Dupa o lunga perioada de “cer senin”, in care orice urma de “nor” a fost indepartata prin dobanzile ultrascazute ale bancilor centrale si prin optimismul debordant (unii ar spune irational) al investitorilor, pietele emergente incep sa devina un motiv serios de ingrijorare.

In primul rand, contextul global macroeconomic este pe cale sa le devina advers, plecand de la o schimbare marcanta de pozitionare a Bancii Centrale a SUA. Confruntata cu o inflatie aflata la maximul ultimilor 31 de ani, convingerea Fed ca ne aflam intr-un puseu inflationist tranzitoriu este pe cale sa se risipeasca. Ultima evaluarea la sedinta de politica monetara a Fed de la inceputul lunii in care se prevedea o retragere doar graduala a achizitiilor de titluri, cu 15 miliarde de dolari mai putin luna de luna, pare sa isi piarda din actualitate. Astfel, vicepresedintele Fed sugera zilele trecute ca la urmatoarea sedinta de politica monetara s-ar putea decide o retragere mai rapida decat cea tocmai anuntata.

Conform planului anuntat la inceputul lunii, retragerea ar fi trebui sa fie completa pana la jumatatea anului 2022. Insa o devansare a calendarului retragerii Fed din achizitia de obligatiuni ar permite o crestere mai rapida a dobanzii de referinta, indata ce achizitiile ar fi reduse la zero. De altfel, renominalizarea lui Jay Powell pentru un nou mandat de presedinte al Fed a dus instantaneu la o evolutie negativa a burselor, in asteptarea unor politici monetare mai restrictive.

O astfel de schimbare de politica este extrem de importanta pentru pietele emergente, avand in vedere gradul de indatorare al acestora. Odata ce Fed va incepe sa ridice dobanzile, costurile de finantare si refinantare in dolari se vor ridica la noi niveluri, iar ritmul de crestere al acestora ar putea fi chiar rapid in conditiile in care inflatia din SUA va furniza noi varfuri. Tarile care au contat pe faptul ca vor avea parte pe termen lung de finantare cu costuri minime se vor trezi sub un dus rece, care le va obliga la masuri de corectie dureroase, generatoare de stagnare si chiar scadere economica. La limita, unele vor trebui sa isi restructureze datoria externa penalizand investitorii si crescand aversiunea la risc a acestora.

Insa, dincolo de contextul general nefavorabil, anumite tari emergente reprezinta studii de caz ce fac investitorii sa bata in retragere. Un prim astfel de exemplu este China, unde evolutiile politice, care merg in directia unui control mai riguros al mediului privat, inrautatesc profilul de risc al acestei tari. In paralel, bula pietei imobiliare chineze ramane o preocupare majora, avand in vedere gradul ridicat de finantare prin indatorare a companiilor din domeniu. Iar indatorarea este finantata in buna parte prin emisiuni de obligatiuni internationale.

Or exista convingerea ca o intrare in incapacitate de plata a unui astfel de emitent nu va face guvernul chinez sa-i sara in ajutor pentru indeplinirea obligatiilor fata de investitorii straini. In acest context, un moment al adevarulul il va reprezenta primavara lui 2022 cand colosul imobiliar Evergrande va avea o maturitate de 2 miliarde de dolari in martie si o alta de 1,5 miliarde in aprilie.

Turcia nu se lasa nici ea mai prejos. In ultimele doua saptamani lira s-a prabusit cu 20%, generand miscari de strada. Aceasta evolutie este consecinta unor politici monetare pe care am putea sa le numim politicos “originale”, prin care o inflatie in crestere este intampinata de banca centrala cu dobanzi in scadere. In acest fel, este reflectata teoria economica a presedintelui Turciei care sustine ca dobanzile ridicate sunt cele care produc de fapt inflatie. Presedintele Turciei a trebuit sa concedieze mai multi guvernatori pana cand, iata, a gasit unul care sa ii respecte convingerile. Si rezultatele se vad…

Dincolo de riscurile aduse de un dolar mai puternic sau dobanzi in crestere, lipsa de rigoare fiscala a marilor tari emergente, avand ca pretext pandemia insa alimentata cu o doza buna de populism, face investitorii sa ceara prime de risc in crestere. Astfel, tari precum Brazilia sau Africa de Sud se finanteaza la 10 ani la dobanzi de 12% respective 10%, in timp ce Rusia, in pofida soliditatii veniturilor sale bugetare, se finanteaza la procente appropriate de 9%. Si vestea proasta este ca nu doar in Turcia, Banca Centrala este sub asalt.

Presedintele Mexicului a stresat pietele financiare prin nominalizarea surprinzatoare ca guvernator a unei persoane total necunoscute dar apropiate, in locul unui fost ministru de finante preferat de investitori pentru competenta sa recunoscuta. Ca umare, vinerea trecuta peso-ul a fost moneda emergenta cu cea mai slaba performanta, ajungand la un minim atins in luna martie.

Si pentru a intregi o imagine net defavorabila pietelor emergente, ne vom opri si in Europa Centrala si de Est, care, in ultima perioada, este vazuta cu o simpatie in scadere de catre comunitatea financiara. Motivele sunt politice, geopolitice si economice. Pe de o parte, tensiunile dintre guvernele maghiar si polonez cu Comisia Europeana sunt in crestere in ce priveste statul de drept si prevalenta legislatiei UE. In paralel, tensiunile la granita Poloniei cu Belarus aduc un element de preocupare in plus pentru stabilitatea geopolitica regionala. Romania apare si ea in aceasta poza prin situatia politica instabila.

In acest context, Reuters remarca faptul ca forintul, zlotul, leul si rublele din Belarus si Rusia sunt cinci dintre cele opt valute emergente cu cea mai proasta performanta in aceasta luna. Insa vestile proaste nu se opresc aici. Inflatia in accelerare face ca Polonia, Ungaria si Romania sa mai exceleze in sens negativ intr-un domeniu. Dobanzile reale (ajustate la inflatie) negative oferite de obligatiunile acestor tari au printre cele mai mari diferente raportate la inflatie dintre tarile emergente. Exista o ingrijorare in crestere ca bancile centrale din regiune cresc prea lent dobanzile pentru ritmul in care creste inflatia. Problema este ca pe masura ce perceptia faptului ca inflatia este scapata de sub control se inradacineaza, finantarea datoriei externe din regiune in moneda locala ar putea deveni din ce in ce mai costisitoare. Astfel, intr-un cerc vicios, deficitele bugetare vor fi si mai greu de corectat. Iar Romania a pierdut o foarte buna ocazie in 2021 pentru o astfel de corectie.

Tarile emergente ne ofera mult prea multe motive de ingrijorare pentru a nu ne intreba daca masa critica necesara unei crize nu va fi atinsa. Cateva crize nationale sau una regionala vor fi suficiente pentru spiritul de turma al investitorilor.