Bitcoin nu mai reprezinta o necunoscuta pentru multi dintre noi. Criptomoneda lansata acum mai bine de 10 ani de catre Satoshi Nakamoto este cea mai populara moneda virtuala, dar si prima care a intrat in atentia opiniei publice. Pe langa bitcoin, pe piata mai exista peste 2000 de monede virtuale, iar pe zi ce trece continua sa apara si altele.

Moneda digitala poate fi folosita pentru a cumpara obiecte si servicii, dar spre deosebire de moneda „reala”, criptomoneda nu trebuie sa fie emisa de catre un guvern sau o banca, ci foloseste criptografia pentru a conecta transferurile prin reteaua de internet si pentru validarea tranzactie. Criptomonedele, precum bitcoin, permit descentralizarea si sunt controlate de catre dezvoltatorii si utilizatorii sai din mediul online.

Organizatia Internationala de Standardizare (ISO) a elaborat in anul 1978 standardul ISO 4217. Standardul, aprobat de Banca Mondiala, reglementeaza codurile din trei litere pentru valute care sunt utilizate de bancile din intreaga lume pentru tranzactiile financiare. (RON pentru leul romanesc, USD pentru dolarul american, EUR pentru euro etc.).

Standardul poate aloca circa 500 de coduri, dar nu face fata la explozia masiva de criptomonede din ultimii ani.

In cadrul comitetului tehnic ISO/TC 68 s-au creat grupurile de lucru WG 17 - Aspecte de securitate ale monedelor digitale si WG 3 - Digital Token Identifier (DTI). Aceste grupuri de lucru au ca obiectiv examinarea securitatii monedelor digitale pentru a elabora un viitor standard.

In timp ce banii fizici sunt deja bine sustinuti de politici, legi si reglementari bancare, pentru criptomonede trebuie rezolvate trei probleme legate de securitate.

1. Incredere - ecosistemul financiar international trebuie sa garanteze platile si tranzactiile financiare;

2. Raspundere obligatorie - investitiile care sustin un ecosistem financiar trebuie sa nu aiba ramificatii legale negative;

3. Confidentialitate - consumatorul cu infrastructura financiara de sprijin trebuie sa se asigure ca informatiile raman private atunci cand este cazul.

Standardele pe care le avem trebuie actualizate pentru a se asigura interoperabilitatea intre sistemele recunoscute de monede digitale. Acesta va fi primul pas catre acceptarea universala. Increderea este primordiala: fara acest factor, toata tehnologia din lume nu va oferi raspunsul, spune domnul Edward Scheidt presedinte al grupului de lucru ISO/TC 68/SC 2/WG 17.

Daca transferam o suta de dolari americani intr-un cont sunt utilizate automat codurile valutare ISO 4217, care identifica dolarii americani drept „USD”. Toate bancile stiu exact ce inseamna acest lucru si nu pot exista confuzii.

Cu toate acestea, pentru moneda digitala nu exista identificatori, nume sau coduri valutare oficiale. Bancile pot diferentia dolarii americani de euro, dar nu pot face diferenta, de exemplu, intre Bitcoin si Ethereum. In prezent nu exista nicio autoritate in lume care sa raspunda de monedele digitale, deci nu exista o modalitate oficiala de a defini Bitcoin sau orice alta moneda digitala si niciun identificator universal recunoscut pentru acestea.

Deoarece criptomonedele nu sunt emise de autoritati monetare, in anul 2016 s-a stabilit ca acestora nu li se pot atribui coduri valutare conform cu ISO 4217. Cu toate acestea, ISO a identificat nevoia elaborarii unui standard separat care sa atribuie coduri pentru criptomonede.

La fel ca in cazul tuturor documentelor tehnice ISO, standardul elaborat va trasa linii directoare pentru cele mai bune practici, nu si reglementari. Acest lucru, insa, nu va insemna ca toate monedele digitale care vor primi identificatori vor fi fiabile sau valoroase.