Au trecut deja aproape 2 ani de cand Parlamentul European a adoptat Directiva (UE) 2019/904 („Directiva de plastic”) privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, iar termenul limita pentru implementarea masurilor prevazute de aceasta se apropie vertiginos.

Restrictiile de piata si marcarea regulilor de produs se aplica incepand cu 3 iulie 2021, in timp ce cerintele de proiectare a produselor pentru sticle se aplica incepand cu 3 iulie 2024, iar masurile de responsabilitate extinsa a producatorului se aplica de la 31 decembrie 2024.

In pofida faptului ca mai sunt doar 4 luni pana cand statele membre trebuie sa adopte legislatia privind masurile impuse pentru interzicerea sau restrictionarea comercializarii produselor din plastic, statul roman nu a initiat inca un plan coerent in acest sens, nefiind publicat nici macar un proiect de implementare a masurilor expuse in aceasta Directiva.

Asa cum ne-am obisnuit cel mai probabil un cadrul legislativ in acest domeniu va vedea lumina tiparului cu cateva saptamani sau poate doar cu cateva zile inainte de termenul limita. Desi agentii economici au inceput deja sa-si adapteze strategia de afaceri in functie de prevederile Directivei de plastic, cu siguranta noi vor trebui avute in vedere masuri la momentul implementarii legislatiei nationale.

Avand in vedere categoriile de produse pentru care Directiva introduce obligatii, noile prevederi legale vor avea un impact semnificativ asupra multor industrii. Poate cea mai afectata industrie va fi cea a producatorilor de bauturi carbogazoase sau care imbuteliaza apa de baut, care vor fi obligati fie sa excluda anumite produse din portofoliu, fie sa marcheze ambalajele acestora.

De asemenea, operatorii din industria tutunului vor fi obligati sa marcheze corespunzator produsele din tutun ce contin plastic, respectiv sa suporte costul colectarii si raportarii datelor.

In acelasi timp, comerciantii care introduc pe piata nationala produse din plastic de unica folosinta trebuie sa se asigure ca acestea se conformeaza cu dispozitiile Directivei. In acest sens un impact semnificativ va fi resimtit la nivelul lanturilor de magazine si a restaurantelor de tip fast-food care vor fi nevoiti sa inlocuiasca paiele pentru bauturi, pungile de plastic ori caserolele din plastic cu unele din carton sau alte materiale biodegradabile.

Cert este faptul ca toti operatorii care comercializeaza ori produc bunuri din plastic de unica folosinta vor resimti efectul costurilor suplimentare ce le vor fi impuse.

Mai mult decat atat, in vederea consolidarii strategiei de a reduce consumul de plastic, Consiliul European a decis recent introducerea unei taxe, la nivelul UE, pentru deseurile de ambalaje de plastic nereciclate. Aceasta taxa ar urma sa fie introdusa incepand cu 1 ianuarie 2021, avand o valoare de 0.8 euro/kg de plastic nereciclat.

Cu toate ca, pana la acest moment, nu a fost adoptat un mecanism pentru implementarea concreta a acestei taxe la nivelul tuturor partilor implicate, este de asteptat ca institutiile europene sa legifereze aceasta masura in scurt timp. De asemenea, ramane de vazut cum va fi transpusa aceasta contributie la nivelul Romaniei si in ce modalitate vor reusi autoritatile nationale sa armonizeze noua taxa si contributia deja existenta de 2 lei/kg pentru diferenta dintre cantitatea de deseuri de ambalaje corespunzatoare obiectivelor de valorificare/ si cantitatile de deseuri de ambalaje efectiv valorificate/reciclate. Este interesant de urmarit si modul in care va fi transpusa taxa in legislatie altor state, precum si care va fi impactul asupra operatorilor economici.

Odata cu adoptarea Directivei de plastic, Uniunea Europeana a decis adoptarea de masuri pentru:

1. Interzicerea, incepand cu 3 iulie 2021, comercializarii de produse specifice din plastic, respectiv tacamurile si farfuriile de unica folosinta, betisoarele de urechi, paiele/betele pentru agitat bauturi, bete care se ataseaza baloanelor, produsele realizate din materiale plastice degradabile prin oxidare si recipientele pentru fast-food/bauturi din polistiren expandat.

2. Reducerea consumului - statele au obligatia sa adopte masuri pentru a diminua consumul anumitor tipuri de bunuri din plastic de unica folosinta, pentru care nu exista nicio alternativa, cum ar fi cani de baut, inclusiv huse si capace, si recipiente cu alimente preparate pentru consum imediat. Directiva impune o reducere cantitativa ambitioasa si sustinuta a consumului acestor produse pana in 2026 (comparativ cu valoarea de referinta din 2022

3. Adoptarea unor cerinte specifice legate de produs - statele au obligatia asigurarii cadrului legal pentru ca dopurile si capacele din plastic ale recipientelor pentru bauturi cu o capacitate de maxim 3 l sa ramana atasate de recipiente pe durata de utilizare a acestora (termen de transpunere: 3 iulie 2024). De asemenea, statele membre trebuie sa se asigure ca sticlele pentru bauturi (PET-urile) vor contine plastic reciclat in proportie de cel putin 25%, incepand cu 2025, respectiv cel putin 30%, incepand cu 2030.

4. Impunerea unor cerinte de marcare - anumite produse vor contine un marcaj clar, lizibil si indelebil, prin care consumatorii sa fie informati cu privire la optiunile de gestionare a deseurilor aferente respectivelor produse precum si referitor la componenta materialelor plastice in respectivul produs. Produsele care vor fi marcate astfel sunt produsele din tutun cu filtre, servetelele umede, absorbantele igienice si paharele pentru bauturi.

5. Realizarea colectarii separate - statele membre vor asigura colectarea separata in vederea reciclarii, pana in 2025, a unui procent de 77% din produsele din plastic introduse pe piata, respectiv de 90% pana in 2029. Totodata, Directiva impune masuri care vor conduce la schimbarea procesului de fabricatie al acestor sticle, ele trebuind sa contina cel putin 25% plastic reciclat pentru fabricarea lor pana in 2025 (pentru sticlele PET), si 30% pana in 2030 (pentru toate sticlele).

6. Implementarea raspunderii extinse a producatorilor - potrivit principiului „poluatorul plateste”, statele au obligatia implementarii schemelor de raspundere extinsa a producatorilor pentru anumite produse din plastic de unica folosinta, precum recipientele pentru alimente si bauturi, pahare, pachete si folii pentru alimente si pungi de transport din plastic subtire, servetele umede, baloane, produse din tutun. Astfel, producatorii acestor tipuri de produse vor avea obligatia suportarii costurilor privind masurile de sensibilizare, colectare a deseurilor, respectiv raportarii datelor.

7. Adoptarea unor masuri de sensibilizare - statele vor adopta masuri pentru a informa consumatorii si pentru a stimula comportamentul responsabil al acestora, in vederea reducerii deseurilor provenite de la produsele din plastic de unica folosinta

Conform studiilor de specialitate intreprinse in acest domeniu, in 2016 au fost produse 335 de milioane de tone de plastic la nivel mondial, dintre care 60 de milioane de tone au fost produse in Uniunea Europeana. Principalul sector al pietei in Uniunea Europeana care foloseste produse din plastic este cel al ambalajelor. Cu toate ca in ultimii 10 ani rata de reciclare a deseurilor din plastic a crescut cu aproximativ 80%, o cantitate considerabila de plastic ajunge in continuare la groapa de gunoi, dar si in natura, avand efecte extrem de nocive asupra mediului si animalelor.

Un studiu american publicat in anul 2019 cuantifica gradul de expunere al omului la aceste particulele de plastic din mediul inconjurator si concluzioneaza ca anual, un adult ingereaza peste 50.000 de microparticule, iar un copil aproximativ 40.000. Microparticulele, prin suprafata lor hidrofoba, pot ingloba o serie de alte particule, fiind in acest mod cai de transport pentru alte molecule toxice, printre care: hidrocarburi aromatice, pesticide, aditivi sau metale grele (cadmiu, zinc, nichel, plumb).

Avand in vedere contaminarea marilor si oceanelor cu plastic, o sursa de expunere o reprezinta speciile care traiesc in aceste medii poluate.

Dat fiind ca plasticul ramane in mediu sute de ani, omorand specii intregi de animale marine si pasari si ajungand totodata in alimentele pe care le consumam, UE a ajuns la concluzia ca, desi s-au facut pasi importanti la nivel national, totusi obiectivele de prevenire si reducere a impactului anumitor produse din plastic de unica folosinta, al produselor fabricate din materiale plastice oxodegradabile si al echipamentelor de pescuit care contin plastic asupra mediului si sanatatii umane nu pot fi realizate in mod satisfacator de catre statele membre, ci trebuie impuse prin acte normative adoptate la nivelul Uniunii. In acest sens a fost adoptata Directiva de plastic al carui scop declarat a fost acela de a trasa directiile generale pentru prevenirea si reducerea impactului anumitor produse plastice asupra mediului si de a promova o tranzitie catre o economie circulara, prin introducerea unui numar de masuri adaptate produselor reglementate de Directiva, inclusiv o interdictie la nivelul UE a produselor de plastic de unica folosinta ori de cate ori sunt disponibile alternative.