Revenirea la puterea de cumparare de dinanintea crizei a salariilor si pensiilor dureaza cel putin cinci ani in Romania, iar perioada cea mai dificila pentru standardul de viata va urma abia dupa ce criza medicala va trece sau se va reduce, arata un raport realizat de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV) din cadrul Academiei Romane, in aprilie 2020. Scopul declarat al cercetarii este identificarea efectelor asupra standardului de viata cauzate de pandemia Covid-19 si propunerea unor politici de raspuns adaptate.

"Romania se confrunta, in paralel, cu doua crize: prima, criza medicala, ce tine de evolutia si dinamica pandemiei, a carei durata ramane imprevizibila. A doua criza este de natura economica. Spre deosebire de cea medicala, care produce efecte imediate, criza economica are implicatii sociale care incep sa se resimta si vor fi vizibile pe termen imediat si mediu", arata autorii studiului.

O problema subliniata, printre altele, de ICCV, este cea a finantarii deficitului public, respectiv de finantarea relansarii economiei si a sustinerii protectiei sociale. Principalele surse recomandate pentru finantarea deficitului sunt reprezentate de imprumuturile externe: demersuri politice intense la nivelul UE pentru sustinere economica; initierea, de urgenta, de negocieri cu FMI pentru un acord de imprumut, dar si negocieri pentru acorduri de imprumut cu BEI, BERD, BIRD si alte surse pentru finantarea unor investitii publice care sa stimuleze relansarea economiei.

Propunerile vin in contextul in care deficitul public era deja mare la momentul intrarii in criza (la finele anului 2019, deficitul public a urcat la 4,6% din PIB, echivalentul a peste 10 miliarde euro).

 

In pofida imaginii de „stat gras”, Romania are un stat „mic” si „slab”, arata raportul ICCV. Acest fapt reiese din:

1) nivelul veniturilor si cheltuielilor publice, respectiv marimea statului fata de cea a economiei;

2) nivelul de finantare a serviciilor publice, in special a sanatatii si invatamantului, cu impact major asupra calitatii vietii si a deciziei de emigrare;

3) numarul angajatilor din sectorul public raportat la populatie si numarul total de salariati: in 2019, Romania avea cel mai mic numar de angajati in sectorul public (62) la 1.000 de locuitori si, respectiv, cea mai mica pondere a angajatilor in sectorul public (18,2%) din total salariati din statele membre UE.

Totodata, Romania are printre cele mai mici cheltuieli publice, raportate la marimea economiei, dar si printre cele mai scazute cheltuieli publice sociale - protectie sociala (asigurari si asistenta sociala), sanatate, invatamant - ca procent din PIB, raportat la media UE. Incepand cu 2010, prin politicile de austeritate adoptate ca raspuns la recesiunea de atunci, cheltuielile publice sociale ca pondere in PIB au scazut de la an la an, astfel incat nivelul din 2018 era chiar sub cel din 2010-2011.

 

Modelul economic al Romaniei se bazeaza, in mare masura, pe forta de munca ieftina, slab calificata (low skill, low pay). Cu alte cuvinte, exista o mare masa de salarii mici si locuri de munca precare, mai arata raportul. Pe termen mediu si lung, reducerea ritmului depopularii Romaniei este incompatibila cu permanentizarea modelului ocupational al economiei romanesti. Altfel spus, fara iesirea din modelul low skill, low pay, economia Romaniei se va confrunta cu o problema crescanda si insolubila a lipsei fortei de munca, dupa ce economia se va fi relansat.

In contextul tranzitiei s-a cristalizat o structura a pietei muncii in care numerosi salariati au locuri de munca ce presupun, in cea mai mare parte, calificari reduse. Potrivit datelor privind structura socio-ocupationala a salariatilor din octombrie 2017, printre primele 20 de ocupatii ca numar de salariati se numarau: sofer autocamion/ masina de tonaj mare (152.000 de salariati); lucrator comercial (143.000); vanzator (142.000); sofer de camioane si autoturisme (105.000); muncitor fara calificare speciala la asamblarea, montarea pieselor (96.000); agent de paza (95.000); muncitor fara calificare speciala in industria confectiilor (95.000); asistent medical generalist (94.000); manipulant marfuri (85.000); muncitor necalificat la demolarea cladirilor, captuseli, zidarie, placi mozaic, faianta, gresie, parchet (85.000); insotitor al unei persoane cu handicap grav (65.000); agent de vanzari (63.000)

"Proliferarea locurilor de munca slab calificate si prost remunerate este, in cea mai mare parte, efectul dezindustrializarii din perioada de tranzitie. Locurile de munca pierdute prin inchiderea unitatilor industriale nu au fost inlocuite nici numeric, nici ca nivel de remuneratie. Intre 1992 si 2014, ponderea muncitorilor calificati si a meseriasilor in totalul salariatilor s-a redus cu 18%, cea a operatorilor si asamblorilor de instalatii, masini si echipamente cu 7%, iar cea a tehnicienilor si specialistilor in domeniul tehnic cu 4%. In schimb, ponderea lucratorilor in sectorul serviciilor si al comertului a crescut cu 8%", explica analistii ICCV in raport.

 

O recomandare interesanta este reprezentata de impozitul pe solidaritate, dar si de o serie de politici privind salariile si pensiile, printre care se recomanda abrogarea sau prorogarea legii pensiilor din 2019, indexarea punctului de pensie cu valoarea inflatiei, legea salatizarii unitare (cresterea de salarii doar pentru a compensa rata inflatiei), precum si reintroducerea unei grile nationale unitare de salarizare pentru administratia locala.

"Restrangerea activitatii economice si sociale - ca urmare a regulilor de izolare si distantare fizica si sociala pentru a combate raspandirea virusului - are drept efect si scaderea veniturilor populatiei. Cei mai afectati sunt: cei care si-au pierdut locurile de munca (circa un sfert de milion de persoane au fost disponibilizate); salariatii care au intrat in somaj tehnic (peste un milion de persoane au avut contractul de munca suspendat); persoanele in ocupare informala (adesea si precara), subocupare si/sau agricultura de subzistenta, al caror numar precis ramane necunoscut; persoanele care s-au intors recent din strainatate si care nu au venituri, si numarul precis al acestora nefiind cunoscut. In lipsa alternativelor precum somajul tehnic, adresate doar celor de pe piata formala a muncii, riscul social, chiar de supravietuire, este si mai ridicat pentru ultimele doua categorii. Sistemul de protectie sociala are rolul de compensa pentru pierderile de venituri primare prin cele doua componente ale sale: asigurarile sociale si asistenta sociala", mai precizeaza analistii ICCV.

In contextul pandemiei, specialistii recomanda, astfel, asigurarea unui venit minim garantat in valoare de 1.000 de lei/ lunar, in mod exceptional, pe perioada urmatoarelor trei luni, indiferent de numarul de persoane din gospodarie.

O alta propunere vizeaza suplimentarea bugetelor locale pentru ajutorul de urgenta, in urmatoarele trei luni, revizuirea legii asistentei sociale, dar si elaborarea unei noi strategii sectoriale din domeniul social pentru cadrul financiar multianual UE 2021-2027.

Pentru a consulta Raportul integral al ICCV - "Pandemia si standardul de viata. Politici de protectie sociala", click aici