Liberalizarea pietei gazelor naturale, in vigoare incepand cu data de 1 iulie, beneficiaza de un tratament care demonstreaza, o data in plus, ca autoritatile romane nu se dezmint - reglementari adoptate in regim de urgenta, fara consultare cu partenerii implicati si cu efecte incerte pentru „beneficiarii” invocati. Asadar, sunt ignorate de legiuitori, din nou, aspecte normale in procesul legislativ, cum ar fi realizarea unei analize de impact, consultarea mediului de afaceri sau predictibilitatea, cu atat mai necesara in aceasta perioada dominata de incertitudini suplimentare.

Proiectul pentru modificarea legii energiei electrice si a gazelor naturale, publicat pe site-ul Camerei Deputatilor, care, printre altele, prevede aplicarea unui impozit suplimentar pe venitul furnizorilor de gaze, a fost amendat in faza finala a dezbaterilor parlamentare, cu o zi inainte de votul final in Camera Deputatilor, desi acesta a fost initiat in urma cu mai bine de opt luni. Numarul amendamentelor este impresionant, nu numai fata de textul initial al legii, ci si fata de textul adoptat de Senat in octombrie anul trecut. Bineinteles, proiectul de lege nu are prevazut un termen de intrare in vigoare, decat pe anumite articole, ceea ce inseamna ca prevederile se aplica imediat dupa publicarea in Monitorul Oficial.

Desi scopul declarat al acestor reglementari este de a elimina barierele din aceasta piata si de a favoriza ieftinirea gazelor pentru consumatorii casnici, este de asteptat ca efectul sa fie contrar. Chiar daca nu poate fi contestata validitatea multor modificari, exista prevederi ale acestui proiect legislativ care ridica semne de intrebare asupra intentiilor reale. Mai poate exista piata libera cand se legifereaza modul in care se calculeaza pretul? Duce cresterea costurilor fiscale la ieftinirea gazelor? Sunt consumatorii vulnerabili adevaratii beneficiari? Se incurajeaza productia interna de gaze sau importurile? Si, de ce nu, este cumva folosita aceasta lege in scopuri de propaganda electorala?

Dincolo de faptul ca o astfel de masura reprezinta o interventie impredictibila a statului intr-o piata liberalizata si contrara angajamentelor asumate de Romania la nivelul Uniunii Europene, cel mai probabil introducerea noului impozit va avea un impact negativ asupra consumatorilor finali, in loc sa ii avantajeze.

Potrivit proiectului de lege, taxa de 90% se va aplica pe diferenta dintre pretul real de achizitie si pretul reglementat al producatorilor in valoare de 68 lei/MWh, atunci cand pretul de achizitie este mai mic decat cel reglementat. Diferenta de 10% ramane la furnizor. In aceste conditii, in care i se majoreaza costurile fiscale, ce optiuni are la indemana furnizorul – sa scada sau sa creasca pretul pentru consumatorul final/producatorul vizat?

Prevederea se propune a fi valabila pana la data de 30 iunie 2021. Legea, adoptata de Camera Deputatilor, for decizional in acest caz, va merge spre promulgare la presedintie. Pana la publicarea in Monitorul Oficial, insa, actul poate fi contestat la Curtea Constitutionala sau intors in Parlament de presedinte spre reexaminare.

Potrivit proiectului, impozitarea suplimentara a veniturilor obtinute de furnizori din vanzarea gazelor naturale se aplica doar pentru cantitatile achizitionate de clientii casnici si de producatorii de energie termica pentru cantitatea de gaze naturale utilizata la producerea de energie termica destinata consumului populatiei. Impozitul (desi nu este denumit ca atare in lege) nu se aplica pentru gazele din import sau cele inmagazinate. In aceste conditii, pare ca, din nou, vor fi favorizati producatorii din alte tari din care se importa gaze in Romania (lista nefiind prea lunga), iar cei locali vor pierde masiv din competitivitate. Asa se incurajeaza, spre exemplu, mult trambitata exploatare a zacamintelor din Marea Neagra?

Initiatorii proiectului de lege spun ca banii astfel colectati vor fi folositi „exclusiv pentru protectia clientilor vulnerabili”. Ramane de vazut cum se va aplica aceasta mentiune, in conditiile in care legislatia nu prevede o definitie clara a consumatorului vulnerabil. Guvernul s-a angajat, prin Ordonanta 1/2020, de modificare a OG 114/2018, sa reglementeze, in acest an, statutul si regimul juridic al consumatorului vulnerabil, precum si modalitatea de finantare a acestuia. Pana atunci, insa, nu se stie cum vor fi folositi banii obtinuti din acest impozit suplimentar, iar consumatorii vulnerabili vor ramane beneficiari doar in teorie.

Proiectul de lege mentionat nu este singura initiativa legislativa recenta pe piata gazelor. In paralel, reprezentantii guvernului sustin ca liberalizarea pietei va determina o scadere a tarifelor pentru populatie de 10-15% dar, in timp ce anunta ca au fost ridicate „ultimele bariere" din calea liberalizarii, adopta noi masuri care indica exact contrariul. Este vorba, in principal, de Ordonanta de Urgenta adoptata cu doar cateva zile inainte de liberalizare, prin care producatorii locali sunt obligati sa vanda 40% din productia totala de gaze pe piata centralizata la pretul de referinta stabilit la Bursa din Viena.

Noul prag, de 40%, este valabil si pentru gazele extrase din Marea Neagra, acolo unde exista obligativitatea vanzarii a 50% din productie pe pietele centralizate. Asadar, dincolo de reducerea pragului de la 50% la 40%, masura nu face decat sa inlocuiasca o bariera cu alta, ce-i drept, putin mai joasa. In plus, este de mentionat faptul ca ordonanta este prevazuta sa intre in vigoare la data de 1 iulie 2020, insa nu este inca publicata in Monitorul Oficial.

 

Asadar, asistam, din nou, la reglementari adoptate peste noapte, fara consultare, cu incalcarea reglementarilor europene si fara a fi impuse de o urgenta reala. Lipsa de predictibilitate revine in actualitate, iar increderea investitorilor este, inca o data, pusa la incercare, intr-o perioada in care atragerea de noi investitii ar trebui sa reprezinte prioritatea zero a autoritatilor romane. In mod special in domeniul energiei, atragerea de investitii este vitala, atat pentru modernizarea capacitatilor de productie, stocare si distributie, cat mai ales pentru demararea exploatarii gazelor din Marea Neagra (unde este nevoie si de modificarea legislatiei, promisa de aproape un an, caz in care ar fi perfect justificata urgenta).

In concluzie, liberalizarea pietei gazelor din Romania pare sa se inscrie perfect in specificul national, pe principiul „sa se liberalizeze, primesc, dar sa nu se schimbe nimic”. In plus, fiind vorba de un domeniu cu puternic impact emotional pentru cetateni, principalele forte politice, care controleaza fiecare cate o institutie cu putere de legiferare (Guvernul si Parlamentul, colorate diferit din punct de vedere politic) incearca sa capitalizeze electoral acest subiect, fara sa tina cont de efectele generate asupra tuturor partilor implicate si de modul in care este afectata increderea investitorilor, prezenti si potentiali, in tara noastra. Pare ca singurul lucru predictibil intr-un an electoral ramane impredictibilitatea.