Decizia Guvernului Romaniei de a adopta OuG 114/2018 in ultimele zile ale anului, fara consultarea mediului de afacerisi a industriilor afectate si fara un studiu de impact a reprezentat continuarea unei practici frecvente. Nu este prima data cand mediul de afaceri nu este consultat si nici macar avertizat din timp de masuri cu consecinte semnificative. CDR atrage atentia, din nou, ca firmele care sunt sau doresc sa fie active in Romania au nevoie de un cadru legislativ stabil si predictibil pentru a putea lua decizii de afaceri (pe termen lung). Interventia continua, severa si impredictibila a Guvernului in cadrul legislativ nu face decat sa ingreuneze activitatea de afaceri si are un potential serios de a descuraja investitiile.

Dincolo de consideratiile care privesc fiecare dintre sectoarele vizate, efectul cumulat al tuturor acestor masuri poate foarte bine sa accelereze panta descendenta pe care intra economia Romaniei. Conform calculelor Bancii Nationale a Romaniei este foarte probabil ca majoritatea bancilor din Romania sa aiba pierderi in urmatorii ani, ceea ce nu poate sa insemne decat o restrangere a creditarii pe plan national, in conditiile in care gradul de intermediere financiara in Romania este unul din cele mai scazute din Europa, iar finantarea in Romania este dependenta in mod semnificativ de sistemul bancar. Daca marile companii vor gasi, cel mai probabil, solutii de finantare transfrontaliere, de la institutii financiare din strainatate sau prin intermediul pietelor de capital, ingreunarea accesului la finantare va avea cel mai mare impact negativ asupra consumatorilor (in mod special in ce priveste creditele ipotecare) si a companiilor mici. Mai mult, va fi incurajata finantarea nereglementata si nefiscalizata. Conform analizei de impact realizate de Autoritatea de Supraveghere Financiara, conditiile exagerate impuse administratorilor fondurilor de pensii sunt un alt mod prin care se transmite dorinta Guvernului ca acestea ar trebui sa paraseasca Romania. Li se impun cerinte de crestere a capitalurilor complet nejustificate si la o distanta considerabila de orice buna practica europeana. In cazul telecomunicatiilor si energiei preturile reglementate, restrictiile la vanzare si noile taxe sau contributii risca sa falimenteze jucatorii mici din piata si celor mari sa le reduca marjele intr-o asemenea masura incat vor fi fortati sa ia masuri care sa le limiteze expunerea la cresterea costurilor si sa reduca investitiile.

CDR considera ca este deosebit de important ca Guvernul sa reflecteze la riscul sistemic pe care il poate induce economiei. Dezvoltam in continuare punctele de mai sus pe care le gasim ingrijoratoare:

Sectorul constructiilor este de asemenea afectat negativ de lipsa de claritate a OUG 114, atat in ceea ce priveste formularile juridice, cat si in ceea ce priveste obiectivele pe care le are pentru acest sector. Nu este foarte clar cine va beneficia de stimulentele fiscale din ordonanta si modul in care legislatia este elaborata va avea un impact atat asupra companiilor din alte sectoare care au mici activitati de constructii, dar si asupra personalului din sectorul constructiilor care nu este direct implicat in constructii, dar care se ocupa de diverse activitati conexe. In general, constructorii cu o cifra de afaceri semnificativa (mai mare de 1 milion de euro), cu comportamente financiare previzibile, atractive din punct de vedere bancar, au o cifra de afaceri generata din mai multe activitati, nu numai din constructii. Ca urmare, sustenabilitatea lor economica si potentialul de dezvoltare sunt mai mari in comparatie cu alte companii care au un singur tip de activitate. Stabilirea pragului de 80% din cifra de afaceri va determina aceste companii sa se imparta in entitati mai mici, cu cifre de afaceri mai mici, diminuandu-si capacitatile competitive din punct de vedere al bancabilitatii pentru lucrari de infrastructura mari. Pe de alta parte, cifra de afaceri mare asigura competitivitatea contractorilor romani in ofertele mari din sectorul public datorita bancabilitatii si a capacitatii de a oferi garantii financiare pana la nivelul solicitat pentru lucrari mari de infrastructura.

Pragul de 80% din cifra de afaceri stabileste o limita foarte volatila, care trebuie demonstrata lunar autoritatilor fiscale, pentru a evidentia implementarea legitima a OUG 114; acest lucru va genera un volum mare de munca birocratica si costuri crescute, cu un risc mare de interpretare si punere in aplicare gresita, ceea ce ar duce la sanctiuni pentru companie.

In sectorul energetic situatia este, de asemenea, ingrijoratoare. Este vorba de un sector unde, din nou, necesarul de investitii este foarte mare si statul roman nu are nici pe departe resursele necesare pentru a le face pe toate in urmatoarele doua decenii. Decapitalizarea sectorului in urma acestei ordonante va incetini si mai tare ritmul investitiilor. Eforturile de pana acum de liberalizare si de-reglementare a pietelor de gaz si electricitate au reprezentat un progres insemnat, in ciuda unor deficiente inca semnificative care ar fi trebuit sa fie adresate, dar nu in felul in care o face OuG 114.

Ordonanta stabileste pretul angro al gazelor naturale in Romania la un nivel mult inferior preturilor internationale, reintroduce obligatiile de vanzare pentru producatorii de gaze, prevede ca ANRE sa determine proportia dintre importuri / productie interna pentru segmentul nerezidentialsi introduce o contributie de 2% catre reglementator. Acesti termeni reprezinta o interventie guvernamentala severa pe piata energiei din Romania, abandonand dezvoltarea pietelor angro de energie care au permis producatorilor si furnizorilor, importatorilor si comerciantilor nationali si internationali sa concureze in furnizarea consumatorilor romani. Acesti termeni reintroduc de facto o economie centralizata. Acestea sunt in conflict puternic cu principiile pietei unice ale UE privind liberul schimb si libera circulatie a marfurilor si vor genera inevitabil declansarea unor proceduri care sa penalizeze incalcarea a dreptului comunitar.

OUG 114 descurajeaza investitiile in productia de gaze naturale deoarece producatorii nu vor putea sa vanda la preturi care sa le reflecte pe cele internationale ale materiilor prime. De-a lungul timpului, acest lucru va reduce productia de gaze naturale in Romania, activitatea economica si ocuparea fortei de munca conexe. De asemenea, OUG 114 discrimineaza producatorii romani fata de cei externi, care vor putea vinde fara restrictii. Ordonanta rastoarna progresele inregistrate in reformarea pietei romanesti a gazelor naturale: de exemplu, preturile fixe si contributia ANRE de 2% ar putea sa previna activitatile comerciantilor care de obicei opereaza 4 cu marje mici. In consecinta, o dezvoltare a lichiditatii pe pietele centralizate din Romania (care a reprezentat o justificare esentiala pentru obligatia de piata centralizata) este putin probabila. Stabilirea unui pret mult mai scazut pentru gaze in comparatie cu preturile regionale europene si stabilirea unui cos de gaz ar putea constitui, de asemenea, o masura de ajutor de stat. In plus, aceste masuri vor genera pierderi semnificative la bugetul de stat si, eventual, pierderi suplimentare datorate reducerii investitiilor, scaderii productiei de gaze, pierderii locurilor de munca si impactului economic negativ.

In acest context, o contributie la autoritatea de reglementare aplicata cifrei de afaceri intr-o industrie care, in mare masura, functioneaza cu volume mari si marje reduse poate pune in pericol rentabilitatea pana la punctul de anulare a cheltuielilor de capital. Modul defectuos in care a fost scrisa legea si majorarea amenzilor creeaza expuneri semnificative in caz de neconformitate si, prin urmare, arunca sectorul energetic intr-un impas; tranzactiile de pe piata energiei electrice si gazelor au aratat deja semne de blocaj cu efecte vizibile. OUG 114 stimuleaza, de asemenea, participantii pe piata sa cumpere gaze de la producatorii romani la preturi fixe (scazute) si apoi sa le exporte. Anticipam o crestere masiva a exporturilor de gaze naturale din Romania, urmate probabil de importuri substantiale la un pret mai mare pentru a acoperi nevoile consumului intern. Efectele acestei ordonante vor fi reducerea aprovizionarii consumatorilor romani, in special in perioadele de cerere ridicata in timpul iernii, care este opusul intentiilor factorilor de decizie politica. OUG 114 limiteaza preturile fixe si obligatia de vanzari pana in februarie 2022. Cu toate acestea, va fi dificila trecerea dintr-o piata centralizata planificata si reglementata inapoi intr-un cadru de piata competitiv.

In sectorul energiei electrice, revenirea la reglementarea preturilor pentru consumatorii casnici, la doar un an dupa liberalizare, creeaza o situatie incerta pentru cei (aproximativ 2 milioane) care au optat pentru piata libera. Prin acordarea de preturi preferentiale clientilor reglementati ai pietei, acei clienti de pe piata libera vor fi dezavantajati in ceea ce priveste preturile si vor lua in considerare probabil o revenire la preturile reglementate. In ultimii ani, furnizorii au investit foarte mult in dezvoltarea pietei competitive, bazandu-se pe calendarul liberalizarii si pe intentia explicita de a crea o piata libera. Prin reglementarea unui segment de piata, concurenta pe segmentul liber este afectata negativ de denaturarea pretului, luand in considerare retragerea de pe piata concurentiala a unei cantitati de energie electrica care urmeaza sa fie vanduta la preturi si tarife reglementate si orice costuri asociate cu vanzarea de energie electrica segmentul reglementat nerecunoscut de ANRE sau recunoscut cu intarziere va fi transferat pe segmentul competitiv, prezentand astfel o subventie a segmentului reglementat de catre cel competitiv. Peste noapte, aceasta piata - rezultatul muncii de ani de zile impreuna cu autoritatile din Romania este periclitata, cu consecinte negative pentru investitii.

Piata de capital a suferit pierderi semnificative imediat dupa anuntarea OuG 114/2018 si apoi in saptamanile urmatoare. CDR considera ca aceasta cadere a bursei a fost determinata fara niciun echivoc de anuntul neasteptat al tuturor acestor masuri. Aceasta volatilitate crescuta va afecta increderea investitorilor tocmai cand BVB facea eforturi semnificative sa treaca de la statutul de piata de frontiera la cel de piata emergenta ceea ce ar putea aduce investitii semnificative in Romania. Fondurile care investesc in piete emergente au active in administrare de cca 130 de ori mai mari decat cele care investesc in piete de frontiera si care in prezent nu pot investi in Romania.

Afectarea administratorilor fondurilor din Pilonul 2 si a bancilor (sectorul financiar fiind unul dintre cele mai reprezentative de la bursa) se resimte in afectarea bazei de investitori locali care sa sustina ofertele publice derulate prin piata de capital si lichiditatea sustenabila a pietei a redus lichiditatea si o va face in continuare daca aceste fonduri vor fi nevoite sa se retraga. In contextul in care aceasta OuG ramane neschimbata bursa romaneasca va ramane considerabil subdezvoltata fata de alte burse din regiune. Pe langa impactul derivat 5 din afectarea bazei de investitori locali, OuG s-a facut si mai tare resimtita cu masurile de afectare a sectorului energetic si telecomunicatii, care, impreuna cu sectorul bancar, reprezinta constituentii principali ai indicelui de referinta al pietei de capital locale, BET. Orice afectare a sectorului in care companiile incluse in indice activeaza se reflecta in pretul actiunilor acestor companii, reduce evaluarea din perspectiva diminuarii profitabilitatii si afecteaza lichiditatea sustenabila pe termen mediu si lung a acestora. In plus, toate acestea reduc sansele de noi listari de companii private romanesti pe BVB, contrar obiectivului european de reducere a dependentei de finantare a companiilor prin credit bancar. Consideram ca scaderea indicilor bursei de valori ca urmare a acestei OuG a afectat dramatic increderea investitorilor si prin urmare scaderea atractivitatii investitiilor vor anula sansele de promovare anul acesta a Romaniei la statutul de piata emergenta in ciuda tuturor eforturilor intreprinse de peste patru ani.

Introducerea unei taxe pe activele bancare, disproportionata fata de dimensiunea sistemului si raportarea ei la indicele ROBOR este un element de natura sa induca confuzie si sa prejudicieze statutul de economie de piata. Cresterea ROBOR este in principal cauzata de inflatie, de deficitul bugetar, de politicile guvernamentale si nu de banci. In plus, chiar daca taxarea activelor financiare ale bancilor nu ar fi legata de ROBOR, nivelul prezent al acesteia (de cca 1,2% pe an) depaseste orice alta taxa similara din Europa. Taxa va fi aplicata unei baze de active care include cash-ul, rezervele obligatorii depuse la Banca Nationala si obligatiunile de stat, o prevedere unica din informatiile noastre in UE sau in lume. Includerea obligatiunilor de stat in baza de taxare distorsioneaza competitia pentru bancile locale care detin titluri de stat fata de cele nerezidente sau de orice alta categorie de detinator nerezident. Nivelul actual al taxei este triplu fata de rentabilitatea activelor inregistrata de banci in ultimii 10 ani, de 0,44%. Alte tari care au introdus o taxa similara au avut drept motivatie recuperarea fondurilor suplimentare utilizate de stat pentru salvarea bancilor cu probleme dupa criza financiara din 2008, ceea ce nu este cazul in Romania. Dimpotriva, nivelul investitiilor aduse in Romania de catre bancile straine se ridica la miliarde de euro. In esenta, o astfel de taxa trebuie sa aiba scopul de a diminua riscul in sistemul bancar fiindca altfel consecintele impunerii ei pot fi drastice: economie bazata mai 2 mult pe cash, investitii reduse semnificativ si costuri crescute pentru imprumuturile guvernamentale. Ungaria s-a vazut nevoita sa reduca in mod substantial nivelul taxei in ultimii 2 ani din cauza acestor consecinte luate insuficient in calcul.

Din studiul de impact realizat de Banca Nationala a Romaniei, in scenariul advers, in doar doi ani de zile, 27 de banci incluzandu-le pe toate cele sistemice, nu ar mai detine suficiente fonduri proprii pentru acoperirea integrala a cerintelor globale de capital impuse de legislatia europeana. Cele 27 de banci vor trebui sa le ceara actionarilor in 2020 un aport suplimentar de capital de cel putin cateva miliarde de euro. De asemenea, BNR a recomandat ca ar fi utila includerea in fundamentarea propunerii fiscale privind taxa pe active bancare si a costurilor pe care autoritatile ar putea fi nevoite sa le plateasca pentru salvarea bancilor. Romania are cel mai mic grad de intermediere financiara din UE (26,4%), cel mai mic numar de IMM-uri la o mie de locuitori (43), cel mai scazut grad de digitalizare si in consecinta o nevoie crescuta de finantare (imprumuturi). Avand in vedere ca aceasta taxa va inghiti tot profitul sistemul bancar, institutiile de credit in Romania nu vor avea resursele necesare pentru a investi in dezvoltarea infrastructurii si educatiei financiare pentru ca tara noastra sa poata recupera decalajul fata de UE.

In sectorul telecomunicatiilor Guvernul a decis sa majoreze tariful de monitorizare de la maxim 0,4% la 3% din cifra de afaceri, taxa care este excesiva si nejustificata, contravine cadrului european si national de reglementare si care se va transforma intr-o povara pentru intreaga industrie de telecomunicatii din Romania si pentru toti utilizatorii de internet fix si mobil, telefonie fixa si mobila si servicii de televiziune si care va conduce la blocarea dezvoltarii retelelor si serviciilor de comunicatii electronice. In linie cu prevederile europene, aceasta taxa trebuie sa acopere doar valoarea costurilor administrative suportate de catre 3 autoritatea de reglementare pentru indeplinirea atributiilor de reglementare stabilite in sarcina sa, iar nu sa aiba drept consecinta o suprataxare a industriei.

Pragurile minime stabilite de OuG 114 pentru participarea la licitatiile pentru spectrul de banda par a fi atat de ridicate incat vor descuraja orice investitii semnificative in viitor. De asemenea, OUG 114 defavorizeaza sectorul comunicatiilor electronice fata de alte industrii prin disproportia dintre pericolul social redus al faptelor vizate de Art. 85 (privind regimul sanctionator al lucrarilor de infrastructura de telecomunicatii) si cuantumul sanctiunii aplicate prin prevederile respective. Prevederile sunt si contradictorii in legatura cu regimul de autorizare si se adauga unui proces deja foarte birocratic de avizare si autorizare. Mentinerea acestor prevederi va avea drept efect blocarea investitiilor in construirea de retele de mare viteza si in modernizarea retelelor existente.

Preturile pentru achizitia spectrelor de frecvente sunt exagerat de mari si fara nicio legatura cu valoarea reala, fiind stabilite aleatoriu, in contradictie cu prevederile cadrului european de reglementare. Romania se putea lauda la nivel global cu o viteza a internetului care ne plasa pe primele locuri, dar aceasta performanta poate fi mentinuta doar prin investitii constante. In contextul in care Romania, inclusiv la momentul preluarii Presedintiei Consiliului Uniunii Europene, si-a asumat obiective precum digitalizarea economiei si administratiei ca prioritati nationale este de neinteles de ce Guvernul opteaza pentru un regim de taxare punitiv si descurajant in acest domeniu. Infrastructura de telecomunicatii care este fundatia si catalizatorul multor altor sectoare si progresul catre o economie digitala avansata este periclitata de OuG 114. In acest context, realizarea obiectivelor Agendei Digitale pentru Europa privind accesul la serviciile de comunicatii de banda larga pana in 2020, precum si implementarea "Planului de actiuni: 5G pentru Europa" privind introducerea coordonata a serviciilor 5G in Uniune , inclusiv in Romania, sunt puse in real pericol.

Din analiza de impact realizata de ASF, administratorilor fondurilor de pensii private le sunt impuse cerinte suplimentare de capital complet nerezonabile, fara o fundamentare a riscurilor care ar trebui acoperite de acest capital suplimentar. Administratorii celor sapte fonduri de pensii private vor trebui sa isi creasca capitalurile proprii cu aproximativ 800 de milioane de euro doar in 2019, adica de 11 ori mai mult decat in prezent si de doua ori mai mult decat toate comisioanele brute incasate de toti administratorii Pilonului II in cei 11 ani de functionare a sistemului. Guvernul nu a oferit niciun fel de justificare pentru impunerea unor cerinte de capital atat de stricte in paralel cu reducerea cu pana la 70% a nivelului comisioanelor de administrare permise.

Intr-un limbaj cat se poate de simplu, administratorii vor trebui sa aduca de acasa 800 de milioane de euro intr-o situatie in care reducerea comisioanelor, oricum mici in comparatie cu media UE, nu le va mai permite sa realizeze profituri. Este o invitatie nescrisa ca aceste companii sa plece, cu efecte greu de anticipat, este o nationalizare de facto a sistemului. "Nivelul ridicat al capitalului social minim, coroborat cu termenul scurt de conformare (raportat la valoarea aportului necesar), poate sa descurajeze activitatea de administrare a fondurilor de pensii administrate privat, existand riscul ca unii dintre administratori sa nu poata obtine resursele necesare si sa fie nevoiti sa se retraga", potrivit analizei ASF. Bursa de la Bucuresti va primi o lovitura catastrofica, iar obiectivul cresterii finantarii economiei romanesti prin piata de capital va fi imposibil de atins pe termen mediu si lung. Nu in ultimul rand, eliminarea acestui mecanism de acumulare a economisirii interne va determina si el cresterea costurilor de finantare si refinantare a datoriei publice si sporirea dependentei de fluxurile de capital strain, de obicei mai volatil, intr-o tara in care evolutiile demografice (imbatranirea populatiei si emigratia) vor avea efecte grave atat asupra bugetului cat si nivelului de trai al cetatenilor.

Toate aceste masuri vin in contextul in care economia Romaniei pare ca a atins varful de crestere economica si urmeaza sa intre intr-o perioada de crestere mai temperata. Mai rau, exista suficiente semnale ca prognozele vizavi de economia europeana sunt mai degraba precaute in urmatoare perioada si stim ca daca cel mai important partener comercial stranuta, Romania raceste. Peste toate acestea exista ingrijorari legate de sustenabilitatea finantelor publice mai ales ca aceste masuri, venite pe sfarsit de an, par menite sa aduca fonduri la un buget de stat care reuseste cu greu sa faca fata tuturor cresterilor de cheltuieli publice din ultimii ani. Toate acestea reprezinta riscuri semnificative pentru economia Romaniei si acumularea lor nu este de bun augur nici pentru mediul de afaceri, nici pentru populatie, nici pentru bugetul statului in final. Cifrele macroeconomice solide obtinute cu greu dupa restructurarea din perioada 2011-2015 si o economie globala si europeana puternice, au actionat ca un scut pentru unele dintre masurile Guvernului care au creat dezechilibre in unele domenii din mediul privat in Romania. De data aceasta, masurile introduse de OuG 114 aduc schimbari masive, structurale, ce pot avea impact grav in intreaga economie cu implicatii pentru fiecare cetatean. Acest mod arbitrar de a lua decizii va deveni foarte coroziv pe masura ce norii se aduna.