De mai bine de un deceniu, digitalizarea a devenit factorul modelator principal in majoritatea industriilor, platformele sociale si serviciile de furnizare la comanda a fluxurilor de informatii revolutionand comunicarea pe toate laturile sale. Gigantii comertului online au reusit sa-si elimine aproape complet concurenta implicata in operatiuni clasice de vanzare-cumparare, iar transporturile publice au fost puternic influentate de actiunea companiilor de mobilitate digitala. Tehnologiile moderne au ajuns insa sa depaseasca stadiul satisfacerii unor cerinte de divertisment, cumparaturi si transport, existand o multitudine de domenii de activitate, printre care si cel al constructiilor, in care acestea au inceput sa genereze modificari vizibile in ceea ce priveste productivitatea si sustenabilitatea, necesitand masuri ferme pentru adaptarea abilitatilor profesionale ale lucratorilor la noua paradigma. Cu putin timp inainte, sectorul respectiv continua sa opereze in sistemul stabilit in urma cu o jumatate de secol, bazandu-se pe forta bruta de munca si tehnologiile mecanice, fapt ce a dus la o limitare drastica a productivitatii. Situatia respectiva s-a schimbat insa radical, astfel incat in prezent tehnologiile digitale au inceput sa penetreze gradual, afectand in mod direct modul in care sunt proiectate, puse in opera, utilizate si intretinute obiectivele de infrastructura sau cele de inginerie civila. Dintre elementele cu o influenta hotaratoare din acest punct de vedere se remarca sistemele BIM, componentele prefabricate, senzorii wireless, echipamentele automate si robotizate, printarea tridimensionala etc. Impactul economic si social al noului curent este major, dat fiind ca industria analizata are la momentul actual o pondere de 6% in PIB-ul global si in cadrul sau activeaza peste 100 de milioane de specialisti. Conform calculelor actuale, digitalizarea la scara completa va ajuta industria sa realizeze economii cuprinse intre 12% si 20%, echivalent a unui cuantum de 1.000 miliarde USD - 1.700 miliarde USD. In paralel cu acest trend, mai exista alte cateva megacurente care ii vor determina pe operatorii din industrie sa-si reproiecteze strategiile, dintre acestea remarcandu-se: urbanizarea rapida, schimbarile climatice, raritatea resurselor, deficientele de identificare a unor angajati care sa aiba anumite abilitati. Mai ales pe cel din urma segment, deja companiile intampina probleme majore de ocupare a unor pozitii-cheie in cadrul organizatiilor proprii, iar acesta este un motiv suficient pentru analisti de a-si focaliza atentia pe identificarea unor solutii viabile la fiecare dintre provocarile enumerate anterior.