Nerespectarea graficelor de executie prin depasirea datelor de finalizare sau a datelor/ punctelor de referinta (asa-numitele milestones), extensiile de timp, costurile aferente perioadelor de extensie si penalitatile de intarziere sunt unele dintre cele mai des intalnite probleme care formeaza obiectul disputelor, litigiilor si arbitrajelor in materia contractelor de antrepriza de constructii.

De fapt, in proiectele importante, orice constructor vigilent dedica resurse semnificative procedurilor contractuale scrise pentru a-si imbunatati sansele in relatia cu beneficiarul in ceea ce priveste problemele mentionate mai sus.

Cu aceasta ocazie, prezentam sintetic, cu trimitere la o serie de hotarari ale instantelor si curtilor arbitrale nationale si internationale, aspectele cele mai disputate si controversate cand vine vorba de penalitatile de intarziere.

Cunoscute si gestionate abil si din timp, aceste probleme pot face diferenta intre esec si succes.

 

NU, constructorul nu poate fi obligat la plata clauzei penale daca beneficiarul nu a suferit vreun prejudiciu ca urmare a depasirii datei de finalizare sau a termenului intermediar de referinta.

Exista o serie de opinii contrare bazate pe art. 1.538 alin. (4) din noul Cod civil: ”[c]reditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu”. Aparent, in baza textului anterior citat, beneficiarul are dreptul la penalitatea contractuala chiar daca intarzierea nu i-a cauzat vreun prejudiciu.

In realitate, textul creeaza o prezumtie de existenta a prejudiciului prin simpla depasire a termenului, creditorul/ beneficiarul contractului de constructii neavand obligatia sa dovedeasca existenta prejudiciului. Ii revine astfel constructorului obligatia de a dovedi ca beneficiarul nu a suferit niciun prejudiciu. Daca face aceasta dovada, clauza penala nu ar trebui sa se mai aplice.

Dovada poate fi facuta prin orice mijloc de proba. In practica, acest lucru se realizeaza deseori prin interogatoriu sau prin continutul procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor („PVRTL”), daca beneficiarul il semneaza fara a face mentiuni legate de existenta unui prejudiciu.

 

Atentie! Deseori, in materia achizitiilor publice, se folosesc conditii de contract prestabilite care impun clauze penale pentru depasirea unor date de referinta stabilite pentru finalizarea unor parti din lucrari care nu sunt functionale independent de restul lucrarilor (de exemplu documentatia de atribuire standardizata aprobata prin Ordinul Comun MMP si ANRMAP nr. 2266/335/2012 pentru proiectele de ”proiectare si executie de statie de sortare, compostare si tratare mecano-biologica a deseurilor”).

Prejudiciul, in acest caz, nu poate exista decat daca depasirea punctelor de referinta este dublata de depasirea datei de finalizare. Altfel, depasirea unui punct de referinta fara depasirea datei finale nu da dreptul la aplicarea clauzei penale (repetam, numai in cazul lucrarilor dependente de finalizarea celorlalte).

 

Nu exista nicio legatura intre cuantumul prejudiciului efectiv suferit de beneficiar si penalitatea contractuala datorata. Este suficient ca prejudiciul efectiv suferit de beneficiar sa existe chiar si la nivelul de 1 leu pentru ca penalitatea calculata potrivit contractului sa devina aplicabila si datorata integral.

Stabilirea unei clauze penale pentru depasirea unei date lipsite de importanta practica in economia ritmului de executie (deci in conditiile in care partile nu prefigureaza un prejudiciu la data incheierii contractului pentru depasirea termenului) poate conduce la nulitatea clauzei penale pentru lipsa cauzei.

In egala masura, valoarea prejudiciului ce putea fi prefigurat de parti la data semnarii contractului/ clauzei penale reprezinta reperul avut in vedere pentru analiza caracterului excesiv al clauzei penale in vederea reducerii acesteia  (asadar, atentie! - caracterul excesiv al clauzei se raporteaza la prejudiciul ipotetic prefigurat de parti, iar nu la prejudiciul efectiv suferit de beneficiar) - art. 1.541 din noul Cod civil.

Prin decizia interna, definitiva, obtinuta de NZA (SCA Nicolescu Zorin si Asociatii) in primavara anului 2020 in fata tribunalului arbitral constituit in cadrul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR, Curtea de Arbitraj a confirmat tezele mai sus exprimate.

 

O situatie interesanta privitoare la relatia dintre prejudiciu si penalitatea de intarziere apare in cazul lucrarilor de reabilitare a unor proiecte formate din obiecte individuale functionale independent, a caror finalizare reprezinta termene intermediare pentru a caror depasire se aplica separat penalitati de intarziere.

Totodata, lucrarile de reabilitare sunt inseriate, se deschid/ incep succesiv pentru fiecare obiect in parte numai dupa ce au fost finalizate lucrarile la obiectul anterior, graficul de executie fiind intocmit corespunzator, in sensul in care graficele obiectelor a caror executie incepe ulterior depind substantial de respectarea graficelor lucrarilor anterioare. Intarzierea aferenta unui obiect ce trebuie finalizat anterior se va reflecta automat in graficul celorlalte obiecte.

Astfel de situatii se pot intalni des la lucrarile de reabilitare a complexelor hidroenergetice sau a statiilor de epurare, de exemplu.

 

Ce se intampla daca termenul de executie a unui obiect initial a fost nerespectat, iar contractul nu contine prevederi de refacere a graficelor obiectelor ulterioare in functie de data de finalizare a obiectelor anterioare? Datoreaza constructorul, pentru aceeasi cauza de intarziere (asumand ca este in sarcina lui), penalitatea in mod repetat?

Raspunsul este nuantat. Insa ceea ce este important de retinut este ca raspunsul depinde, si in acest caz, de prejudiciul ce putea fi prefigurat. Astfel, trebuie stabilit daca, la data incheierii contractului, beneficiarul creditor putea prefigura ca depasirea unui punct de referinta ii va cauza un prejudiciu numai in legatura cu acel punct de referinta sau va determina, printr-un efect de domino, un prejudiciu in legatura si cu alte puncte de referinta ulterioare ce ar urma sa fie depasite din aceeasi cauza.

In ipoteza descrisa, supusa arbitrajului intr-un dosar pe care inca il avem pe rol, raspunsul este negativ. Initierea lucrarilor individual, pe obiecte, are scopul de a permite ca obiectele la care nu se executa lucrari de reabilitare sa functioneze normal.

Cat timp lucrarile de reabilitare nu conduc la o amplificarea a capacitatii de productie, ci numai la prelungirea duratei de viata si exploatare, intarzierea poate cauza un prejudiciu numai in ceea ce priveste obiectul la care lucrarile au fost executate cu intarziere, intrucat, pe parcursul acestor lucrari, singurul obiect care nu a functionat a fost cel la care au aparut intarzierile.

Este important de retinut ca, in acest caz, analiza nu se realizeaza la nivelul prejudiciului efectiv, ci al prejudiciului ce putea fi prefigurat, anume la ce puteau partile sa estimeze la data incheierii contractului.

 

 

Probabil orice persoana care a avut contact cu domeniul constructiilor cunoaste prevederile art. 21 din Regulamentul privind receptia constructiilor din 18.05.2017 aprobat prin HG nr. 343/2017:

Desi textul este cat se poate de clar si inradacinat in legislatie (reluand - de fapt - prevederile art. 30 din Regulamentul anterior), in continuare exista o rezistenta semnificativa impotriva aplicarii sanctiunii decaderii beneficiarului din dreptul la penalitatea de intarziere daca acesta nu a mentionat in PVRTL faptul ca se considera indreptatit la penalitati.

In continuare, multe instante nationale de drept comun refuza sa aplice decaderea, in special daca beneficiar este o autoritate contractanta, iar cuantumul penalitatii este foarte mare.

 

Motivatiile refuzului aplicarii decaderii sunt diverse, de exemplu:

·         Textul nu foloseste in mod expres termenul decadere. Argumentul este absurd - terminologia folosita de textul legal ”nu poate emite alte solicitari de ...penalitati” nu putea fi mai clara nici daca ar fi folosit notiunea de ”decadere”, care spre deosebire de terminologia folosita de text, din punct de vedere juridic este o institutie reglementata ce implica minime analize de interpretare si aplicare;

·         Sanctiunea decaderii este prea dura raportat la simpla omisiune a beneficiarului de a consemna rezervele in PVRTL, in special in conditiile in care regulamentul este un act normativ tertiar care priveste partea tehnica a contractului, iar nu partea juridica. Si acesta este un argument gresit.

In realitate, art. 21 din Regulamentul privind receptia constructiilor instituie fara doar si poate sanctiunea decaderii, indiferent de calitatea beneficiarului sau de valoarea clauzei penale ori a prejudiciului.

Textul nu este lipsit de ratiune. Dimpotriva, ratiunea si scopul textului il transforma intr-o norma imperativa care va produce efecte chiar si atunci cand partile stabilesc contrariul prin contract. Scopul textului este acela de a asigura, la fel ca si in cazul prescriptiilor, securitatea raporturilor juridice si a circuitului civil.

 

Suplimentar, art. 21 din Regulament reprezinta o aplicare (un caz special) a regulii generale reglementate in art. 1.539 din noul Cod civil:

La randul sau, art. 1.539 Cod civil, reprezinta reproducerea fidela a art. 160 din Codul civil elvetian (sursa de inspiratie pentru textul nostru) in jurul caruia este consolidata o practica si doctrina constanta si unitara in sensul intervenirii decaderii beneficiarului care semneaza PVRTL fara a consemna ca se considera indreptatit la penalitatea de intarziere.

In fine, o serie de instante nationale, printre care si Inalta Curte de Casatie si Justitie (a se vedea Decizia nr. 1467/2016), au inceput sa aplice sanctiunea decaderii.

Este opinia noastra ca sanctiunea decaderii se aplica pentru penalitatile aferente punctelor de referinta, chiar daca beneficiarul a mentionat in PVRTL rezervele sale legate de nerespectarea termenului intermediar in masura in care lucrarea reprezentand punctul de referinta a fost anterior receptionata printr-un procesul-verbal de receptie partiala in care nu au fost consemnate mentiuni legate de dreptul beneficiarului la penalitate.

 

Nu cu multa vreme in urma, am sustinut, in fata Curtii de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, ca in contractele FIDIC (in forma preluata la nivel national prin HG nr. 1405/2010) beneficiarul este decazut din dreptul la penalitatea de intarziere daca nu a formulat revendicarea in fata Inginerului in termenul de 28 de zile prevazut (la Sub-clauza 20.1 Revendicarile Antreprenorului) in sarcina Antreprenorului.

Solutia propusa de noi poate parea fortata daca ne gandim ca Sub-clauza 2.5 [Revendicarile Beneficiarului] din aceleasi conditii de contract nu prevad obligatia beneficiarului de a formula revendicarea in 28 de zile, acesta din urma avand posibilitatea de a formula revendicarea de indata ce a cunoscut evenimentul.

Totusi, propunerea noastra nu este nici pe departe fortata, dimpotriva, a fost confirmata prin decizia Curtii de Arbitraj Comercial care a devenit definitiva.

Sanctiunea intervine inclusiv in cazul contractelor de achizitii publice care urmeaza conditiile de contract prevazute de HG nr. 1/2018, unde procedura, termenele si sanctiunea sunt mai clare si expres prevazute.

 

SCA NZA este societate membra a Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO).