Piata de utilaje se afla intr-un punct de cotitura, conform Verband Deutscher Maschinen und Anlagenbau, o asociatie din Germania care reuneste actorii din industrie. Conform specialistilor VDMA, 2023 va fi un an al recordurilor in materie de vanzari de utilaje, cu o crestere de 10% fata de anul precedent, dar si un an al incetinirii ritmului de cumparare.

In ultimii 3 ani, producatorii de utilaje s-au confruntat cu o penurie de componente esentiale necesare in procesul de fabricatie, ceea ce a dus la intarzieri in livrarea utilajelor catre clienti si, totodata, majorari de preturi. Vestea buna venita de la analistii germani este ca situatia s-a reechilibrat si nu ar mai trebui sa ne lovim de blocaje pe lantul de aprovizionare.

 

Din pacate, unul dintre motivele pentru care comenzile ajung la timp la clienti este ca a scazut cererea de utilaje. In primele 5 luni ale acestui an, au fost comandate cu 19% mai putine utilaje de constructii fata de aceeasi perioada a anului 2022. Tot un declin s-a inregistrat si in ceea ce priveste achizitia de materiale de constructii, respectiv cu 23%.

In Europa de Vest, comenzile aproape s-au injumatatit fata de anul trecut, mai ales in sectorul utilajelor de constructii. Ritmul de ridicare a cladirilor a scazut odata cu incetinirea cresterii economice si cu amenintarea unei noi recesiuni financiare. Bancherii europeni si americani au reactionat si ei la aceasta stare de fapt si au crescut nivelul dobanzilor, iar asta a afectat si mai tare industria.

In acest context, daca volumul de comenzi nu va creste in curand, producatorii si dealerii de utilaje trebuie sa se astepte la o scadere abrupta a cifrei de afaceri incepand cu trimestrul IV al acestui an. In plus, companiile din Europa se confrunta cu un grad ridicat de birocratie, reguli restrictive si documentatie stufoasa.

 

Un exemplu elocvent in acest sens este Legea Germana privind Obligatia de Diligenta in Lantul de Aprovizionare.

Ce prevede aceasta lege? Pentru prima data in istorie, companiile germane si cele care au filiale in Germania vor trebui sa verifice daca furnizorii lor respecta drepturile omului in ceea ce priveste conditiile de munca ale angajatilor si, totodata, daca incalca norme de mediu. O misiune dificila, daca luam in calcul ca se fac foarte multe afaceri cu tari unde regulile privind piata muncii sunt permisive, ca sa folosim un eufemism.

Deocamdata, sub incidenta acestei legi cad doar companiile care au peste 3.000 de angajati, deci 700 de firme, insa numarul acestora va ajunge la 3.600 anul viitor pentru ca legea se va adresa si companiilor care au peste 1.000 de angajati. In acest moment, firmele germane trebuie sa se asigure ca drepturile omului si normele de mediu sunt respectate pe intreg parcursul procesului tehnologic. De la extragerea materiilor prime, pana la livrarea produsului finit catre client.

 Ruben Marian, CEO si fondator al companiei de utilaje UTILBEN, este de parere ca flexibilitatea este cheia acestei probleme: „Intr-o oarecare masura, putem afirma ca legislatia europeana pune piedica dezvoltarii industriei de utilaje. Regulamentele comunitare si normele pe care Uniunea Europeana le impune tarilor membre sunt foarte greu de aplicat, mai ales din cauza diferentelor in ceea ce priveste istoria unei natiuni. De pilda, nu putem compara Romania cu Germania. Tara noastra are o economie emergenta, pe cand nemtii s-au dezvoltat progresiv si evolutia lor nu a stagnat din cauza comunismului, daca vrem sa dam un exemplu propriu.

Pe de alta parte, Europa trebuie sa fie un reper pentru restul lumii. Acum, mai mult ca oricand, este imperios sa protejam oamenii si planeta noastra. Nu avem un Plan B daca poluarea ne otraveste sanatatea si distruge Pamantul. Prin urmare, noi, actorii din industrie, nu trebuie sa ne descurajam chiar daca legislatia ne limiteaza. Iar autoritatile trebuie sa adopte o cale mai flexibila prin care sa isi impuna politicile mediului antreprenorial, astfel incat cu totii sa avem de castigat.”

Pe langa aceste aspecte legislative, industria se loveste de majorarile de preturi la materialele de constructii si cresterea dobanzilor la credite. O solutie ar fi sa vina mai multi investitori in Europa, insa acest lucru nu se poate concretiza daca Europa nu este atractiva pentru acestia. Desigur, investitorii aleg zone propice dezvoltarii afacerilor, iar America de Nord si China sunt adevarati magneti din acest punct de vedere.

O alta amenintare vine din China, o piata care concureaza direct cu Europa in ceea ce priveste productia si, mai ales, exportul de utilaje. Dezideratul Chinei este sa devina autonoma si telurile politice si economice sa se contopeasca, rezultatul fiind cresterea economica sustenabila. Supracapacitatea Chinei de a exporta a subminat practic Europa, care nu poate tine pasul cu ritmul alert de dezvoltare al asiaticilor. In plus, autoritatile de la Beijing sustin industria cu sume mari de bani, un lucru pe care europenii nu il fac.

Ruben Marian puncteaza diferentele identitare dintre Europa si China, care se rasfrang asupra modului de a face afaceri.

„Europa si-a asumat sa urmeze niste principii democratice pure, unde cetateanul sa fie pus in centrul tuturor lucrurilor. Europenii se preocupa de starea lor de bine, de confortul si prosperitatea lor. Iar autoritatile protejeaza omul si se straduieste sa ii asigure un nivel ridicat de trai. Generalizez, desigur, insa viziunea Uniunii Europene este aceasta. Pe de alta parte, China are o mentalitate diferita. Accentul nu cade pe individ, ci pe binele popular si pe prosperitatea natiunii.

Ce ar trebui sa invatam de la chinezi? Poate sa punem interesul comunitatii si al tarii in care traim mai presus de interesul personal. Sa conlucram si sa colaboram in scopul de a avea nu doar un business mai prosper, ci o tara mai bogata. Sa cream parteneriate care sa duca la dezvoltarea societatii romanesti si, astfel, sa contribuim activ la binele comun.”

Poate ca Uniunea Europeana ar trebui sa priveasca mai atent in curtea proprie si sa sprijine financiar si legislativ domeniul constructiilor intr-un ritm mai sustinut decat a facut-o pana acum. Si intr-o maniera mai putin restrictiva. Vorbim aici, desigur, despre legislatia greoaie si despre numarul ridicol de conditii pe care trebuie sa le indeplineasca cei care acceseaza fonduri europene. Toate astea pun frana dezvoltarii economice si permit altor natiuni sa prospere in detrimentul Europei.