In ultimii ani, am asistat la o serie de schimbari importante ale legislatiei muncii, determinate atat de nevoia companiilor de a-si mentine angajatii motivati si productivi, cat si de tendintele impuse de noile generatii care acorda mai multa importanta echilibrului dintre viata personala si cea profesionala si care prefera locuri de munca cu program flexibil, in detrimentul standardelor rigide impuse de legislatia in domeniu.

Legislatia europeana a facut pasi importanti in flexibilizarea muncii, atat prin recunoasterea unor noi formule flexibile de lucru, cat si prin reafirmarea unor principii mai vechi, in contextul noilor tendinte.

Directiva (UE) 2019/1158 privind asigurarea echilibrului dintre viata profesionala si cea privata a parintilor si ingrijitorilor introduce conceptul de „formule flexibile de lucru” cu ajutorul carora salariatii sa isi poata adapta programul de lucru, inclusiv prin utilizarea formulelor de munca la distanta, a programelor de munca flexibile sau a unor programe de munca cu timp redus de lucru.

Astfel, directiva prevede obligatia statelor membre de a lua masurile necesare pentru a se asigura ca salariatii care au copii de pana la o anumita varsta, dar nu mai putin de 8 ani, au dreptul de a presta munca intr-o forma flexibila. In astfel de cazuri, angajatorii vor fi obligati sa dea curs solicitarilor angajatilor, iar orice refuz va trebui motivat de catre angajator.

De asemenea, Directiva (UE) 2019/1152 privind transparenta si previzibilitatea conditiilor de munca in Uniunea Europeana prevede posibilitatea prestarii muncii, dupa un model de organizare partial sau total imprevizibil, precum si conceptul de contracte la cerere (on-call).

 

Islanda, Spania, Marea Britanie si Japonia se numara printre tarile care au testat sau urmeaza sa testeze programul de lucru de 4 zile pe saptamana.

In Islanda, intre 2015 si 2019, au fost derulate teste in care angajatii au fost platiti la fel pentru un program de lucru mai scurt, de doar 4 zile pe saptamana. Testele au vizat aproximativ 1% din populatia activa, fiind incluse in programul pilot locuri de munca din gradinite, birouri, servicii publice si spitale. In urma testelor efectuate la nivelul fortei de munca din Islanda, sindicatele au renegociat programul de lucru, iar in prezent, mai mult de 80% din forta de munca din Islanda a trecut sau urmeaza sa treaca la programe de lucru mai scurte, cu mentinerea salariului.

Spania s-a alaturat recent acestei miscari, aproband un program pilot pe trei ani. Sute de companii sunt asteptate sa se inscrie in programul guvernamental pentru a testa eficienta pe scara larga a saptamanii de lucru de 4 zile. Membri ai partidelor politice din Spania au sustinut acest experiment inca dinainte de pandemia Covid-19 si cu atat mai mult in ultima perioada, dupa ce pandemia a dovedit ca este posibila o flexibilizare majora in ceea ce priveste relatiile de munca.

In Marea Britanie a fost lansat recent un program pilot, pe o perioada de 6 luni, in care companiile participante vor permite angajatilor sa munceasca 4 zile (respectiv 32 de ore) pe saptamana, fara a le diminua salariile si beneficiile. Acesta se desfasoara in paralel cu programe pilot similare care au loc, spre exemplu, in Irlanda, Australia si Noua Zeelanda. In Marea Britanie, programul se va desfasura incepand cu luna iunie 2022 si are in vedere, pentru inceput, 30 de companii. Programul va functiona dupa “modelul 100:80:100” care presupune ca salariatii primesc 100% din salariu pentru 80% din timpul lucrat, in schimbul mentinerii a 100% din productivitatea lor anterioara.

Poate cea mai neasteptata initiativa vine din Japonia, tara renumita pentru numarul deceselor cauzate de suprasolicitarea la locul de munca si pentru numeroasele ore de munca suplimentara. Guvernul japonez este implicat activ in stimularea companiilor sa adopte programe de lucru de patru zile pe saptamana, menite sa imbunatateasca viata salariatilor.

In Belgia, programul de lucru de 4 zile pe saptamana a fost deja adoptat la nivel national, salariatii avand posibilitatea sa lucreze 10 ore pe zi si sa beneficieze de 3 zile libere.

 

Recent, a fost inregistrat la Senat un proiect de lege de modificare a Codului Muncii prin care se introduce posibilitatea ca angajatorii si salariatii sa stabileasca de comun acord un program de lucru de 10 ore pe zi, timp de 4 zile, cu 3 zile de repaus.

Daca majoritatea tarilor in care programul de lucru de 4 zile pe saptamana a fost testat au avut in vedere reducerea proportionala a numarului de ore lucrate intr-o saptamana cu mentinerea nemodificata a salariului, este de observat ca, in Romania si in Belgia, conceptul de saptamana scurta de lucru are in vedere doar o comasare a saptamanii de lucru de 40 de ore in 4 zile lucratoare si acordarea a 3 zile libere.

Mai mult, formula de lucru propusa spre dezbatere in Senat este deja permisa de Codul Muncii, companiile avand la indemana mai multe optiuni pentru a asigura flexibilizarea muncii chiar si in cazul in care proiectul legislativ nu este adoptat.

Astfel, Codul Muncii prevede posibilitatea utilizarii programului de lucru inegal sau a celui comprimat, in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore. Programul de lucru inegal permite flexibilizarea numarului de ore lucrate in fiecare zi a saptamanii, iar programul de lucru comprimat permite scurtarea saptamanii normale de lucru, de exemplu de la 5 la 4 zile, in ambele cazuri cu respectarea saptamanii de lucru de 40 de ore. Pentru a putea fi implementate, aceste programe trebuie prevazute in mod expres in contractul individual de munca.

O alta modalitate de flexibilizare a muncii reglementata de Codul Muncii o reprezinta programul de lucru individualizat. Programele individualizate de munca pot fi implementate cu acordul sau la solicitarea salariatului si presupun impartirea duratei zilnice a muncii in doua perioade: una fixa, in care salariatii se afla simultan la locul de munca si una variabila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare.

Oricare dintre metodele de flexibilizare a muncii enumerate mai sus pot fi dublate de beneficiul muncii in regim de telemunca, de la domiciliul salariatului sau din alte locuri, astfel cum acestea sunt stabilite de catre parti.

Avand in vedere succesul inregistrat de Islanda in implementarea saptamanii de lucru de 4 zile (fara a fi diminuat salariul), cu adevarat de impact ar fi o modificare legislativa care sa transpuna aceste idei si in legislatia romaneasca. O astfel de initiativa legislativa va necesita, insa, un studiu prealabil aprofundat al efectelor sale asupra legislatiei muncii, in general (ex. norma intreaga vs. norma partiala de munca) si cea a securitatii sociale, in particular (ex. impactul asupra stagiului de cotizare la pensie).