Pentru o mai buna previziune a necesarului de numerar, orice companie trebuie sa anticipeze gradul de acoperire al cheltuielilor monetare prin veniturile incasate. Mai mult, aceste estimari trebuie realizate in conditiile adverse ale unei viitoare, din ce in ce mai probabile, recesiuni economice, perioada in care majoritatea firmelor inregistreaza venituri in scadere! Desigur, restructurarea nu este nici perfecta, nici imediata! Atunci cand veniturile unei companii scad, in prima faza managementul incearca sa inteleaga cauzele si sa gaseasca solutii pentru recuperarea vanzarilor.

Capacitatea de intelegere a pietei, motivarea echipei, inovarea, ajustarea proceselor si repozitionarea produselor / serviciilor sunt esentiale in aceasta etapa! De asemenea, managementul trebuie sa stie cat timp are la dispozitie pentru redresarea companiei, precum si spatiul disponibil de restructurare. Toate acestea sunt necesar astfel incat compania sa evite intrarea in incapacitate de plata.

Desigur, solvabilitatea unei companii este influentata de un mix complex de indicatori: structura de capital, calitatea si randamentul investitiilor pe termen lung, eficienta rotatiei capitalului de lucru, marginea de profit si structura de cheltuieli, gradul de concentrare al veniturilor in functie de produs si clienti, evolutia principalelor piete de desfacere, fortele de presiune din sectorul respectiv (puterea de negociere a clientilor, agresivitatea furnizorilor, schimbari legislative care pot aduce modificari importante in ceea ce priveste structura si nivelul cheltuielilor, progresul tehnologic si inovarea care pot oferi alternative mai ieftine sau produse substitut mai competitive).

Totusi, intr-o perioada de recesiune, cele mai des intalnite socuri negative sunt mixul de scadere a veniturilor, colectare mai lenta a creantelor si crestere a costurilor de finantare (deoarece lichiditatea scade si sentimentul predominant este cel de neincredere). In acest context, orice companie ar trebui sa se asigure ca poate realiza o ajustare proportionala si a costurilor. Totusi, procesul de restructurare este ingreunat de urmatorii factori:

- Cheltuieli fixe mari, situatie in care compania subiect inregistreaza o flexibilitate redusa, deoarece nu isi poate ajusta cheltuielile proportional cu dinamica descrescatoare a veniturilor. Din acest motiv, companiile respective au nevoie de o capitalizare ridicata (margine de profit mai mare, capital social, obligatiuni pe termen lung, etc.);

- Cheltuieli fixe mai reduse, situatie in care compania subiect inregistreaza o flexibilitate mai mare intr-un proces de restructurare.

- DPO-ul companiei subiect este in crestere (trend pe ultimii 3–5 ani) si peste media inregistrata la nivel sectorial - situatie nefavorabila, deoarece firma subiect este mai fragila in contextul unor socuri negative (neincasare creante si/sau scadere venituri) deoarece inregistreaza o povara ridicata din cauza facturilor retroactive (din spate) emise de furnizori;

- DPO-ul firmei subiect este in scadere (trend pe ultimii 3–5 ani) si este sub media inregistrata la nivel sectorial - situatie favorabila, deoarece firma subiect achita mai rapid facturile emise de catre furnizori si este mai putin fragila in contextul unor socuri negative (neincasare creante si/sau scadere venituri). Aceasta situatie este sustenabila doar daca termenul de plata redus catre furnizori este insotit de o margine bruta ridicata, in sensul ca firma subiect primeste discount-uri (care alimenteaza profiturile si numerarul viitor) pentru termenul de plata foarte redus.

Desigur, solvabilitatea unei companii este influentata de un mix complex de indicatori: structura de capital, calitatea si randamentul investitiilor pe termen lung, eficienta rotatiei capitalului de lucru, marginea de profit si structura de cheltuieli, gradul de concentrare al veniturilor in functie de produs si clienti, evolutia principalelor piete de desfacere, fortele de presiune din sectorul respectiv (puterea de negociere a clientilor, agresivitatea furnizorilor, schimbari legislative care pot aduce modificari importante in ceea ce priveste structura si nivelul cheltuielilor, progresul tehnologic si inovarea care pot oferi alternative mai ieftine sau produse substitut mai competitive).

Totusi, intr-o perioada de recesiune, cele mai des intalnite socuri negative sunt mixul de scadere a veniturilor, colectare mai lenta a creantelor si crestere a costurilor de finantare (deoarece lichiditatea scade si sentimentul predominant este cel de neincredere). In acest context, orice companie ar trebui sa se asigure ca poate realiza o ajustare proportionala si a costurilor. Totusi, procesul de restructurare este ingreunat de urmatorii factori:

1. Cheltuieli fixe mari, situatie in care compania subiect inregistreaza o flexibilitate redusa, deoarece nu isi poate ajusta cheltuielile proportional cu dinamica descrescatoare a veniturilor. Din acest motiv, companiile respective au nevoie de o capitalizare ridicata (margine de profit mai mare, capital social, obligatiuni pe termen lung, etc.);

2. Cheltuieli fixe mai reduse, situatie in care compania subiect inregistreaza o flexibilitate mai mare intr-un proces de restructurare.

1. DPO-ul companiei subiect este in crestere (trend pe ultimii 3–5 ani) si peste media inregistrata la nivel sectorial - situatie nefavorabila, deoarece firma subiect este mai fragila in contextul unor socuri negative (neincasare creante si/sau scadere venituri) deoarece inregistreaza o povara ridicata din cauza facturilor retroactive (din spate) emise de furnizori;

2. DPO-ul firmei subiect este in scadere (trend pe ultimii 3–5 ani) si este sub media inregistrata la nivel sectorial - situatie favorabila, deoarece firma subiect achita mai rapid facturile emise de catre furnizori si este mai putin fragila in contextul unor socuri negative (neincasare creante si/sau scadere venituri). Aceasta situatie este sustenabila doar daca termenul de plata redus catre furnizori este insotit de o margine bruta ridicata, in sensul ca firma subiect primeste discount-uri (care alimenteaza profiturile si numerarul viitor) pentru termenul de plata foarte redus.

Din motivele expuse mai sus, atunci cand companiile inregistreaza o scadere a veniturilor cu X% (soc total), de obicei acestea isi pot restructura cheltuielile intr-un ritm inferior, respectiv de Y% (mai mic comparative cu X%), si mai au de rezolvat si problema facturilor din spate care ajung la scadenta.

Pentru a evalua capacitatea de restructurare a sectoarelor din Romania, am calculat raportul dintre socul net si socul real (care reprezinta practic, conform formulei de mai sus, insumarea ponderii cheltuielilor fixe si a termenului de plata al furnizorilor) pentru toate companiile active in Romania. Rezultatele au fost agregate la nivel sectorial pentru perioada 2008–2017, si sunt ilustrate in tabelul urmator, prin evidentierea celor mai afectate 5 sectoare (socul net este mai mare, sau aproape egal cu socul real), impreuna cu sectoarele care inregistreaza vulnerabilitatea cea mai scazuta (socul net este mult inferior socului real).

Analizand cifrele din tabelul urmator, observam ca firmele active in Romania inregistreaza o scadere a capacitatii de restructurare si compensare a socurilor negative privind scaderea veniturilor, de la 30% (anul 2008) la doar 21% (anul 2017). Conform ultimelor date financiare disponibile, aceasta inseamna ca mediul de afaceri local va resimti socul scaderii veniturilor in proportie de 79%, comparativ cu 70% in anul 2008.