Tehnologiile emergente ofera solutii noi pentru industria constructiilor, care au o contributie neta la imbunatatirea proceselor, implementarea accelerata a automatizarii si eficientizarea mecanismelor de luare a deciziei. Practic, prin aceste inovatii intregul mod actual de lucru se va modifica in scurt timp. Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetatorii britanici de la Royal Society. In trecutul apropiat, cercetarile porneau de la premisa unei relatii cauzale directe intre aceste tehnologii si evolutia bransei analizate, dar actualmente se considera mult mai potrivita abordarea conform careia viitorul in domeniu nu va fi influentat doar de dezvoltarile din sfera IT, ci si de schimbarile care vor surveni in alte sectoare. Factori de natura sociala, economica, ecologica si politica vor constitui elemente modelatoare majore si vor exercita presiuni semnificative in sensul schimbarii. Pornind de la aceasta ipoteza de lucru, specialistii mentionati anterior au conturat o serie de scenarii de dezvoltare care sa identifice posibilitatile realiste de evolutie a segmentului constructiilor. Pe scurt, prima ipoteza este aceea a unui model economic interventionist, bazat pe un sistem de management integrat al resurselor naturale. Este vorba despre o asa-numita solutie „autoritara, dar orientata spre oameni”, in care programele se impun pe plan global si se aplica in cascada pana la ultimul nivel local. A doua varianta este mai permisiva si presupune un management fragmentat al resurselor, dar in continuare realizat pe baze interventioniste, caracterizate mai ales prin directionarea investitiilor publice pe baza unor decizii luate la cel mai inalt nivel. Efectul ar putea fi constituit de o revigorare a economiei mondiale, fundamentat inclusiv pe tendinta companiilor private de a incuraja dezvoltarea propriilor tehnologii, in vederea consolidarii cotelor de piata. Cel de-al treilea scenariu implica pe langa o fragmentare vizibila a gestionarii resurselor si o guvernare a economiei strict pe baza regulilor pietei libere. Aceasta va presupune o confruntare dura intre competitori si o orientare spre „supravietuire” a acestora, in special a celor din categoria IMM-urilor. In fine, cea din urma alternativa identificata de expertii britanici ar fi aceea a combinarii dintre un management integrat al resurselor si o functionare libera a pietelor, pe baza rapoartelor dintre cerere si oferta. In general, strategiile in cadrul acestei ipoteze vor avea in centrul lor eficientizarea energetica si reducerea amprentei de carbon, industria constructiilor urmand sa se dezvolte pana in 2030 ca un sector guvernat de interoperabilitatea proceselor, care, gratie accentului pus pe aspectele ecologice, vor deveni mult mai simple si mai eficiente. Ramane de vazut care dintre variantele prezentate se va materializa pe termen mediu si lung, insa o abordare rationala ar trebui sa incline balanta in favoarea ultimei solutii.