Epidemia Covid-19 constituie o profunda criza umanitara, care a afectat puternic economia mondiala. Evenimentul ridica o serie de probleme cu care managerii nu s-au mai confruntat pana in prezent. Acestia au constatat deja ca viteza cu care se misca lucrurile este atat de mare incat zadarniceste actiunile de raspuns, familiare pana in urma cu putin timp: pana cand are loc reactia, situatia  s-a schimbat deja, iar amploarea si impactul problemelor s-a intensificat. Desigur, exista lideri care in experienta lor s-au mai confruntat cu o conjunctura oarecum similara, insa magnitudinea actualei crize pune deja la grea incercare cunostintele umane acumulate in timp. Incercarile esuate de a evita abordarile reactive si ineficiente au ingreunat si mai mult situatia. In acest context, expertii de la McKinsey, in colaborare cu specialistii unor companii de top, au pus la punct o noua strategie reprezentand o structura flexibila denumita sugestiv „centru nervos integrat”. Intr-o conjunctura cum este cea actuala, aceasta se concentreaza pe abilitatile cruciale ale conducatorilor si pe capacitatile lor organizatorice, dandu-le ocazia de a fi cu un pas inaintea evenimentelor si de a iesi din paradigma reactiei. Solutia nu constituie un panaceu, fiind mai mult un mijloc eficient de coordonare a raspunsului unei organizatii la provocarile actualei crize. Sistemul dispune de posibilitatea de a spori autoritatea si permite liderilor sa testeze raspunsuri rapide, sa aplice solutii eficiente si profunde, sa avanseze inainte de schimbarea datelor problemei.

 

Precedentele crize au avut darul de a contribui la imbogatirea cunoasterii cu o serie de lectii pretioase. Esecul gestionarii corecte a unui astfel de eveniment poate fi evitat prin aplicarea catorva masuri importante. Prima se refera la clarificarea situatiei curente cu cea mai inalta acuratete posibila, definind, totodata, impactul pe care dereglarile generate afecteaza activitatea organizatiei. Ulterior, liderii trebuie sa ia o decizie si sa proiecteze actiunile imediate si strategice, conturand, cat se poate de rapid, un model de operare flexibil si pragmatic. Acesta se bazeaza, in mod ideal, pe analiza adecvata a implicatiilor scenariilor si ipotezelor contextualizate. De asemenea, este necesara o compatibilitate perfecta cu valorile companiei si ale societatii in care aceasta activeaza. In fine, organizatiile trebuie sa aplice solutiile identificate intr-o maniera disciplinata, cu o flexibilitate suficient de mare, pentru a permite adaptarea din mers la viitoarele modificari. Totusi, modelul teoretic nu este perfect implementabil in crizele reale, ce induc perturbari semnificative la nivelul fiecarei categorii enuntate.

 

Principalele disfunctionalitati se refera la: analiza inadecvata a realitatii (incapacitatea de a determina cu precizie profunzimea, anvergura si velocitatea crizei); sistemul defectuos de luare a deciziei (multe actiuni eronate sunt generate de incompleta intelegere a cauzelor, informarea insuficienta a factorilor de decizie, tendinta acestora de a aplica solutii care si-au dovedit eficienta in trecut, dar care nu au nicio legatura cu perturbarile actuale etc.); implementarea obligatorie a unor modele prefabricate de raspuns (de exemplu, in cazul Covid-19 testarea maladiei se realizeaza pe baza unui model de tip polimerizare a reactiei in lant PCR, care desi este de data recenta, nu a fost adoptat in anumite state, din cauza rigiditatii legislative ce a impus folosirea unei metode anterioare, mult mai putin eficiente); esecul executiei (care este incurajat de incapacitatea managerilor de a depista esenta problemei si de insistenta acestora de a „petici” raspunsul lor dovedit incorect). Solutia optima definita in cadrul „centrului nervos integrat” este calibrata pentru a raspunde la toate provocarile respective. Elementul sau central este reprezentat de echipa de integrare, formata din top management, coordonator de proiect, expert epidemiologic si analist specializat in planificarea scenariilor. Aceasta structura are rolul de a gestiona patru sfere majore: relatia cu clientii (in care rolul de lider este asumat de managerul de vanzari si marketing), aprovizionarea cu materiale (coordonata de seful achizitiilor), protectia fortei de munca (gestionata de managerul de resurse umane), respectiv operatiunile de testare a stresului financiar (derulate de directorul financiar). Responsabilitatile acestui grup format din cinci elemente pot fi rezumate la: actiunea unitara, care sa genereze un raspuns unic la problema aflata in lucru; asigurarea unor resurse suficiente acolo si unde este necesar; coordonarea actiunilor de remediere de-a lungul tuturor fluxurilor de activitate; alinierea liderilor la scenariul propus, prin comunicarea permanenta. O capcana care poate aparea in implementarea unui astfel de sistem este data de complexitatea sa, de aceea solutia cea mai buna fiind aceea de adaptare la specificul fiecarei organizatiei, pentru adoptarea celei mai simple forme. Totusi, patru elemente sunt esentiale si nu pot fi eludate: organizarea perfecta care sa stabileasca rolurile, responsabilitatile si sistemul de masurare a rezultatelor; cadenta operationala, sustinuta de contactul permanent si consultarea intre cele cinci echipe; identificarea rapida a problemelor critice si prognoza realista in ceea ce priveste evolutia acestora; planul de raspuns, ce presupune - din cauza dificultatii emiterii unor ipoteze cu sanse maxime de transpunere in realizate – acceptarea unor compromisuri intre rezultatele ideale care sunt asteptate si constrangerile reale, cu care se confrunta fiecare organizatie.