Printr-o scrisoare deschisa adresata Guvernului, Asociatia Romana a Antreprenorilor din Constructii (ARACO), a propus o serie de masuri care sa limiteze efectele nocive ale pandemiei COVID-19 asupra pietei de constructii din Romania si care sa sprijine activitatea antreprenorilor din domeniu. Din setul de masuri propuse, cea de la punctul 2 se dovedeste deosebit de interesanta din punct de vedere juridic: „Anularea Instructiunii nr.1/2019 a ANAP si revenirea la Instructiunea nr. 2/2018 a ANAP si aplicarea sa in conditiile derularii contractelor in perioada afectata de epidemie permitand astfel un proces corect de ajustare dinamica a preturilor”. 

 

Se doreste, astfel, revenirea la forma in vigoare pana la 17 aprilie 2019 a Instructiunii ANAP nr. 2/2018. In cele ce urmeaza, vom analiza care ar fi avantajele revenirii la forma initiala a acestui act normativ in contextul actual, facand o prezentare a principalelor dispozitii relevante din vechea reglementare ce nu isi mai gasesc aplicarea in momentul de fata. 

 

Art. 4 alin. (2) din forma initiala a Instructiunii nr. 2/2018, in prezent abrogat, prevedea o modalitate foarte supla de adaptare a situatiei contractului la contextul pietei. Astfel, aceasta dispozitie oferea posibilitatea modificarii formulei de ajustare a pretului din contract, atat in ipoteza unor proceduri de achizitie aflate in derulare (deci inainte de incheierea contractului), cat si in ipoteza unor contracte deja incheiate. Scopul ajustarii formulei era declarat chiar prin textul art. 4 alin. (2): „acela de a se reflecta mult mai corect in pretul contractului preturile reale din piata”.

 

Procedura de inlocuire a formulei de ajustare a pretului era initiata de contractant, care propunea motivat autoritatii sa inlocuiasca formula din documentatia de atribuire cu o alta formula, prevazuta in art. 5 al Instructiunii nr. 2/2018, care a fost si el modificat, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza. Revenirea la forma initiala a textului art. 4 alin. (2) din Instructiunea nr. 2/2018 ar da posibilitatea operatorilor economici aflati in proceduri de achizitii in desfasurare sau chiar in executarea contractelor, sa adapteze pretul contractului dupa o formula care sa reflecte realitatea concreta din piata. Este de asteptat ca aceasta criza sa genereze fluctuatii cu privire la preturile materiilor prime, termenele de livrare, costurile de productie s.a.m.d. Din aceste considerente, suntem de parere ca revenirea la posibilitatea inlocuirii formulei de ajustare a pretului contractului ar putea reprezenta o solutie de limitare a pierderilor si de prevenire a dezechilibrelor ce ar putea aparea in executarea contractelor de achizitie publica, in contextul pandemiei COVID-19.

 

Forma in vigoare a art. 5 din Instructiunea nr. 2/2018 prevede doar obligatia autoritatii contractante de a introduce in documentatia de atribuire si in modelul de contract o formula de revizuire a pretului, fara a explica metoda de revizuire. Spre deosebire de actuala forma a art. 5, forma initiala a acestui text cuprindea o formula detaliata de ajustare/revizuire, care urma a fi aplicata ori de cate ori se dorea efectuarea unei astfel de modificari a pretului. Suntem de parere ca, in aceste momente de incertitudine, este recomandabila revenirea la o formula standard de ajustare/actualizare a pretului, care sa ofere previzibilitate atat pentru operatorii economici implicati in proceduri de atribuire, cat si pentru autoritatile contractante. 

 

Textul initial al art. 6 din Instructiunea nr. 2/2018 includea in ipoteza sa si situatia in care o situatie imprevizibila survenea oricand in perioada derularii procedurii de atribuire. In aceasta ipoteza, actualizarea pretului avea loc in momentul semnarii contractului. Prin modificarile aduse de Instructiunea nr. 1/2019 s-a renuntat la aceasta ipoteza. Astfel, in forma in vigoare, actualizarea se poate face doar daca situatiile imprevizibile intervin dupa semnarea contractului. Consideram ca reglementarea posibilitatii de actualizare a pretului pentru evenimente ce intervin in timpul procedurii este necesara si utila in contextul actualei situatii de criza. Trebuie avut in vedere faptul ca multe proceduri de achizitie aflate in desfasurare se afla sub semnul incertitudinii dupa izbucnirea pandemiei COVID-19. Ofertantii nu mai au garantia ca pot lucra cu aceleasi materiale si la aceleasi preturi declarate in oferta, iar autoritatile publice nu stiu daca le vor mai fi alocate resursele necesare pentru plata contractorilor. In aceste conditii, participantii la procedurile de atribuire trebuie sa beneficieze de un mecanism care sa le permita adaptarea propriei strategii la noul status quo. De asemenea, este necesar sa aiba certitudinea ca nu vor fi obligati sa incheie contracte de achizitie publica ce ii vor obliga la executarea unor obligatii in conditii total dezechilibrate in raport cu realitatea din piata. Revenirea la forma initiala a art. 6 din Instructiunea nr. 2/2018 ar reprezenta o solutie pentru aceste probleme. 

 

Atat in forma in vigoare, cat si in varianta initiala, art. 7 din Instructiunea nr. 2/2018 defineste conceptul de situatie imprevizibila la alin. (1), iar la alin. (2) enumera anumite ipoteze ce constituie astfel de situatii, in acceptiunea legiuitorului. O diferenta esentiala este ca prin Instructiunea nr. 1/2019 au fost eliminate doua ipoteze foarte importante: „cresterea preturilor unor materii prime/materiale/alte produse (inclusiv combustibili si energie) care influenteaza pretul ofertei” si „diminuarea preturilor unor materii prime/materiale/alte produse, care influenteaza pretul ofertei in raport cu preturile prevazute in oferta, considerate preturi de referinta”. Avand in vedere ca tot mai multi actori din piata de constructii preconizeaza fluctuatii ale preturilor materiei prime, consideram ca reintroducerea acestor doua ipoteze ar fi foarte benefica. Ne putem imagina ca multe contracte de achizitie publica vor fi blocate, deoarece antreprenorii se vor gasi in situatia in care costurile materiilor prime cu care lucreaza depasesc cu mult previziunile pe care si le-au facut cand au ofertat. In aceste conditii, ei vor fi pusi in imposibilitatea de a-si executa obligatiile contractuale. O solutie la acest blocaj ar fi revizuirea pretului in asa fel incat noul pret al contractului sa reflecte aceste fluctuatii. Din pacate, aceasta revizuire nu mai este posibila in forma in vigoare a Instructiunii nr. 2/2018. 

 

Pentru toate aceste argumente, sustinem propunerea ARACO si apreciam ca este imperios necesar sa se abroge cat mai urgent Instructiunea nr.1/2019 a ANAP si sa se revina la Instructiunea nr.2/2018 a ANAP.