Autoritatile au la dispozitie o noua arma in lupta cu cei care incearca sa isi diminueze sarcina fiscala. Inca o directiva europeana, care face parte din pachetul de masuri ale Comisiei Europene impotriva practicilor fiscale agresive, a intrat in vigoare la inceputul lunii februarie 2020 si in Romania. Directiva poarta un nume sugestiv - ATAD II (Anti Tax Avoidance Directive - completarea a doua) - si are ca scop descurajarea planificarii fiscale agresive care utilizeaza aranjamente de tip „hibrid”.

ATAD II a fost elaborata in baza planului Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) emis in anul 2016. Actiunea nr. 2 din acest plan isi propune sa impiedice companiile multinationale sa isi erodeze baza impozabila, apeland la diferentele de tratament fiscal dintre tarile in care activeaza societatile membre ale grupului.

In primul rand, trebuie precizat ca regula generala vizeaza tranzactiile transfrontaliere, indiferent daca sunt incheiate cu societati din acelasi grup sau nu. Prin exceptie, in anumite situatii, sunt vizate doar tranzactiile transfrontaliere intra-grup.

In al doilea rand, tranzactiile vizate sunt cele care beneficiaza de un tratament fiscal neuniform, precum dobanzi, redevente, servicii, care se aplica atat partilor afiliate, cat si entitatilor independente.

Tratamentul neuniform apare atunci cand grupurile exploateaza diferentele de tratament fiscal rezultate in urma incadrarii juridice diferite a entitatilor/instrumentelor, in functie de statul de rezidenta, pentru a amana ori a reduce costul cu impozitul pe profit. Un astfel de tratament neuniform presupune o dubla deducere a aceleiasi cheltuieli in mai multe state sau o deducere de cheltuiala in jurisdictia platitorului, fara un venit impozabil in contrapartida, in jurisdictia beneficiarului.

Cel mai comun exemplu de aranjament „hibrid” este acordarea unei finantari de catre o companie straina unei entitati din Romania. O astfel de finantare hibrida ar fi tratata drept capital social de catre creditor si drept imprumut de catre debitor. Astfel, compania din Romania deduce cheltuiala cu dobanda (presupunand ca indeplineste regulile de deductibilitate din Codul Fiscal), iar creditorul inregistreaza un venit de o alta natura, similar dividendului, care este un venit scutit de impozit in jurisdictia sa.

Noile reguli vor corecta tratamentul neuniform („deducere fara includere”) prin neacordarea deductibilitatii cheltuielii cu dobanda inregistrata de compania din Romania. Aceste consecinte nu ar trebui sa se aplice contribuabilului care a dedus dobanda, daca acesta nu a avut cunostinta de tratamentul neuniform. Insa nu este clar deocamdata cum poate un contribuabil demonstra ca nu a stiut ca se aplica un tratament neuniform tranzactiei, dar, ca buna practica in cadrul grupului, contribuabilul ar trebui sa poata dovedi ca a facut demersuri pentru a verifica aceste aspecte.

Companiile ar trebui sa recurga atat la revizuirea aranjamentelor curente, cat si la reformularea celor viitoare in relatia cu partile afiliate. Este vorba in special de contractele de finantare, in masura in care acestea contin indicii cu privire la existenta unui tratament neuniform.

Totodata, noile reguli de neutralizare a tratamentelor neuniforme ar trebui puse si in contextul prevederilor Directivei 2018/822 privind Cooperarea Administrativa (DAC 6), referitoare la schimbul de informatii, implementate in Codul de procedura fiscala, prin care autoritatile fiscale vor avea acces la informatii privind structuri sau tranzactii in timp real.

Asadar, noua directiva implementata in legislatia fiscala interna conduce la necesitatea revizuirii anumitor tranzactii din cadrul unui grup, precum si la monitorizarea viitoarelor schimbari legislative.