A devenit din ce in ce mai evident ca prevenirea schimbarilor climatice, marcata la inceput, in 1992, de statele semnatare ale Conventiei Cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice, nu poate fi redusa doar la actiunea statala. Aceasta presupune schimbari in economie, mai ales in sectoarele care genereaza un volum consistent de emisii de gaze cu efect de sera. Din acest motiv e nevoie si de o implicare importanta a mediului de business si a celui financiar – atat public, cat si privat.

O tranzitie dezordonata, lenta, catre o economie cu emisii reduse de carbon, in care masurile sunt adoptate cu intarziere, iar cadrul de reglementare este impredictibil si instabil, conduce la o diminuare a competitivitatii si, implicit, si a fluxurilor investitionale. Prin contrast, o tranzitie ordonata catre o economie durabila implica o alocare timpurie a resurselor necesare reorganizarii activitatilor economice pentru a preveni si a gestiona posibilele riscuri climatice fizice si de tranzitie. Riscurile fizice sunt cele care decurg din evenimente climatice si meteorologice extreme si includ importante costuri economice si financiare. Riscurile de tranzitie sunt generate de procesul de ajustare neadecvata catre o economie cu emisii reduse de carbon. Din aceasta categorie fac parte „activele inutilizabile” (eng. stranded assets), resurse ce nu vor mai putea fi dezvoltate, extrase sau valorificate ca urmare a limitarilor tehnologice, spatiale, de reglementare, politice sau de piata, ori a modificarilor normelor sociale si de mediu (Bos si Gupta, 2019). Pentru a cuantifica, insa, in mod corespunzator aceste riscuri si pentru a le corela cu potentialele rezultate sau pierderi financiare, ar trebui efectuate analize de scenarii si exercitii periodice extinse de testare la stres pe aspecte asociate riscurilor climatice.

La nivel global, asumarea si implementarea angajamentelor de limitare a impactului schimbarilor climatice, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, corelate cu modificari in dinamica societala si reducerea rapida a costurilor energiei regenerabile, vor conduce la o scadere a cererii de combustibili fosili (carbune, petrol si, mai tarziu, gaze). Acest lucru, alaturi de infrastructura de productie, va transforma o parte din aceste resurse naturale in active ce isi vor diminua rapid valoarea economica. Companiile si tarile cu expuneri importante pe aceste sectoare se vor confrunta cu devalorizari premature, insotite de costuri mai mari pentru desfasurarea activitatii. In plus, mecanismele de ajustare la frontiera a emisiilor de dioxid de carbon, precum si alte reglementari internationale, ar putea influenta suplimentar exporturile de produse cu consum intensiv de carbon.

De aceea, primatul acordat finantarii proiectelor verzi este esential in reorientarea economiei cu scopul de a ii conferi elasticitate in procesul de atingere a obiectivelor privind clima.

Pentru a fi cat mai eficiente in a combate schimbarile climatice, investitiile verzi trebuie sa se concentreze pe domeniile care genereaza cel mai mare volum de emisii de gaze cu efect de sera. Exista un consens in randul specialistilor cu privire la sectoarele cu cel mai mare aport poluant. O enumerare a acestora o gasim in Carney (2021): industria (bunuri ale industriei prelucratoare, ale celei chimice si a celei a cimentului) insumeaza 32 la suta din totalul emisiilor poluante de la nivel mondial; cladirile (18 la suta din totalul emisiilor); industria transportului (16 la suta), cu o crestere a emisiilor de 70 la suta in ultimele doua decenii; producerea de energie (11 la suta din emisii) si industria alimentara si agricultura (10 la suta din emisii).

In contextul pandemiei de COVID-19 si in perspectiva perioadei post-pandemice, se vorbeste tot mai mult despre “reconstructia verde”. Din perspectiva modelarii macroeconomice, socul COVID-19 a fost unul tipic exogen sferei economice, similar, din multe puncte de vedere, unui dezastru natural, cu evolutii abrupte si dificil de anticipat. Recurgerea la practica carantinei generalizate (deja bine cunoscutul lockdown) a avut ca efect secundar si o diminuare a poluarii in sectoarele cele mai puternic afectate (industrie, transporturi etc.). Totusi, sub aspect cantitativ, raportat la amploarea fenomenului incalzirii globale, efectele favorabile au fost evaluate de economisti a fi fost absolut neglijabile (Forster, 2020)si doar temporare. Provocarea de a limita efectele schimbarilor climatice ramane si chiar se amplifica in context post-COVID.

Odata cu diminuarea crizei de sanatate publica, masurile restrictive sunt eliminate gradual, favorizand redeschiderea si reajustarea economiilor. Spre deosebire de primul stadiu al crizei, cand implementarea unor stimuli verzi s-ar fi dovedit, conform unora, contraproductiva (Agrawala, 2020), in etapa de relansare apelul la masuri de acest gen poate deveni un obiectiv critic, cu impact atat pe termen scurt si mediu (recuperarea pierderilor economice cauzate de pandemie), cat si pe termen lung (aplanarea efectelor incalzirii globale).

Bine utilizata, finantarea europeana verde constituie o mare oportunitate pentru Romania. Mecanismul de Redresare si Rezilienta (MRR) este pus la dispozitia statelor membre UE pentru a-si reveni dupa criza COVID si a deveni mai reziliente in fata crizelor viitoare, inclusiv cele determinate de schimbarile climatice. MRR pune la bataie cel putin 10,8 miliarde euro, grant-uri si imprumuturi destinate investitiilor verzi, dintr-un total de 29,2 miliarde de euro alocati Romaniei in perioada 2021-2026. Acestor sume li se adauga cele cu destinatie verde din cadrul financiar multianual 2021-2027, un cuantum prezumat de 9,1 miliarde euro (prin componenta Politica de Coeziune). Sa nu uitam nici celelalte initiative comunitare de mutualizare de fonduri (asociate Pactului Ecologic European), cu scopul cresterii eficientei folosirii resurselor si al neutralizarii emisiilor de gaze cu efect de sera (cu tinta anului 2050). Planul de investitii pentru o Europa durabila va mobiliza, se pare, investitii private si publice durabile in valoare de cel putin 1.000 de miliarde EUR in urmatorul deceniu. Aceste fonduri se vor afla la dispozitia statelor membre, facilitand tranzitia spre un model mai sustenabil de crestere economica.

Debutul inca din acest an al procesului de consolidare fiscala din Romania, corelat cu ipoteza utilizarii in proportii cat mai mari a grant-urilor alocate prin MRR, ar putea fi cheia atingerii pe termen mediu a sustenabilitatii fiscale, in paralel cu inducerea in economie a unui impuls fiscal deloc de neglijat asociat atragerii fondurilor europene.

Impactul pozitiv al finantarii verzi din surse europene, dar si din alte surse, depinde de natura tranzitiei la o economie fara carbon pana in anul 2050. Tranzitia ordonata a Romaniei spre o economie cu emisii reduse de carbon implica realizarea si implementarea unor politici publice la nivel national care sa asigure echilibrul intre mentinerea competitivitatii economice si nevoia de dezvoltare durabila. In plus, realizarea unei tranzitii normale (ordonate) depinde in mare masura de capacitatea de a implementa proiecte investitionale, evitand blocajele care ar putea transforma intregul proces intr-unul dezordonat, trenant si cu efecte limitate la nivel macroeconomic. Viteza implementarii investitiilor si reformelor structurale este esentiala (nu doar) in cazul Romaniei.

Raportul Grupului de lucru pentru sprijinirea finantarii verzi, coordonat de Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudentiala (CNSM, 2021), contine doua tipuri de evaluari ale efectului atragerii de fonduri europene destinate investitiilor verzi. Astfel, impactul cumulat pe termen mediu (2021-2026) al grant-urilor NGEU asupra cresterii economice este evaluat a fluctua, in functie de ipotezele specifice privind volumul absorbtiei (scenariu moderat vs. scenariu optimist) si, respectiv, structura acestora (investitii vs. transferuri curente), intre 1,9 pp. si 2,3 pp. (cifrele surprind inclusiv efectele economice de antrenare tipice proiectelor investitionale). Rata somajului din intervalul 2021-2026 s-ar putea reduce cu pana la 1 punct procentual, iar cele mai puternice efecte sunt de asteptat a fi deja vizibile in intervalul 2022-2023.

Impactul ar putea fi considerabil mai mare in eventualitatea fructificarii tuturor resurselor de finantare disponibile. Spre exemplu, prin accesarea integrala si timpurie si a fondurilor privind politica de coeziune din cadrul financiar multianual standard (CFM) 2021-2027, respectiv a imprumuturilor din cadrul MRR, impactul asupra cresterii economice ar putea ajunge pana la circa 5,7 pp in urmatorii sase ani.

O a doua simulare (CNSM, 2021) a vizat o situatie ipotetica in care, din considerente diverse (posibil legate inclusiv de capacitatea redusa de absorbtie a fondurilor europene), un proiect investitional (calibrat la 1/6 din volumul grant-urilor alocate in cadrul instrumentului NGEU) ar urma sa beneficieze de finantare din fonduri europene, respectiv, sa fie implementat cu o intarziere de doi ani (in anul 2024, fata de 2022, intr-un scenariu de referinta). Demarat cu intarziere, acesta nu ar mai avea potentialul de a antrena “pe orizontala” alte proiecte conexe, data fiind si constrangerea specifica NGEU de inchidere completa a finantarilor pana in 2026. Astfel, s-ar compromite o serie de efecte de antrenare importante, mai ales in situatia proiectelor investitionale cu o complexitate sporita, descurajand inclusiv aparitia unor lanturi locale semnificative de valoare adaugata si sacrificand importante surse de finantare ale economiei, implicit si ale deficitului de cont curent. In aceste conditii, conform evaluarilor, impactul asupra dinamicii economiei ar fi considerabil diminuat (cu mai mult de o treime din efectul total pe care l-ar fi putut aduce la dinamizarea activitatii economice agregate).

E important de subliniat ca lupta impotriva schimbarilor climatice este relevanta din perspectiva protectiei mediului si justa din perspectiva nevoii de a conserva natura pentru generatiile viitoare. In plus, prevenirea schimbarilor climatice este un proces cu potential apreciabil de a sustine cresterea economica, dezvoltarea mai multor sectoare economice si crearea de noi locuri de munca sigure, sustenabile si bine platite.

Din ce in ce mai multe companii isi contureaza obiective climatice ambitioase drept consecinta a contextului international. Acestea iau in considerare reorientarea capitalului investitional spre decarbonizarea si eficientizarea capacitatilor de productie si cercetare si dezvoltare. Din cauza lipsei politicilor climatice adecvate in unele state se ia in calcul inclusiv relocarea activitatilor in regiuni care sunt mai bine reglementate. Astfel, tarile care nu vor promova productia si inovatiile bazate pe emisii reduse de carbon risca sa nu accelereze suficient progresul tehnologic, sa inventarieze active inutilizabile si sa piarda competitivitatea exporturilor si ocazia atragerii de investitii straine directe. Mai mult, asocierea dintre riscurile fizice si cele de tranzitie ar putea declansa dislocari masive ale fortei de munca si ale populatiei, cu cresteri ale somajului structural, iar lucratorii calificati ar putea fi determinati sa se mute in tarile cu economii mai verzi si cu mai multe oportunitati de angajare.

Fructificarea agendei schimbarilor climatice poate crea numeroase oportunitati. Prima ar fi schimbarea structurii economiei catre una cu valoare adaugata mai mare. A doua are in vedere posibilitatea pozitionarii Romaniei ca tara atractiva pentru investitiile straine directe in sectoarele verzi. Aceasta ar fi incurajata de o strategie care sa sustina transferul, spre Romania, a lanturilor de productie globale. Practica consacra cateva preconditii ale succesului programelor investitionale derulate din fonduri europene, iar Raportul Grupului de lucru (CNSM, 2021) noteaza ca este de asteptat ca efectele de potentare sa fie semnificative in cazul in care autoritatile vizeaza finantarea unor proiecte de complexitate mai ridicata si, in acelasi timp, asigurarea finantarii timpurii si fara sincope a acestora. Indeplinirea acestor conditii ar fi de natura sa incurajeze dezvoltarea de lanturi de productie in Romania.

In acelasi timp, prin orientarea resurselor financiare catre domenii cu un impact pozitiv asupra mediului sau in scopul inverzirii sectoarelor poluante, Romania va putea diminua pierderile potentiale in momentul declansarii riscurilor fizice si de tranzitie.

Raportul CNSM identifica cateva sectoare in care Romania poate profita de lanturile valorice care se dezvolta la nivel european si international in contextul eforturilor accentuate de decarbonizare. Aceste sectoare sunt: energia curata si aplicatiile sale, vehiculele electrice, eficienta energetica si digitalizarea sectoarelor verzi. Construind pe baza sectorului IT&C existent si a fortei de munca din acest domeniu, Romania isi poate propune sa dezvolte un nou lant industrial digital in domeniile verzi (solutii hardware, software, dar si integrate), cu aplicatii in sectorul energiei, transportului, rezidential, industrial etc. Astfel, Raportul (CNSM, 2021) recomanda consultari suplimentare care sa duca la elaborarea unei strategii in acest sens, o strategie integrata intr-o politica industriala, cu un termen de finalizare ambitios, respectiv sfarsitul acestui an.

Combaterea schimbarilor climatice presupune schimbari si inovare la nivel social, tehnologic, economic etc. Vedem deja in mediul economic si financiar efectele masurilor de adaptare la si de atenuare a schimbarilor climatice. Tranzitia verde vine cu o serie de provocari, dar si cu oportunitati de dezvoltare economica sustenabila, stimularea aparitiei de noi sectoare economice si generarea de noi locuri de munca. Finantarea verde e un instrument important pe care Romania il poate folosi pentru a raspunde cu succes provocarii schimbarilor climatice si pentru a-si adapta economia la aceasta provocare. Depinde de noi sa facem tranzitia verde sa lucreze in favoarea si nu impotriva noastra.