Procesul de convergenta economica europeana (nominala si mai ales reala) a dominat perioada de dupa caderea regimului comunist in tarile din Europa Centrala si Est, regiune aflata in trecut la intersectia marilor puteri, iar in prezent in prim planul procesului de tranzitie de influenta in sfera economiei mondiale. Puternic sustinut de aderarea la Uniunea Europeana (si in unele cazuri la Zona Euro) acest proces a fost determinat, in principal, de componenta investitii straine directe, in contextul avantajelor comparative si competitive oferite de regiune.

In prezent distanta regiunii fata de Zona Euro (nucleul dur al Uniunii Europene) din perspectiva PIB/locuitor (la paritatea puterii de cumparare) continua sa fie substantiala, mai ales in cazurile Bulgariei si Romaniei. De asemenea, in perioada post-criza se observa o temperare a vitezei convergentei comparativ cu ciclul economic anterior, aspect evidentiat in primul grafic alaturat.

Spre exemplu, in perioada 2009-2018 PIB/locuitor (ca % din nivelul mediu al Zonei Euro) a crescut cu ritmuri medii anuale de 2.2% in Bulgaria, 1.1% in Cehia, 1.5% in Ungaria, 2.4% in Polonia, 2.9% in Romania si 1.3% in Slovacia, in atenuare comparativ cu dinamica medie anuala din intervalul 2000-2009 (5.5%, 2.7%, 3.0%, 3.3%, 8.8%, respectiv 4.7%).

Consideram ca aceasta evolutie a fost determinata de deteriorarea fluxurilor de investitii straine directe in ciclul economic post-criza (comparativ cu perioada pre-criza) (dupa cum se poate observa in al doilea grafic din dreapta), discontinuitatea reformelor structurale dupa aderarea la Uniunea Europeana si nivelul redus al gradului de integrare economica intra-regionala.

In prezent, tarile din Europa Centrala si de Est continua sa se confrunte cu o serie de provocari structurale:

1. inaintarea greoaie pe scara valorii adaugate;

2. concentrarea investitiilor straine in ramuri intensive in forta de munca (regiunea este platforma de asamblare a Europei de Vest);

3. repatrierea profiturilor multinationalelor;

4. nivelul redus si ineficient al investitiilor in cercetare – dezvoltare;

5. fragmentarea intre companiile locale (in contextul strategiilor implementate de multinationale);

6. gradul redus de digitalizare;

7. migratia populatiei active;

8. accentul redus pe masuri pentru accelerarea cercetarii stiintifice si dezvoltarea companiilor regionale.

Astfel, ponderea cheltuielilor cu cercetare-dezvoltare in PIB este foarte redusa la nivelul tarilor din Europa Centrala si de Est, inferioara nivelului mediu din Zona Euro, dar si obiectivului tintit de Strategia Europa 2020, dupa cum se poate nota in al treilea grafic din dreapta. Totodata, conform datelor Comisiei Europene indicele economiei digitale din tarile Europei Centrale si de Est se situeaza cu mult sub nivelul mediu din Uniunea Europeana, tara cea mai avansata fiind Cehia, care investeste cel mai mult in cercetare-dezvoltare.

In acest context se poate spune ca accelerarea procesului de convergenta economica europeana a tarilor din Europa Centrala si de Est pe viitor este dependenta de implementarea de masuri care sa incurajeze cresterea valorii adaugate (accentul pe calitatea investitiilor, alinierea politicilor de cercetaredezvoltare si investitii), concretizarea oportunitatilor de integrare regionala (economica si financiara), implementarea Revolutiei Digitale, generarea de campioni sectoriali regionali care sa se integreze mai puternic in circuitul economic mondial si promovarea spiritului convergentei economice.