Tendintele ascendente ale pretului, mai ales in ultimii trei ani, au fost viguroase. Intre 2012 si 2017, pretul nu a depasit 9 Euro, stand in mare parte intre 4 si 7 Euro/certificat, dar in iulie 2019 atingea un varf de 30.75 Euro (cotatii futures). De aici, o tendinta descendenta generata de inchiderea economiilor a dus pretul la un minim de 14.71 Euro, in martie anul trecut. Revenirea a fost, in special in ultimele sase luni, rapida. Pretul a atins pe 10 iunie 52.73 Euro. Fata de anul anterior, cresterea este de peste 135%.

Din minime, cotatiile au crescut aproximativ de trei ori si jumatate. Ce a sustinut aceasta expansiune? In primul rand, redeschiderea economiilor, care s-a produs mai devreme si cu o viteza mai mare decat se asteptau pietele. In al doilea rand, reforma propusa a sistemului european de certificate: intre altele, masuri de limitare a „scurgerilor de carbon” prin care firme din UE delocalizeaza productia in jurisdictii (deseori emergente), unde regulile nu sunt la fel de stricte, pentru a produce mai ieftin, dar potential mai neprietenos cu mediul. Foarte important, propunerea de extindere a schemei europene ar putea afecta aproape trei sferturi din economie. Sectoare precum industria auto, constructiile si transportul maritim ar fi vizate. La summitul din mai, tarile din Est au avertizat ca nu pot sa duca singure povara costurilor marite, din moment ce reforma afecteaza in proportie mai mare pe cei cu venituri reduse. Comisia Europeana ar putea avea in vedere o introducere treptata a masurilor, in varianta „lejera” fiind vizate doar automobilele si constructiile”, explica Claudiu Cazacu, Consulting Strategist in cadrul XTB Romania.

Certificatele pentru emisii de carbon sunt vazute de Comisia Europeana ca un pilon esential pentru obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Scopul este de a atinge neutralitatea climatica in 2050 (sau mai devreme), un obiectiv ambitios. Piata europeana este prima de acest fel, sursa de inspiratie pentru alte regiuni, si ramane cea mai mare din lume. Fiecare certificat permite emiterea unei tone de dioxid de carbon, sau echivalent pentru alte doua gaze cu efect de sera si mai puternic.

„Impunand un cost suplimentar poluatorilor, se spera ca logica economica sa forteze reorientarea spre alte procedee si activitati, mai prietenoase cu mediul. Pentru ca mecanismele sa functioneze, este necesar ca pretul sa fie suficient de ridicat incat sa descurajeze, treptat, emisiile, fara a produce, totusi bulversari economice prea dure pe termen scurt”, considera Claudiu Cazacu.

Un sondaj Refinitiv realizat in luna mai arata ca majoritatea celor din domeniu (traderi sau firme din industrii reglementate) asteapta preturi in crestere fata de anii anteriori, la un nivel mediu pentru 2021 de 40 Euro, ajungand spre 80 Euro la finele deceniului. Separat, observatorii au o plaja larga pentru estimarile de final de an. O perspectiva foarte optimista vorbeste chiar de 110 Euro (Berenberg). Desi nivelul pare, in opinia noastra, prea ridicat, nevoia de echilibrare, chiar si la cotatiile prezente, nu este satisfacuta. Pentru a atinge tintele intermediare propuse pentru 2030 (-55% pentru emisiile de dioxid de carbon), CE vede necesar un pret de peste 60 Euro/certificat.

In conditiile curente, si depinzand de modul in care vor fi schimbate reglementarile, scenariul nostru de baza se centreaza pe un reper de 70 Euro la sfarsitul acestui an, se arata in analiza XTB Romania. Riscurile descendente la adresa scenariului vin dinspre o posibila opozitie puternica a statelor mai putin bogate din UE, care sa blocheze reforma propusa daca nu vor primi compensatii pentru costurile suportate, sau o eventuala deteriorare neasteptata a mediului economic global.

Claudiu Cazacu ajunge la concluzia ca: „Sectoare intregi din economia romaneasca ar fi afectate de cresterea pretului certificatelor, in anii urmatori. In structura actuala, producerea energiei electrice cu hidrocarburi (mai ales carbune, dar, in timp, nu numai) este in zona de mare vulnerabilitate. Odata cu reforma propusa, riscurile pentru industria din tara se extind asupra unor domenii ca industria auto, cu o pondere majora in exporturi si in valoarea adaugata generata in tara, constructiile, unde nevoia de spatii de calitate la un pret rezonabil ar putea fi si mai dificil de acoperit, sau transportul maritim, cu potential de dezvoltare”.

Este esential ca firmele din domeniu sa ia deciziile de capitalizare, investitie sau reorganizare care sa le permita sa sustina tranzitia spre un model sustenabil. Negocierea unor resurse financiare pentru a compensa costul neuniform, mai mare in special pentru cei cu venituri mici, sau pentru regiunile mono-industriale, ar putea fi o tema majora la nivel european. Pe de alta parte, pentru firme din industrie sau chiar startup-uri agile si inovative, crearea unei noi economii, pe principii „verzi”, ar insemna sanse de dezvoltare si succes, la nivel national si european, sau chiar dincolo de granitele UE. Schimbarea aduce costuri si eforturi majore, insa, in acelasi timp, va crea oportunitati, pe care pietele de capital le-ar finanta cu o doza de entuziasm, se mai arata in analiza XTB Romania.