Segmentul utilajelor specializate in executia operatiunilor de procesare a materialelor specifice, in vederea productiei ansamblurilor de tamplarie termoizolanta, a inregistrat, in perioada recesiunii, contractii majore, chiar daca acest fenomen s-a desfasurat intr-o maniera eterogena. Realitatea ultimilor ani a fost marcata de retragerea de pe piata a multor companii competitoare, in general firme de mai mica anvergura care promovau echipamente din gama "low-end". Chiar daca disparitia lor poate fi considerata drept conjuncturala, avand in vedere capacitatea sporita de adaptabilitate a acestei categorii de intreprinderi, nu trebuie neglijat faptul ca respectivele societati detineau, in mod cumulat, o cota destul de importanta din piata locala de profil. Dupa declansarea crizei economice, managerii acestor firme au intuit destul de rapid deprecierea accelerata a cererii, care urma sa se instaleze in timp foarte scurt, luand decizia retragerii. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu marii competitori, care nu au putut beneficia de conditii similare, fiind, de regula, subsidiarele unor concernuri de renume pe plan international, ale caror strategii manageriale excludeau posibilitatea unui asemenea comportament. Firmele consacrate din sectorul analizat au fost nevoite, in ultimii patru ani, sa suporte cu un adevarat stoicism toate scaderile pe care piata le-a avut de infruntat. Avand in vedere nivelul redus al investitiilor in realizarea de imobile noi si ritmul lent de derulare a lucrarilor de reabilitare termica a cladirilor existente, activitatea companiilor de tamplarie a inregistrat contractii deosebite, in multe cazuri fiind inregistrate scaderi de 70% - 80% ale cifrelor de afaceri, in raport cu perioada de "boom" economic, din anii premergatori declansarii recesiunii. In aceste conditii deosebit de vitrege, principalele actiuni care au vizat diminuarea costurilor s-au repercutat instantaneu in directia anularii fondurilor pentru investitii destinate modernizarii tehnologice. Actiunea respectiva se poate justifica daca este privita prin prisma managerului unei companii care se vede nevoit sa aleaga intre faliment si restructurarea cheltuielilor.