Ne indreptam spre finalul ciclului economic post-criza, cel mai indelungat din istorie pentru Statele Unite (prima economie a lumii, cu o pondere de aproximativ 25% din PIB-ul global), liderul economiei mondiale in ultimul secol. Acest aspect este reflectat de evolutia recenta a mai multor indicatori, printre care mentionam diferentialul de rata de dobanda intre scadenta lunga si scadenta scurta in SUA, tendinta ascendenta pentru rata de dobanda la creditele pentru companii cu risc ridicat, deteriorarea indicatorilor de incredere si divergentele macro-financiare intre principalele blocuri economice ale lumii. Pentru Romania a fost al doilea ciclu de economie de piata in perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial, dat fiind ca intervalul 1990-2000 a fost perioada de tranzitie spre economia de piata.

PIB-ul nominal a crescut cu peste 75 miliarde EUR intre 2010 si 2018, Romania devenind a 15-a economie din Uniunea Europeana, dupa depasirea Greciei (in 2017) si Portugaliei (in 2018). Totodata, Romania a devenit si liderul Europei de Sud-Est, aspect reflectat in al doilea grafic din partea dreapta. Comparativ cu ciclul economic anterior (2001-2008) se observa o serie de aspecte similare, atat din perspectiva procesului de convergenta economica, cat si din punct de vedere al mix-ului de politici economice.

Pe de o parte, Romania si-a mentinut statutul de lider al procesului de convergenta economica europeana si in ciclul economic post-criza (dupa cum se poate nota in primul grafic din dreapta): PIB/locuitor (ca % din Zona Euro, la paritatea puterii de cumparare) a crescut cu un ritm mediu anual de 3.5% in acest ciclu, cu mult peste nivelurile din Slovacia (0.6%), Ungaria (0.8%), Polonia (1.3%), Cehia (1.4%) si Bulgaria (1.7%).

Cu toate acestea, viteza procesului de convergenta s-a diminuat semnificativ fata de ciclul economic anterior, atat in Romania, cat si in tarile din Europa Centrala si de Est. In perioada 2001-2008 PIB/locuitor (ca % din Zona Euro, la paritatea puterii de cumparare) a crescut cu un ritm mediu anual de 10% in Romania, spre deosebire de dinamicile de 6.1% din Bulgaria, 5.2% din Slovacia, 3.1% din Polonia, 2.5% din Cehia si 2.3% din Ungaria.

Totodata, se observa o evolutie similara si din perspectiva mix-ului de politici economice in cele doua cicluri economice in Romania: implementarea de ample reforme structurale in prima jumatate a ciclului, urmata de aplicarea de masuri fiscal-bugetare si de venituri pro-ciclice (care au condus la adancirea deficitelor gemene si absenta marjei de manevra a politicii economice la final de ciclu). Subliniem insa faptul ca, spre deosebire de ciclul economic pre-criza, in perioada post-criza Romania este singura tara din regiune membra a Uniunii Europene care continua sa se confrunte cu intensificarea dezechilibrului macroeconomic, aspect reflectat in ultimul grafic din partea dreapta. Cu alte cuvinte, celelalte tari au implementat masuri in ciclul post-criza pentru a evita derapajele (atat din perspectiva echilibrului macroeconomic intern, cat si a echilibrului macroeconomic extern).

In ceea ce priveste diferentele intre cele doua cicluri economice (pre-criza si postcriza) principala diferenta in Romania consta in dinamica investitiilor productive (motorul proceselor de crestere si dezvoltare durabila): una foarte ridicata in ciclul pre-criza (cu mult peste ritmul din Zona Euro) fata de una foarte lenta in ciclul post-criza (sub ritmul din Zona Euro), aspect evidentiat in al treilea grafic din partea dreapta.

Spre exemplu, in perioada 2013-2018 formarea bruta de capital fix a crescut cu ritm mediu anual de doar 2.1% in Romania, inferior dinamicilor din Zona Euro (3.3%), Polonia (3.9%), Cehia (4.3%), Slovacia (4.7%) si Ungaria (7.4%), dar superior nivelului din Bulgaria (1.7%). In acest context se poate spune ca principala provocare pentru finalul ciclului economic post-criza din Romania este ajustarea deficitelor gemene.

Privind spre ciclul economic urmator se poate identifica un culoar de oportunitati pentru procesele de convergenta economica europeana si dezvoltare durabila din Romania: perspectivele de aderare la Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica si la Zona Euro, precum si premisele de intrare in categoria pietelor emergente de capital. Concretizarea acestui scenariu este insa dependenta de continuitatea reformelor structurale, de accentul pus pe calitatea actului investitional si ameliorarea mixului de politici economice, astfel incat sa fie evitate episoadele de “boom-bust”.