Companiile trebuie sa revizuiasca lista de baza a tratatelor de evitare a dublei impuneri ce li se aplica si sa analizeze modificarile pe care le implica noul Instrument multilateral de modificare a tratatelor pentru evitarea dublei impuneri (asa-numitul MLI). Motivul? In loc sa elimine dubla impunere, asa cum s-ar putea crede chiar din titlu, prevederile ce vor intra in vigoare inca de la 1 iunie 2022 si vor produce efecte de la 1 ianuarie 2023, ar putea aduce, de fapt, incertitudine, complexitate, costuri de timp si chiar dispute fiscale. Aceasta a fost principala recomandare facuta de specialistii EY agentilor economici in cel mai recent eveniment online pe tema MLI.

Instrumentul multilateral este, derivat din planul BEPS („base erosion profit shifting”- „erodarea bazei impozabile si transferul profiturilor”) al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica - OCDE. Acesta urmareşte neutralizarea unor potentiale strategii de planificare fiscala a multinationalelor, care sa exploateze lipsurile şi neconcordaţele din legislaţiile fiscale naţionale, cu scopul de a transfera in mod artificial profituri catre jurisdicţii cu un nivel de impozitare scazut sau de a eroda baza impozabila la nivel de grup.

„Romania, impreuna cu alte 98 state, a aderat deja la acest instrument multilateral, care este in curs de implementare, insa lucrurile nu sunt nici pe departe simple. De aceea, companiile trebuie sa cunoasca implicatiile care pot aparea”, a declarat Raluca Popa, Partener Asociat, Departamentul Impozite directe, EY Romania. In plus, la fel ca toate instrumente derivate din BEPS, si MLI este extrem de tehnic. ”Cum planul de actiune BEPS vizeaza tocmai acele situatii complexe prin care este erodata baza impozabila si se realizeaza transferurile de profituri, pentru a-si putea atinge scopul, si Instrumentul multilateral este extrem de tehnic si complex”, a aratat partenerul EY.

 

Concret, MLI modifica tratatele fiscale incheiate intre doua sau mai multe parti. El nu va funcţiona precum un protocol de modificare a unui singur tratat existent, care sa amendeze in mod direct textul Acordului Fiscal ce ii intra sub incidenţa. Cu alte cuvinte, scopul MLI este de a implementa rapid masurile BEPS in materie de tratate fiscale - o singura modificare in locul a peste 3.000 cate tratate bilaterale sunt. Astfel, MLI se va adauga la tratatele fiscale curente, modificand modul lor de aplicare - dar aceste modificari pot sa difere de la caz la caz. In scopuri interne, unele tari pot dezvolta versiuni consolidate ale propriilor Acorduri Fiscale ce intra sub incidenţa MLI, acest demers nu este insa o conditie indispensabila pentru aplicarea instrumentului, iar pana atunci statele, printre care si Romania, vor trebui sa apeleze la un instrument pus la dispozitie chiar de OCDE („matching tool”), pentru a stabili modul in care un tratat de evitare a dublei impuneri este impactat de MLI.

Ca prim pas, MLI impune statelor sa modifice in tratatele lor fiscale preambulul, pentru a sublinia in mod expres ca, desi scopul tratatelor este evitarea dublei-impuneri, aplicarea acestora nu poate in niciun caz crea oportunitati de neimpozitare, impozitare redusa sau de evitare a impozitarii, dar si sa refuze acordarea beneficiilor acordate contribuabilului printr-un tratat fiscal de eliminare a dublei-impuneri, daca se va constata ca scopul sau unul dintre scopurile principale pentru incheierea oricarui aranjament sau tranzactii de catre contribuabil a fost tocmai obtinerea respectivelor beneficii. Aceste modificari nu fac altceva decat sa sublinieze inca o data aplecarea catre substanta economica a tranzactiilor, aspect cu care suntem deja familiari de ceva vreme.

 

Doar ca, asa cum sublinia Raluca Popa, MLI nu inseamna un set de reguli pe care toata lumea trebuie sa le aplice, asa cum este cazul DAC 6 (un alt instrument derivat din BEPS). Statele sunt libere sa isi aleaga anumite optiuni in modificarea tratatelor, ba, mai mult, majoritatea optiunilor necesita simetrie intre tari pentru a se putea aplica. Cum ar fi, de pilda, noile reguli de rezolvare a conflictelor de rezidenta fiscala. Concret, MLI va produce efecte daca: ambele state contractante au semnat si ratificat MLI - acesta este inca un proces in derulare - din 99 de state semnatare, doar 70 au ratificat pana la acest moment instrumentul (US nefacand parte din aceasta lista); daca fiecare stat contractant a inclus celalalt stat in lista de tratate MLI (adica Acordurile fiscale acoperite) - notabil ca Romania nu a inclus tratatul cu Germania in lista, deci acesta nu este afectat de MLI - pe de alta parte, desi a selectat tratatul cu Elvetia, intrucat aceasta din urma nu a ales la randul sau sa aplice MLI pentru tratatul cu Romania, nici acest din urma tratat nu va suferi modificari (listele pot fi, insa, oricand revizuite in mod unilateral); daca exista concordanta in ceea ce priveste modificarile ratificate de cele doua state (adica ambele jurisdictii opteaza pentru aceleasi modificari). In cazul in care nu exista concordanta cu modificarile ratificate de cele doua state, MLI nu produce niciun efect (cu unele exceptii).

„Pentru anumite tari, MLI reprezinta o modalitate noua de stabilire a rezidentei fiscale a companiilor - nu in functie de locul conducerii efective, ci prin negociere amiabila intre autoritatile fiscale”, avertizeaza si Razvan Ungureanu, Director, Departamentul de impozite directe, EY Romania. Tendinta este, in plus, aceea de a se da din ce in ce mai multa importanta procedurilor amiabile, ceea ce ”ar trebui sa puna in garda companiile atunci cand stabilesc locul unde se iau deciziile sau se desfasoara activitatea de management”, a explicat Razvan Ungureanu. Cum statele sunt intr-o competitie permanenta si acerba pentru colectarea de impozite, devine evident ca interesele pentru stabilirea rezidentei sunt contrare, ceea ce va duce la un proces de lunga durata si anevoios. Mai mult, pe parcursul derularii discutiilor ”amiabile”, tratamentul fiscal ramane incert, compania platind impozit in doua state pentru aceleasi activitati.

 

Spre deosebire de pozitia initiala a Romaniei la semnarea MLI in 2017, cand optase pentru preluarea modificarilor legate de determinarea existentei unui sediu permanent, acum Romania a renuntat la aceasta optiune. In mod specific, fiecare jurisdictie participanta la MLI isi poate rezerva dreptul ca anumite prevederi ale MLI sa nu i se aplice, iar Romania a ales ca prevederile privind modificarile legate de determinare a sediului permanent sa nu se aplice tratatelor la care Romania este parte. Cu toate acestea, in principiu, MLI nu schimba regulile jocului in definirea criteriilor de stabilire a sediului permanent existente deja in legislatia OCDE - insa se apleaca asupra modului de definire in tratate a unor criterii importante.

O companie are un sediu permanent in alta tara atunci cand desfasoara o parte din activitati in tara respectiva si, prin urmare, trebuie sa plateasca impozit pe profit in acea tara pentru aceste activitati. Este de la sine inteles ca, daca aceasta structura nu este stabilita de la bun inceput, va da nastere la dubla impozitare - mai precis, compania va plati impozit pe profit pentru aceste activitati atat in statul sau de rezidenta, cat si in statul unde se desfasoara activitatile respective.

„Noi, in practica, vedem o atentie sporita a autoritatilor fiscale pe tema sediu fix/sediu permanent. Nu de putine ori sunt imputate sume importante companiilor in urma unor actiuni de control, de aceea ne surprinde ca Romania a renuntat intre timp sa preia aceste masuri prin MLI. Vom urmari cu interes daca in viitor vor aparea din nou modificari asupra acestei pozitii”, a mai adaugat Cristina Muntean, Manager, Departamentul de Impozite directe, EY Romania.

„Total inexplicabil, Romania a ales sa nu aplice nici prevederile Conventiei referitoare la arbitraj, cele la care contribuabilii pot apela atunci cand considera ca au fost impozitati contrar prevederilor unui tratat de catre jurisdictiile contractante, iar autoritatile fiscale statale nu reusesc sa ajunga la un acord amiabil in acest sens”, a avertizat si Alex Slujitoru, avocat, Bancila Diaconu si Asociatii.

Alegerea Romaniei creeaza un dezavantaj considerabil contribuabililor, care se vad, astfel, lipsiti de un sprijin real in constrangerea statelor in aplicarea unui tratament fiscal corect si coerent. ”Practic, fara arbitraj, daca jurisdictiile contractante nu reusesc sa se inteleaga amiabil, asa cum se intampla frecvent in practica, nu exista alta modalitate de deblocare a situatiei, contribuabilul fiind singurul prejudiciat”, a mai comentat Alex Slujitoru.