Nelinistea, pana la un punct fireasca, pe care tot mai multi sociologi o remarca in randul populatiei active cu privire la perspectiva „concurentei” pe care o vor induce in viitorul apropiat masinariile inteligente afecteaza tot mai mult si domeniul constructiilor. Exista, de exemplu, informatii statistice care indica faptul ca pana in 2057 peste 2,7 milioane de salariati din domeniu vor fi inlocuiti de roboti, ceea ce inseamna, practic, jumatate din angajatii activi in bransa. Expertii avertizeaza deja asupra consecintelor pe care un astfel de impuls puternic aplicat ratei somajului le va exercita in plan social, mai ales in sferele precum cele ce operare a utilajelor, gestionare a depozitelor sau serviciile de catering, unde cererea de munca va fi afectata puternic de automatizare. Un efect imediat va fi exercitat in directia scaderii masive, cu aproximativ 127 miliarde USD, a veniturilor din munca inregistrate in acest domeniu de activitate, fapt ce va avea un impact deflationist asupra intregii economii.
Teama de tehnologiile care vor inlocui oamenii dateaza inca din secolul al XIX-lea, cand lucratorii din industria textila distrugeau in Anglia masinile de tesut, dar, cu toate acestea, in cei peste 100 de ani care au trecut de atunci riscurile respective nu s-au materializat in vreun fel. Contraargumentul este acela ca avansurile tehnologice genereaza, de fapt, o crestere a locurilor de munca disponibile intr-o economie deoarece incurajeaza aparitia unor noi tipuri de afaceri, iar acest lucru a devenit foarte vizibil in ultimele decenii. Totusi, exista si niste limitari.
In primul rand, progresul nu asigura locuri de munca oriunde si pentru oricine. De exemplu, regiunile dependente de extractia de carbune, de constructiile navale sau de metalurgie sunt private de oportunitatea de a beneficia rapid de noua economie bazata pe servicii, iar selectia din aceste zone va fi deficitara pentru o lunga perioada de timp, in pofida unei cereri masive pentru noile specializari. In al doilea rand, noul val de automatizare nu va viza un sector anume, ci se va manifesta in mod atotcuprinzator, ducand la disparitia a unor intregi clase de specializari in mai multe sectoare economice simultan. Aceasta se va intampla datorita dezvoltarii in paralel cu masinile propriu-zise a unui veritabil ecosistem informatic materializat in forma Internet of Things (IoT) conectat prin sisteme wireless de comunicatii, precum si a aparitiei sistemelor de inteligenta artificiala (AI) cu o mare capacitate de procesare a datelor.
Toate cele metionate anterior se vor transforma in factori de alimentare a procesului de dezvoltare in sistem de feedback, ce vor duce la accelerarea automatizarii. Domeniul constructiilor va fi la randul sau afectat de evolutiile respective, iar sansele de integrare a tinerilor vor fi si mai mici decat in prezent. Speranta intreprinzatorilor este aceea ca procesele de informatizare sa se dezvolte cu o viteza suficient de mare pentru a compensa cresterea deficitului de compententa ce se mareste vizibil de la o zi la alta, astfel incat masinile sa aiba capacitatea de a prelua sarcinile aferente posturile lasate vacante de oameni.
Un scenariu care este insa mai plauzibil indica o implementare a trendurilor curente in mod lent si, pe alocuri, confuz. Este putin probabil, de pilda, ca in viitorul apropiat pe santiere sa apara roboti antropomorfi care sa aseze caramizile pentru a construi un zid. Cu toate acestea, schimbarea este inevitabila si va viza intr-o prima instanta mutarea principalelor procese in afara santierului fizic. Ramane, de asemenea, de solutionat problema spinoasa a protectiei sociale, tot mai necesare intr-o perioada in care fluxurile de capital inunda literalmente domenii pana recent inexistente, cum ar fi cele de social media sau comert online, lasand fara resurse o serie de sectoare inca foarte populate, care au nevoie de un suport imediat, cel putin pana la o ipotetica adaptare la noua paradigma a pietei muncii.