Economia globala continua sa se confrunte cu multiple provocari la adresa stabilitatii si predictibilitatii, amplificate de inflatia record, precum si de implicatiile economice si de securitate ale razboiului din Ucraina. Probabil ca traversam perioada cu cea mai mare densitate in materie de crize din ultimul secol, care isi vor pune amprenta, profund, pe evolutiile din urmatoarele decenii. Sunt crize eterogene declansate de cauze simultane, aparent independente, pana la un punct, dar cu implicatii multiple, care se intrepatrund si se interconditioneaza reciproc in domenii dintre cele mai diverse.

Spirala crizelor a fost pusa in miscare de criza sanitara generata de pandemia de Covid-19, urmata de un lockdown economic care a perturbat lanturile globale de aprovizionare. La acestea s-au adaugat, pe final de 2021, criza energetica din Europa, apoi, la inceputul lui 2022, razboiul si criza de securitate in plan regional, context care culmineaza in prezent cu inflatia generalizata si cresterea costurilor de finantare.

Riscurile macroeconomice exogene trebuie evaluate si gestionate cu maxima prudenta, avand atentia orientata totodata si asupra vulnerabilitatilor endogene, care evidentiaza probleme si dezechilibre structurale acumulate sistematic de-a lungul anilor, precum cele care greveaza, in cazul Romaniei, situatia contului curent al balantei de plati.

 

Redresarea economica post-pandemie si-a pierdut avantul la nivel global, iar cele mai recente prognoze macroeconomice indica perspective mult mai rezervate. Contextul economic general este insa dominat de incertitudini semnificative, de unde si o foarte puternica volatilitate la nivelul celor mai titrate prognoze, a caror acuratete are mult de suferit. De aici implicatiile si riscurile aferente la nivelul deciziilor de politica economica.

FMI si OCDE au retrogradat estimarile de crestere economica globala pentru 2023, iar estimarile pentru SUA, Zona Euro si UK sunt destul de modeste. Riscurile recesioniste sunt preconizate a fi perspectiva dura cu care unele economii se vor confrunta in continuare.

Romania nu face parte din aceste scenarii recesioniste, insa nu pot fi excluse anumite efecte de contagiune, de natura sa incetineasca unele categorii de exporturi si cresterea economica estimata pentru anii urmatori.

 

Inflatia persista si este principala provocare la adresa stabilitatii economice, afectand substantial puterea de cumparare a categoriilor sociale cu venituri reduse. De aici si nevoia imperativa a masurilor de sprijin, cat mai bine tintite si dozate corespunzator, astfel incat sa nu perpetueze spirala cresterii preturilor.

Politicile din pandemie poarta, paradoxal, mare parte din raspundere pentru inflatia pe care o suportam in prezent. Atat politicile monetare cat si politicile fiscal-bugetare au creat in economie cerere suplimentara, care a inceput sa se manifeste treptat, odata cu ridicarea restrictiilor sanitare, cand preturile au intrat pe un trend continuu crescator. In plus, ca factori de ajustare temporala, ramanerea in urma a unor productii si dereglarea lanturilor de aprovizionare au intensificat cresterea preturilor si pe latura ofertei.

In plan regional, ca factor distinctiv, se adauga spirala inflationista a razboiului si a crizei energetice. Dintotdeauna razboiul si inflatia au mers mana in mana, de data aceasta prin intermediul securitatii energetice, care a devenit factor esential, dar si instrument de presiune, in ecuatia geostrategica actuala.

Politicile monetare ale marilor banci centrale au fost aruncate in lupta anti-criza, fara rezerve, din dorinta de salvare a economiei de efectele nefaste preconizate ale pandemiei. Ca atare, autoritatile monetare au raspuns, inca de la inceputul pandemiei in 2020, prin reducerea fara precedent a ratelor dobanzii de politica monetara si cresterea rapida a ofertei de bani din economie.

In a doua jumatate a anului curent, date fiind consecintele dureroase ale inflatiei actuale, politicile monetare indica o schimbare decisiva de directie, poate chiar intarziata in unele privinte. Astfel, politica monetara devine acum prociclica, pe buna dreptate, fapt care va frana inevitabil ritmul de crestere a economiei, cu precadere pe directiile sale de crestere mai putin sustenabile, ceea ce accentueaza totusi riscurile recesioniste.

Efortul bugetar masiv pe care guvernele si l-au asumat in pandemie, atat in plan sanitar, cat si prin politicile fiscale anti-criza, a condus la deficite bugetare semnificative in majoritatea statelor UE, in SUA si UK, deficite care nu au fost inca indeajuns atenuate.

Desi se astepta ca efortul bugetar anti-criza sa se diminueze in 2021, multe state membre au decis sa sustina in continuare cheltuieli publice cu o componenta permanenta considerabila. Ca urmare, deficitele bugetare au scazut mai putin decat ar fi presupus redresarea economica, iar soldul bugetar primar structural a continuat sa se deterioreze.

Consolidarea fiscala devine tot mai dificila in continuare, in conditiile in care mare parte si din povara crizei energetice a fost preluata, cel putin temporar, de bugetele statale.

Pe de alta parte, gratie inflatiei generalizate, finantele publice se consolideaza mai usor si mai degraba in termeni nominali, nu neaparat si din punct de vedere structural. Dificultatile bugetare vor interveni pe masura ce inflatia si implicatiile sale nominale vor intra pe un trend mai consistent de reducere, asa cum se preconizeaza pentru 2023.

Datoriile publice acumulate puternic in ultimii ani reprezenta o alta consecinta directa a politicilor economice din pandemie. Limitele acestor datorii vor deveni tot mai rigide in privinta accesului la finantare si a capacitatii finantelor publice de a face fata unor noi socuri.

Ponderea in PIB a datoriilor publice a crescut consistent in majoritatea statelor UE, dar si in SUA sau Marea Britanie. In continuare, politicile bugetare expansioniste si cresterea costurilor de finantare contureaza riscul ca anii urmatori sa fie gravati de o noua revenire in spectrul crizei datoriilor suverane.

 

Economia Romaniei a inregistrat o crestere semnificativa in perioada post-pandemie, inclusiv in anul curent. Datele statistice ne arata o crestere economica robusta, de 5% pe primele 9 luni ale anului, in ciuda unui context economic fragil la nivel mondial, dar mai ales in plan regional, pe fondul razboiului declansat de Rusia impotriva Ucrainei.

Motorul cresterii economice ramane in continuare consumul, in detrimentul investitiilor, cu precadere in prima jumatate a anului. In cel de-al treilea trimestru, prin cresterea de 13%, investitiile au inregistrat insa un reviriment important. Cu toate acestea, cresterea economica este bazata in continuare pe avansul consumului, care conduce la adancirea dezechilibrelor externe catre valori record, pe contrasens cu evolutiile din regiune.

Prioritatile investitionale din proiectul de buget pentru 2013, prin alocarea programata de 7,2% din PIB, constituie premise pozitive pentru inversarea contributiei factorilor la cresterea economica in favoarea investitiilor - bazate in special pe fondurile europene.

 

Dezechilibrele externe reprezinta probabil cel mai serios semnal de alarma la adresa sustenabilitatii si competitivitatii economice a Romaniei. Aceste dezechilibre, perpetuate pe modelul deficitelor gemene, reflecta probleme structurale acumulate de-a lungul anilor, Romania fiind nevoita sa gestioneze criza sanitara avand cea mai fragila situatie bugetara dintre tarile UE la sfarsitul anului 2019, de unde si procedura de deficit excesiv.

Pe primele 9 luni ale anului 2022, deficitul de cont curent a depasit 20 miliarde de euro, iar perspectivele sunt in continuare ingrijoratoare, cu riscul de a atinge un deficit de cont curent de 9% din PIB la finele anului, avand in vedere excesul de cerere inca prezent in economie si adancirea puternica a deficitului balantei comerciale.

Pe de o parte, adancirea sistematica a deficitului de cont curent reflecta, ca factor explicativ principial, declinul semnificativ al soldului economii - investitii la nivelul sectorului guvernamental.

Influenta puternica a sectorului public este in contrast clar cu situatia de dinaintea crizei financiare din 2008, atunci cand deteriorarea contului curent a fost generata preponderent de expansiunea sectorului privat, in anumite privinte nesustenabila, in contextul unui output-gap puternic pozitiv.

 

Balanta comerciala este, pe de alta parte, un factor puternic de inrautatire a situatiei contului curent, iar datele aferente primelor 9 luni ale acestui an contureaza in continuare o imagine ingrijoratoare. Deficitul comercial a ajuns la 25 miliarde euro, cu aproape 50% mai mare fata de perioada similara din 2021, fiind determinat partial si de cresterea mai puternica a preturilor importurilor fata de preturile exporturilor.

Grupele de produse care inregistreaza cele mai mari deficite comerciale sunt grupa produselor chimice, urmata de grupa combustibililor minerali si a lubrifiantilor. Astfel, dependenta puternica de importurile pentru anumite categorii de bunuri arata nevoia evidenta a unor strategii concrete privind cresterea productiei interne si a exporturilor.

 

Executia bugetara pe primele 10 luni ale anului indica un deficit de 3,4% din PIB, iar nivelul la zi al deficitului bugetar contureaza incadrarea in tinta anuala asumata, de 5,7% din PIB - deficit bugetar cash.

Insa, in perspectiva anului 2023 si nu numai, sunt necesare eforturi sporite pentru cresterea sustenabila a ponderii in PIB a veniturilor fiscale, astfel incat reducerea in continuare a deficitului bugetar sa fie sustinuta si pe partea de venituri.

Veniturile fiscale au crescut in termeni nominali cu aproape 23%, insa principalul aliat al acestei performante a fost inflatia, prin cresterea puternica a tuturor preturilor. Aceasta evolutie nu se va mai putea repeta in 2023, ceea ce va muta accentul administrarii fiscale din planul performantelor cantitative in cel calitativ, al eficientei colectarii fiscale.

 

Investitiile din fonduri europene sunt instrumentele vitale prin care economia isi poate redobandi vigoarea, rezilienta si competitivitatea. Datele recente indica insa necesitatea unui efort administrativ sporit pentru impulsionarea investitiilor din fonduri europene, a caror executie in implementare este suboptimala pana la acest moment.

Pe de alta parte, investitiile straine directe au inregistrat constant o evolutie favorabila, cu o crestere de circa 15% pe primele 9 luni ale anului, ceea ce arata ca mediul de afaceri din Romania este in continuare atractiv pentru investitorii externi.

In contextul economic si de securitate actual, tinand cont de riscurile si vulnerabilitatile existente, prudenta si responsabilitatea in privinta finantelor publice sunt imperative, iar reformele si investitiile din fonduri europene trebuie sustinute si accelerate la maximum.

In acest sens, bugetul pentru 2023 trebuie sa fie un buget robust, credibil, care sa sustina angajamentul de consolidare fiscala - prin reducerea sustenabila a deficitului bugetar in tintele asumate, implementarea PNRR si absorbtia integrala a fondurilor europene, asigurand protectia adecvata a celor mai vulnerabile categorii sociale in raport cu inflatia, dar si fata de criza energetica si riscurile acesteia in perioada de iarna.

 

Post-Scriptum inflatie: in privinta masurilor anti-inflationiste de care are acum nevoie Romania, au circulat si anumite opinii radicale, ca inflatia trebuie rapid anihilata prin masuri ferme. Insa trebuie sa stim ca inflatia nu apare si dispare ca si cum aprinzi si stingi un bec in casa, prin simpla actionare a unui intrerupator.

In economie, aceste procese se manifesta in timp, iar daca vrei acum sa actionezi intrerupatorul – adica sa cresti exploziv dobanzile si sa retezi dintr-o data si drastic deficitul bugetar, te poti trezi ca ramane casa in bezna, adica ramane economia fara combustibil, firmele raman fara credit sau capital de lucru, dispar locuri de munca, multi oameni nu isi vor mai putea plati ratele bancare etc.

De aceea, trebuie sa intelegem ca procesul de dezinflatie, adica de reducere a intensitatii inflatiei, are nevoie de un anumit timp si de acomodarea unor ajustari in economie, legate inclusiv de cresterea ratelor dobanzii. In acest sens, data fiind necesitatea unei politici monetare consecvente cu obiectivul definitoriu privind tintirea inflatiei, care sa confere credibilitate si incredere, se poate anticipa ca 2023 va fi anul dezinflatiei.