Subiectul securitatii la incendiu este suficient de complex si sensibil pentru a nu mai avea nevoie de alta justificare a transformarii sale intr-o tema permanenta de dezbatere - cel putin pana la solutionarea celor mai stringente probleme cu care se confrunta acest domeniu de activitate. Faptul ca, recent, au avut loc evenimente tragice inclusiv in state in care reglementarile de siguranta sunt mult mai bine conturate estompeaza oarecum deficientele din Romania si determina o aliniere, in sens negativ, a tarii noastre la o conjunctura internationala deloc de dorit. Cel putin din punct de vedere al statisticilor privitoare la victimele facute de foc, am reusit sa intram in compania selecta a unor state dezvoltate, cum ar fi, de exemplu, Marea Britanie, insa o astfel de „contraperformanta”, departe de a fi meritorie, ar trebui sa determine o reactie ferma a autoritatilor locale. Pentru ca, in mod cert, insularii se vor dezbara rapid de aceasta eticheta nedorita, date fiind resursele de care dispun, in vreme ce Romania are toate sansele de a deveni un membru permanent al clubului „nesigurantei la incendiu”.

 

Sistemul national de securitate la incendiu - reglementat de o norma depasita
Cauzele pentru care s-a ajuns in aceasta situatie nedorita sunt atat de natura obiectiva, cat si subiectiva. Din prima categorie face parte lipsa unui suport financiar suficient pentru a sustine un demers legislativ coerent. Este o realitate faptul ca, dupa un efort sustinut de a actualiza - chiar si la un nivel precar, pentru a folosi un eufemism - normativul P118 care reglementeaza securitatea la incendiu din Romania, noua forma nu a putut fi adoptata din motivul absolut halucinant ca ministerul de resort nu a dorit sa recompenseze efortul depus de autori. Astfel, s-a ajuns in punctul de plecare, domeniul in cauza fiind in continuare reglementat de o norma cu o vechime de doua decenii, care, chiar si in momentul initial, era - culmea - tot depasita din punct de vedere tehnic, intrucat se baza pe niste standarde nationale vechi, fara nicio legatura cu solutiile tehnice moderne, special proiectate pentru a diminua riscurile generate de foc. Cu alte cuvinte, ceea ce a fost nou era vechi de la bun inceput, iar acum este mai vechi si, in acelasi timp, inutil, din toate punctele de vedere. Sansele sa se intample ceva sunt minime spre inexistente, dat fiind faptul ca autoritatile publice nu dispun nici de know-how-ul, nici de resursele necesare pentru a indrepta situatia respectiva, macar in ceasul a doisprezecelea. Singura sansa ar veni dinspre entitatile private, cu mentiunea ca, pentru a beneficia de aportul cunostintelor specialistilor ce activeaza la nivelul diverselor companii nationale si internationale, ar fi necesar ca acest ajutor sa fie solicitat.