Companiile cu datorii de peste un milion lei la bugetul de stat la 31 decembrie 2018, aflate in dificultate financiara, trebuie sa depuna pana la 30 septembrie 2019 notificarea privind intentia de a aplica pentru masura de restructurare financiara, au aratat reprezentantii D&B David si Baias si ai PwC Romania in cadrul unui eveniment dedicat mediului de afaceri referitor la aplicarea masurii de restructurare prevazute de Ordonanta Guvernului nr.6/2019.

”Dupa aceasta data, nu mai poate fi solicitata restructurarea financiara, iar reprezentantii ANAF au, potrivit acestui act normativ, obligatia sa ceara deschiderea procedurii insolventei. Acesta poate fi vazut ca un moment zero pentru companii, fortandu-le sa ia atitudine in privinta situatiei economice dificile in care se afla, in timp ce statul se asteapta ca, prin aprobarea unor asemenea masuri de restructurare, va obtine sume mai mari decat in cazul derularii procedurii de intrare in insolventa a respectivelor companii”, a aratat Dan Dascalu, Partenerul Coordonator al Practicii de Litigii D&B David si Baias.

Conform datelor publicate de Ministerul Finantelor, gradul de recuperare a datoriilor de catre ANAF se situeaza la 6-7% in cazul executarilor silite si la 5% in cazul procedurilor de insolventa. In acest context, Ministerul Finantelor a identificat 2.633 companii private, cu datorii de 21,53 miliarde lei, 31 de companii cu capital de stat, cu datorii de 1,7 miliarde lei si 28 de companii cu capital mixt, cu datorii de 917 milioane lei, care se califica pentru aceasta masura.

”Scopul declarat al acestei masuri de restructurare a obligatiilor bugetare vizeaza, in principal, reducerea arieratelor bugetare, urmarindu-se in acelasi timp si evitarea deschiderii procedurii insolventei impotriva contribuabililor eligibili precum si o ultima incercare de revitalizare a lor din punct de vedere economic. Termenul de 30 septembrie 2019 prevazut pentru depunerea notificarii privind intentia de restructurare a obligatiilor bugetare este in opinia noastra unul extrem de scurt pentru acest deziderat avand in vedere ca se impune o analiza premergatoare foarte detaliata din partea companiilor pentru a decide daca urmeaza sau nu sa acceseze aceasta facilitate fiscala prevazuta de OG 6/2019. Aceasta presupune deci un efort sustinut si concentrat care va trebuie derulat de companiile interesate pentru a se asigura ca sunt acoperite in mod corespunzator numeroasele aspecte tehnice delicate necesare a face ca planul de restructurare sa poata fi aprobat de autoritatile fiscale”, a declarat Ana Maria Iordache, Partener D&B David si Baias.

Practic, restructurarea financiara este o alternativa la procedura esalonarii la plata prevazuta in prezent in legislatie, fiind eligibile companiile care se afla in dificultate financiara ce nu poate fi considerata temporara si care din acest motiv nu se califica pentru esalonare.

”Restructurarea obligatiilor bugetare are unele elemente de similitudine si cu procedura insolventei, tinand cont de faptul ca solicitarea de restructurare trebuie in mod obligatoriu insotita de un plan de redresare similar planului de restructurare din procedura insolventei, dar si de un test al creditorului privat prudent intocmite de un expert independent. Expertul care face planul de restructurare si monitorizeaza implementarea acestuia ar putea fi o societate care ofera servicii integrate (restructurare, evaluare, consiliere fiscala si juridica), cu experienta in procedurile de insolventa si restructurare, pentru ca procedura este oarecum similara procedurii de reorganizare in insolventa. Odata intrati in aceasta procedura, autoritatea fiscala asigura un control atent atat prin atributiile proprii de supraveghere, conferite de prevederile actului normativ, cat si prin prezenta acestui expert, care are rolul unui observator in cadrul acestui proces. Beneficiarul isi asuma in integralitate riscul calitatii si respectarii exigentelor cu privire la realizarea si indeplinirea planului, autoritatea fiscala avand obligatia de a sanctiona, dupa caz, atat planul, cat si modul de implementare a acestuia”, a spus Cristian Gavril, Director Coordonator al departamentului de restructurare din cadrul PwC

Testul creditorului privat prudent este necesar pentru ca masura de restructurare financiara sa nu intre sub incidenta ajutorului de stat.

”Este o modalitate prin care statul se asigura ca nu a oferit ajutor de stat, astfel ca orice masura propusa in planul de restructurare trebuie foarte bine argumentata. Prin aplicarea ordonantei 6 statul trebuie sa se asigure ca recupereaza sume mai mari, decat in cazul executarii silite si al falimentului. La baza acestei analize se afla planul de restructurare si evaluarea activelor care pot fi valorificate. Activele care sunt deja gajate sau ipotecate nu vor face parte din acest plan”, a explicat Ruxandra Chirita, Director al PwC Romania,” a explicat Ruxandra Chirita Director Coordonator al Practicii de Ajutor de Stat din cadrul PwC.

- Persoane juridice de drept public sau privat;

- Se afla in dificultate financiara, care nu poate fi temporara, sa nu fi fost dizolvati, sa nu se afle in procedura insolventei, dar cu riscul intrarii in insolventa;

- Sa nu indeplineasca conditiile pentru a beneficia de esalonarea la plata prevazuta de Codul de Procedura fiscala si sa aiba toate declaratiile fiscale depuse, pana la data depunerii notificarii privind intentia de restructurare sau sa le depuna intr-un termen de maxim 10 zile de la solicitarea organului fiscal in acest sens.

- In cazul restructurarii nu se aduc garantii, comparativ cu cel de reesalonarea

- Plata datoriilor se face intr-un timp mai rezonabil, de 7 ani, cu posibilitate de prelungire pana la 10 ani, cu termene exacte de plata, fata de 2-3 ani in cazul reesalonarii.

- Plata ratelor incepe din al doilea an, iar valoarea acestora poate fi stabilita diferentiat in functie de planurile de afaceri ale contribuabilului.

- Anularea integrala a obligatiilor accesorii aferente acestora, in masura in care procedura se finalizeaza cu succes.

- Combinat masura "platii in rate", contribuabilii pot solicita si aplicarea uneia dintre urmatoarele facilitati:

- Anularea unui procent de pana la 50% din debitul principal si a tuturor accesoriilor aferente debitului restant, insa in acest caz fiind obligatorie plata unui ”avans” de 5 pana 15% din debitul principal;

- Conversia in actiuni a obligatiilor bugetare principale, aplicabila pentru debitorii la care statul este actionar integral sau majoritar;

- stingerea obligatiilor prin darea in plata a unor bunuri imobile, chiar si aflate in insolventa.