Exista un curent de opinie care vorbeste de criza economica in care se gaseste Romania. Dar chiar suntem intr-o criza economica? Mai intai, poate ar fi util sa definim termenul de criza. Din punctul meu de vedere, cea mai simpla si general valabila definitie a crizei ar fi “un eveniment advers pentru care nu esti absolut deloc pregatit”. Respectand proportiile, anuntul bonei ca nu va veni sa stea cu copiii cu 5 minute inainte sa pleci la serviciu este o criza. Izbucnirea neasteptata a pandemiei a generat si ea la randul ei o criza. Falimentele de neconceput a mari institutii financiare in 2007 si 2008 au generat o criza financiara si apoi economica. Si exemplele ar putea continua.

Inca o nuanta importanta. Faptul ca te astepti, anticipezi o evolutie negativa, dar nu faci nimic ca sa te pregatesti pentru ea are consecinte similare cu cele ale unei surprize. Degeaba te astepti sa nu vina bona. Daca nu gasesti din timp un inlocuitor sau o solutie alternativa, te vei afla in aceeasi situatie de criza generata de elementul-surpriza.

In momentul de fata, nu ne confruntam inca cu evolutii care sa genereze o criza economica. Da, suntem intr-un context cu inflatie mare care nu va fi usor de redus. Insa haideti sa privim in jur: la dinamica creditului in economie, la aglomeratia din aeroporturi, la numarul masinilor de pe strazi, la dinamica consumului si asa mai departe. Nimic din ceea ce se intampla in jurul nostru nu poarta simptomele unei crize economice.

Insa, nu este mai putin adevarat ca ne aflam intr-un context in care reducerea inflatiei printr-o crestere agresiva de dobanzi de catre bancile centrale risca sa duca tarile dezvoltate in recesiune, generand un efect de domino in economia globala. Mai mult, o eventuala intrerupere a alimentarii cu gaz la iarna, poate fi un moment de rascruce din punctul de vedere al evolutiilor economice.

In aceste conditii, intrebarea este cat suntem de pregatiti pentru astfel de evolutii, iar raspunsul este: mai deloc. Practic suntem intr-un scenariu al perioadei 2007-2008 in care economia creste pe deficite mari finantate din exterior: deficit de cont curent si deficit bugetar. (Iar atunci am avut macar scuza surprizei…) Problema este ca fluxurile externe sunt mai presus de controlul statului roman. Asa cum 2008 a aratat, in momentul in care investitorii speriati inchid robinetul finantarilor externe, ramai pe cont propriu si esti obligat sa bati pe la portile institutiilor financiare multilaterale, care iti impun acele masuri de reforma pe care singur nu ai fost capabil sa le iei.

De abia aceea va fi o criza. Si nici macar pentru ca vom fi luati prin surprindere. Mai degraba pentru ca, in pofida faptului ca recesiunea este anticipata, masurile de corectie a dezechilibrelor sunt inexistente. In acest context, merita amintita o remarca a guvernatorului Isarescu facuta recent si care sugereaza pesimismul sau in ce priveste apetitul de finantare de catre investitori a deficitului bugetar. La remarca unui jurnalist Bloomberg care observa ca luna iunie a fost cea mai proasta luna pentru Ministerul de Finante in ceea ce priveste modul in care a reusit sa isi stranga necesarul de finantare de pe piata locala, replica sa seaca a fost: “Pana acum”. Merita remarcat si faptul ca Romania, in pofida rating-ului sau investment grade (recomandat investitiilor) plateste deja dobanzi reprezentative pentru un rating mai slab, ceea ce arata neincrederea in politica fiscala a Romaniei si creste probabilitatea unui soc de finantare in contextul unei probabile fugi a investitorilor internationali de risc.

Acestea fiind spuse, as concluziona ca Romania nu se afla in prezent intr-o criza economica. Dar ceea ce se intampla seamana mult cu petrecerea de pe Titanic. Lipsa unor masuri de corectie a dezechilibrelor economice transforma Romania in victima sigura a evolutiilor economice viitoare adverse.

Si mai este un lucru care ma preocupa. In pofida petrecerii de pe Titanic, BNR nu pare sa se grabeasca sa ia sticlele de bautura de pe masa, tentatia fiind de a se transforma mai degraba intr-o “mama a ranitilor”. Invocarea deficitului bugetar mare ca motiv pentru o crestere doar lenta a dobanzilor, sugereaza ca inflatia va ramane o vreme mai indelungata printre noi: in beneficiul bugetului si in defavoarea cetatenilor care in doar trei ani vor vedea economiile din banci erodate cu o treime.

Sustenabilitatea politicii fiscale ar trebui sa ramana responsabilitatea guvernului si nu a BNR. Curmarea inflatiei si administrarea stricta a asteptarilor inflationiste vedem ca este astazi prioritatea zero a marilor banci centrale. Atat si nimic mai mult.