolul de a furniza opinii de specialitate pentru a ajuta Tribunalul arbitral sa inteleaga si sa decida cu privire la problemele tehnice care depasesc experienta si cunostintele obisnuite ale nespecialistilor. Utilizarea expertilor variaza in multe jurisdictii. Daca in tarile in care se aplica sistemul civil law se prefera ca expertul sa fie numit de Tribunalul Arbitral, in jurisdictiile de common law, expertii sunt adesea numiti de catre parti si apar ca martori oficiali. Potrivit opiniei specializate, „tendinta in arbitrajul international este de a se baza pe experti desemnati de parti si nu pe cei ai tribunalului, desi au existat sugestii importante si, posibil, tendinte mai recente contrare”. (Jeffrey Maurice Waincymer, Procedure and Evidence in International Arbitration, (Kluwer Law International; Kluwer Law International 2012) pp. 885 - 976)

 

Expertii numiti de parti sunt foarte utili in explicarea si rezolvarea problemelor tehnice. De exemplu, in cazuri complexe, cum ar fi cele care apar in industria constructiilor, a echipamentelor tehnice si industriale sau a energiei, desemnarea unui specialist care sa poata explica faptele esentiale si sa le prezinte arbitrilor, este esentiala pentru pronuntarea unei solutii corecte. Chiar daca Tribunalul Arbitral poate avea o lista de experti gata sa-si prezinte opinia, in cazuri complexe s-ar putea ca acestia sa nu fie ceea ce cauta partile si, prin urmare, este mai avantajos sa se foloseasca de experti desemnati de parti. 

Un alt motiv care ar trebui sa incurajeze numirea expertilor de catre parti este acela ca acestora li se acorda informatiile necesare de catre parti, avand mai mult acces la informatii decat expertii desemnati de Tribunal. “Fluxul de informatii intre parte si expertul desemnat de aceasta este, de obicei, mult mai lin decat intre o parte si expertul numit de Tribunal, care, cel putin in caz de neconformare a partilor, trebuie sa obtina asistenta unui intermediar, si anume a Tribunalului Arbitral”. (Klaus Sachs and Nils Schmidt-Ahrendts- 'Protocol on Expert Teaming: A New Approach to Expert Evidence', in Albert Jan Van den Berg (ed), Arbitration Advocacy in Changing Times, ICCA Congress Series, Volume 15 (Kluwer Law International; ICCA & Kluwer Law International 2011) pp. 135 – 148, available on www.kluwerarbitration.com)

 

Din punct de vedere al partilor, acest lucru este considerat un avantaj deoarece expertii desemnati de parti tind sa fie mai motivati si mai eficienti decat expertii numiti de Tribunal, avand acces la documente si explicatii detaliate datorita comunicarii directe pe care acestia o au cu partile si cu angajatii partilor implicati in executarea tehnica a contractului. Expertii desemnati de parti sunt foarte motivati sa ii convinga pe arbitri si sa respinga opinia expertului advers si se asigura ca, si in ceea ce priveste fapte mai complexe, dreptul partilor de a fi ascultate este respectat. De asemenea, un expert numit de una dintre parti isi va baza intotdeauna concluziile tehnice pe documente si analize probatorii complexe, va prezenta o analiza complexa, un raspuns cuprinzator si foarte bine fundamentat pe documente. Prin urmare, legatura directa dintre o parte si un expert ar putea spori calitatea si gradul de profunzime a expertizei si, de asemenea, ar putea motiva expertul. In cele din urma, in special atunci cand dovezile sunt voluminoase, raportul prezentat de acest tip de expert poate rezuma cele mai importante afirmatii, dovezi si costuri suportate. 

Unul dintre dezavantajele cu care ne putem confrunta atunci cand sunt utilizati experti desemnati de parti este posibila lipsa de impartialitate, fiind descrisi in doctrina ca fiind „arme inchiriate” si acuzati ca produc dovezi „cumparate de partea care le prezinta” (Klaus Sachs and Nils Schmidt-Ahrendts- 'Protocol on Expert Teaming: A New Approach to Expert Evidence').

Aceasta lipsa de obiectivitate este adesea dedusa din relatia anterioara pe care partile au avut-o cu expertul ales. Relatia existenta intre parti si expert nu il face pe expert sa nu fie de incredere, dar poate trezi suspiciuni de  subiectivitate. In plus, unii specialisti considera ca marturia expertului poate fi utilizata in mod abuziv atunci cand expertul este platit direct de una dintre parti. Impartialitatea lor poate fi afectata, iar opinia exprimata de expert sa fie de fapt opinia clientului lor. 

Un expert numit de una dintre parti, care este cu adevarat independent si constient ca are o datorie etica de onestitate si o obligatie de a asista Tribunalul, va scrie un raport unilateral valoros, fara a fi influentat de partea care l-a numit. Pe de alta parte, un expert numit de o parte care considera ca trebuie sa ajute partea respectiva sa castige ar putea fi reticent in a discuta chestiuni tehnice cu expertii adversi sau ar putea fi reticent sa cada de acord asupra unor chestiuni care submineaza pozitia partii care l-a numit. In principiu, nu se poate concluziona ca orice expert numit de parti este si lipsit de impartialitate si, inainte de a recuza un expert, trebuie avute in vedere toate circumstantele, cum ar fi relatia sa anterioara cu partea care l-a numit, dar si calificarile si abilitatile acestuia.

 

Un alt dezavantaj, de data aceasta din punct de vedere al Tribunalului Arbitral, este faptul ca expertii desemnati de parti tind sa elaboreze rapoarte complexe si complicate, lipsite de claritate. Acest lucru se datoreaza faptului ca opiniile contradictorii sunt dificil de conciliat. In doctrina s-a spus ca aceste rapoarte „se bazeaza adesea pe fapte diferite, abordari stiintifice diferite si ipoteze diferite si abordeaza astfel diferite aspecte” (Klaus Sachs and Nils Schmidt-Ahrendts- 'Protocol on Expert Teaming: A New Approach to Expert Evidence'). Lucrand separat, acestia ar putea urma metode si moduri de exprimare diferite, care ar putea pune in dificultate si Tribunalul Arbitral atunci cand  examineaza rapoartele. 

Un alt dezavantaj al expertilor desemnati de parti se refera la costuri si, in special, la faptul ca onorariile sunt mai mari decat cele solicitate de un expert numit de Tribunal.

 

Prin compararea acestora cu expertii desemnati de parti, primul avantaj este presupusa independenta. Fiind numit de Tribunalul Arbitral si nu de catre parti, expertul este considerat ca fiind obiectiv si fiabil. “Obiectivitatea impune obligatia de a fi impartial, onest din punct de vedere intelectual, dezinteresat si in afara oricarui conflict de interese” (Giovanni de Berti- Austrian Yearbook on International Arbitration, Volume 2011, Manz’sche Verlags- und Universitätsbuchhandlung; Manz’sche Verlags- und Universitätsbuchhandlung 2011, pp. 53 – 63 available on www.kluwerarbitration.com).

Un expert independent si impartial va fi intotdeauna dedicat datoriei sale si Tribunalului si va fi mai putin interesat de interesele partilor. Fiind obiectiv, un expert numit de Tribunal ar putea dezvalui probleme despre care partile nu doresc neaparat sa discute si sa prezinte o imagine si mai clara a cazului. In plus, onorariul lor este supus controlului de catre Tribunal, iar costurile vor fi mai mici decat costurile pe care le presupune numirea unor experti diferiti de catre fiecare parte. Onorariul expertului numit de Tribunal va fi stabilit de Tribunal si va fi suportat de ambele parti. 

De asemenea, atunci cand Tribunalul Arbitral va lua o decizie, va avea in vedere o singura opinie tehnica si nu doua opinii tehnice contrare care ar putea crea dificultati in solutionarea cazului si in motivarea deciziei. Astfel, Tribunalul Arbitral va avea convingerea ca solutia sa este, de asemenea, corecta din punct de vedere tehnic. 

Din perspectiva partilor, un dezavantaj important care caracterizeaza numirea expertului de catre Tribunal este lipsa controlului asupra aspectelor si documentelor pe care expertul urmeaza sa le analizeze si pe care urmeaza sa le ignore. Capacitatea partilor de a controla modul in care va fi verificat un aspect extrem de important al litigiului este preluata de la acestea, ceea ce nu este in conformitate cu motivul pentru care partile au decis sa supuna conflictul lor Tribunalului Arbitral. „Desi un expert numit de Tribunal trebuie sa fie competent si neutru si sa respecte aceleasi standarde de impartialitate si independenta ca si membrii Tribunalului, el nu este persoana aleasa de parti pentru a-si rezolva disputa” (Klaus Sachs and Nils Schmidt-Ahrendts- 'Protocol on Expert Teaming: A New Approach to Expert Evidence'). 

Un alt dezavantaj ar putea aparea in cazuri complexe, cum ar fi constructiile, ingineria sau echipamentele industriale, in care este necesara o opinie de specialitate. Expertii desemnati de Tribunal sunt adesea alesi de pe liste nereprezentative pentru subiectul in discutie. De asemenea, judecatorii sau arbitrii s-ar putea sa nu fie calificati in selectarea expertilor adecvati pentru o anumita chestiune, iar expertul numit de Tribunal s-ar putea dovedi insuficient calificat pentru a prezenta o opinie corecta cu privire la problema contestata de parti (Howard Rosen- Legitimacy: Myths, Realities, Challenges, ICCA Congress Series, Volume 18 (Kluwer Law International; ICCA & Kluwer Law International 2015) pp. 379 – 430 available on www.kluwerarbitration.com). Totodata, expertii numiti de Tribunal ar putea intampina dificultati in accesarea informatiilor necesare si vor cauta ajutor de la Tribunalul Arbitral, care ar putea fi considerat un dezavantaj din punctul de vedere al Tribunalului. 

Un singur expert tinde sa fie mai neglijent atunci cand scrie un raport, in comparatie cu un expert numit de una dintre parti care este intotdeauna in competitie cu adversarul sau si doreste sa analizeze totul cu foarte mare atentie. Mai mult, chiar daca au cele mai bune intentii, ei pot neglija din greseala o posibila perspectiva si, prin urmare, pot dezavantaja una dintre parti (Elena Samaras and Christof Strasser - German Arbitration Journal, Kluwer Law International; Verlag C.H. Beck oHG 2013, Volume 11 Issue 6, pp. 314 – 321 available on www.kluwerarbitration.com). 

 

Cum este mai bine? Am pus aceasta intrebare in titlul articolului si, dupa ce am prezentat mai sus avantajele si dezavantajele celor doua variante de administrare a expertizei intr-un arbitraj, vom da si raspunsul la aceasta intrebare.

Ambele variante sunt bune, dar pentru spete diferite si Tribunale arbitrale diferite.

Sunt doua variabile de care trebuie sa se tina cont atunci cand se stabileste modalitatea de administrare a expertizei: complexitatea tehnica a litigiului si experienta Tribunalului Arbitral in domeniul constructiilor.

In cazul unui litigiu cu o complexitate tehnica mare, purtat in fata unui Tribunal experimentat, varianta cea mai eficienta este cea a utilizarii expertilor parte. Un Tribunal experimentat nu se va lasa indus in eroare si va sti sa deosebeasca intre o opinie partinitoare si una fundamentata pe probe, la fel cum va sti sa ia din ambele opinii ce e mai valoros pentru aflarea adevarului in cauza.

Un Tribunal slab pregatit in domeniul constructiilor poate cadea prada unei opinii divagante si inselatoare sustinuta cu fervoare de unul dintre experti.

Pe de alta parte, daca litigiul prezinta o complexitate tehnica redusa, alegerea optima ar fi cea a desemnarii unui singur expert, de catre Tribunalul arbitral, sub rezerva ca expertii aflati pe lista Tribunalului sa confere partilor suficienta incredere ca au competentele necesare pentru a deslusi acea problema, oricat de redusa este complexitatea sa. Nu isi are rostul angajarea de costuri cu doi experti, daca problematica poate fi deslusita cu usurinta si claritate pe baza studierii unui numar redus de documente.