La finalul dezbaterii parlamentare pe motiunea simpla impotriva ministrului de Finante, Teodorovici a anuntat ca OUG 114 va fi modificata si pusa in acord cu partenerii de dialog din industriile vizate de actul normativ. Am anticipat,inca din Decembrie,un astfel de compromis. Si de data aceasta, statul a cedat la presiunea cancelarilor straine si a multinationalelor. Pe fond, aceasta ordonanta era corecta, intrucat sanctioneaza un comportament neloial al multor agenti economici in relatia cu statul. Nu avem scoli moderne, nu avem spitale noi, nu avem autostrazi si pentru ca nu ne platim impozitele sau recurgem la tot felul de inginerii financiare pentru a plati un impozit cat mai mic. Trebuie sa intelegem odata pentru totdeauna ca din impozitele noastre se finanteaza marile sisteme publice, fie ca vorbim de administratie, sanatate, invatamant sau infrastructura. Ne furam singuri caciula, fentand Fiscul. Lipsa de conformare fiscala aduce Romania in situatia de a avea cel mai mic grad de colectare a veniturilor bugetare in PIB din Europa si la o evaziune fiscala de peste 16 miliarde euro anual. Asta inseamna echivalentul a 1.600 km de autostrada,50 de spitale judetene noi cu cate 2.000 de paturi fiecare si peste 1.500 de scoli noi.

In 2011, PIB-ul Romaniei era 557 miliarde lei, anul trecut 949 miliarde lei. Anul acesta, vorbim de un PIB estimat de 1.022 miliarde lei. PIB-ul Romaniei, in ultimii sapte ani, aproape s-a dublat, pe cand impozitul pe profit, platit de peste 600.000 de firme, a cunoscut o scadere de la an la an. Paradoxal, nu? La o cifra de afaceri de peste 1.400 miliarde lei, statul a colectat, anul trecut, sub 15 miliarde lei. Asta inseamna mai putin de 2% din PIB. Atat firmele cu capital strain, cat si firmele cu capital romanesc recurg prea mult si prea des la „optimizari fiscale”, cu consecinta erodarii bazei impozabile si implicit a impozitului pe profit datorat statului. Soldul profitului net, platit de firmele straine, care detin 51% din cifra de afaceri a Romaniei, in perioada 2008-2014, a fost de doar 2,5 miliarde lei. Adica mai putin de 400 milioane lei anual. Firmele cu capital romanesc, care detin pozitii periferice in economia romaneasca, au raportat, in aceeasi perioada, un sold al profitului net de 25 de ori mai mare. In 2015, firmele cu capital strain au raportat un profit net de 9 miliarde lei, in timp ce firmele romanesti au raportat de trei ori mai mult. In 2016, 2017 si 2018, impozitul pe profit raportat de firme a fost in jur de 15 miliarde lei anual, reprezentand mai putin de jumatate din impozitul pe venit (salarii) colectat de stat. Pana cand Guvernul Tudose nu s-a apucat sa le numere ouale, majoritatea bancilor din Romania inregistrau pierderi an de an, desi dobanzile practicate in tara noastra sunt in medie de patru, cinci ori mai mari decat in UE, fara ca riscul de tara al Romaniei sa fie mai mare decat al oricarei alte tari din Uniune. Firmele din industria bancara, industria energetica, industria jocurilor de noroc sau industria telecomunicatiilor isi diminuau profitul in Romania prin preturi de transfer, imprumuturi cu supra-dobanda de la firmele mama sau vanzarea NPL-urilor (credite neperformante) cu haircut de pana la 90%, cata vreme acest discount era deductibil fiscal. Vorbim in fond de prostia statului, care a lasat prea multe portite pentru evaziune si optimizari fiscale.

Daca, asa cum spuneam, pe fond era nevoie de o actiune in forta a Guvernului pentru a disciplina fiscal marii agenti economici, nivelul taxelor impus de OUG 114 este prohibitiv. 0,3% impozit pe activele bancilor, platibil trimestrial, inseamna peste 1 miliarde euro anual. Adica jumatate din profitul raportat de banci anul trecut. Pe de alta parte, nimic nu impiedica bancile sa vina cu un nivel al ROBOR-ului sub 2%, situatie in care impozitul penalizator ar fi 0. Un impozit de 2% pe cifra de afaceri a firmelor din sectorul energetic este enorm. In 2015-2016, a functionat o taxa similara, aplicata firmelor din industria energetica, dar care era de 1% si se aplica pe constructiile speciale si nu pe cifra de afaceri. Un nivel excesiv al impozitului suplimentar va pune societatile din acest sector in imposibilitatea de a-si finanta investitiile in capacitati noi de productie, de transport sau de distributie de energie. Cea mai mare prostie din cuprinsul ordonantei o reprezinta plafonarea pretului la gaze si la electricitate. Este o masura etatista, care va afecta serios Romgaz, OMV Petrom, Hidroelectrica si Nuclearelectrica. Intr-o economie de piata, statul nu trebuie sa impuna arbitrar preturi. Este inacceptabil sa faci protectie sociala pe spinarea unor companii. Dupa cum anormal e sa subventionezi pretul utilitatilor energetice pentru toti cetatenii. In ultimii cinci ani, ca efect al liberalizarii, cresterea preturilor la energie si ulterior la gaze a insemnat echivalentul a catorva pachete de tigari pe an. Prea mult populism dauneaza grav economiei. Inteleg ca statul sa subventioneze pretul la energie si la gaze doar pentru consumatorii vulnerabili, nu pentru toti cei 9 milioane de consumatori casnici de energie electrica si 3 milioane de consumatori casnici de gaze. Stabilirea unor tarife echivalentul a 2% – 4% din cifra de afaceri pentru obtinerea de catre operatorii telekom a licentelor pentru servicii 5G sau prelungirea licentelor pentru servicii de 3G sau 4G este mult prea oneroasa, putand genera retragerea de pe piata a principalilor operatori de telecomunicatii. Obligarea administratorilor fondurilor de pensii administrate privat sa-si intregeasca, in cursul acestui an, capitalul social cu inca 800 milioane euro, pana la 10% din valoarea activelor administrate, este din nou o sarcina impovaratoare, care nu poate fi indeplinita de cei sapte administratori de fonduri ale Pilonului II de pensii.

Guvernul, cand va modifica OUG 114/2018 va trebui sa mentina aceste mecanisme de taxare suplimentara a societatilor din sectorul energetic, bancar, telekom, jocuri de noroc, dar sa modifice cuantumul acestui impozit suplimentar si sa-l faca echitabil si sustenabil pentru industriile respective.Altminteri vor falimenta si companiile vizate de actul normativ dar si statul.