Criza generata de pandemia de coronavirus a determinat Uniunea Europeana (UE) sa isi recalibreze pozitia cu privire la colaborarea cu partenerii din intreaga lume, prin adoptarea unui nou model de abordare a economiei globale, cunoscut sub numele de autonomie strategica deschisa. Aceasta vizeaza integrarea prioritatilor economice, ale celor privind tranzitia verde si digitala in politicile comerciale ale Uniunii, prin intermediul careia se va urmari redresarea economica post - COVID si avansarea ambitiilor geopolitice ale Uniunii.

 

Angajamentul UE de a deveni neutra din perspectiva emisiilor de carbon pana in anul 2050 presupune implementarea unui plan ambitios care vizeaza inclusiv transformarea economiei intr-una durabila si digitala. Acest parcurs, insa, necesita numeroase resurse, materii prime si metale rare, majoritatea fiind produse in tari din afara Uniunii Europene, in mod special in Asia.

Potrivit Agentiei Internationale pentru Energie, cererea de metale esentiale pentru tehnologiile energetice verzi va creste de circa 4 ori pana in 2040, fata de 2020, pana la circa 27 milioane de tone. Din aceste considerente, cresterea cererii de metale vitale pentru energia verde risca sa dezechilibreze pietele. Astfel, pentru a veni in sprijinul companiilor si a noilor industrii ale viitorului european, UE a dezvoltat Alianta Europeana a Materiilor Prime cu scopul de a consolida rezilienta si autonomia strategica a UE pentru lanturile valorice de metale rare si magneti. In acest mod, UE urmareste sa isi dezvolte propria capacitate de extractie, prelucrare, reciclare, rafinare si separare a materiilor prime rare.

In egala masura, intrucat materiile prime sunt cruciale pentru economia Europei, pentru a face fata acestei provocari, Comisia Europeana a creat o lista de materii prime critice pentru UE, care face obiectul unei revizuiri si actualizari periodice. Potrivit comunicarii Comisiei Europene din septembrie 2020, lista revizuita a materiilor prime de importanta strategica includea 30 de materiale, intre care pamanturi rare, bauxita, litiu, titan si strontiu. Uniunea Europeana estimeaza ca pentru a atinge neutralitatea din punct de vedere climatic, blocul comunitar va avea nevoie de 18 ori mai mult litiu si de 5 ori mai mult cobalt in 2030 fata de cererea din prezent. De asemenea, cresterea cererii de aprovizionare cu metale rare utilizate in magneti pentru vehicule electrice sau tehnologii digitale va creste de 10 ori pana in 2050, context in care promovarea investitiilor si a inovatiei in UE va reprezenta o prioritate majora. In egala masura, pentru a suplini necesarul de materie prima critica se are in vedere promovarea reciclarii metalelor rare si, acolo unde este posibil, o crestere a productiei in UE.

 

Pandemia de Covid-19 a scos la iveala, in egala masura, modul spontan in care lanturile valorice globale pot fi perturbate, subliniind in acest sens nevoia critica de a le organiza, in special acolo unde sursele de materii prime sunt concentrate si exista un risc ridicat pentru intreruperea aprovizionarii. Astfel, tinand cont de faptul ca China furnizeaza aproximativ 98% din aprovizionarea UE cu pamanturi rare (componente esentiale pentru fabricarea bateriilor de toate tipurile sau a turbinelor eoliene), Turcia asigura 98% din aprovizionarea UE cu borat, iar Africa de Sud asigura 71% din necesarul UE de platina, UE se bazeaza pe companii unice din UE doar pentru aprovizionarea cu hafniu si strontiu. In acest context, UE a ajuns la concluzia ca pentru a-si imbunatati rezilienta lanturilor valorice de materii prime esentiale va fi necesara diversificarea furnizorilor si incheierea a noi parteneriate.

In acest proces, este important de mentionat ca parteneriatele existente ale UE reprezinta o baza buna pentru diversificare. Astfel, in domeniul materiilor prime, Comisia Europeana a sesizat oportunitatea cooperarii cu Ucraina. Din lista celor 30 de materii esentiale, 21 dintre acestea se gasesc in Ucraina, care extrage 117 dintre cele 120 de minerale utilizate la scara globala.

De asemenea, Groenlanda este al doilea mare detinator de metale rare dupa China, care ar putea asigura intreg necesarul Americii si Europei. Companiile chineze se afla in concurenta cu cele din Australia, care sunt sustinute de Alianta Europeana a Materiilor Prime menita sa potenteze productia de minerale critice si sa reduca dependenta de metalele rare furnizate de China. Pana in prezent, Alianta a identificat 14 proiecte care acopera lantul valoric de la minerit (Finlanda, Norvegia, Suedia), separare (Polonia), metalurgie (Estonia), reciclare (Belgia si Franta) si fabricarea de magneti (Germania si Slovenia). Investitia cumulata de 1,7 miliarde de euro ar creste productia europeana de magneti de la 500 de tone pe an la 7.000 de tone pana in 2030, acoperind aproximativ 20% din cererea europeana.

In aceeasi ordine de idei, cu prilejul Summit-ului UE - Canada din vara anului 2021, a fost anuntata lansarea parteneriatului strategic dintre cei doi actori privind lanturile critice de aprovizionare cu minerale. Potrivit Comunicarii Comisiei Europene privind materiile prime rare din septembrie 2020, Canada a fost inclusa in lista „tarilor bogate in resurse” cu „potential mare neexploatat pentru construirea durabila de parteneriate responsabile”. Astfel, acest parteneriat reprezinta o incercare a guvernelor canadian si ale statelor membre UE de a asigura lanturile de aprovizionare pentru minerale si metale care vor fi esentiale pentru productia avansata necesara pentru tranzitia verde si digitala. Procedand astfel, atat Canada, cat si statele membre UE incearca sa-si diversifice optiunile de aprovizionare pentru a reduce dependenta economica fata de China, care furnizeaza aproximativ 98% din elementele de pamanturi rare ale UE si ramane o destinatie cheie de export pentru materiile prime canadiene.

Nu in ultimul rand, resursele semnificative pe care le detine Romania - de cadmiu si litiu, beriliu, grafit, magneziu, niobiu, tantal si wolfram - esentiale pentru constructia de baterii electrice, autovehicule, echipamente electronice si super-aliaje, deschid calea unor potentiale investitii pentru Romania care trebuie stimulate si valorificate prin crearea unui cadru concurential stabil si prin promovarea resurselor Romaniei la nivelul Aliantei Bateriilor si includerea in Alianta Europeana pentru Materii Prime Rare. In acelasi timp, Coridorul verde al Dunarii care vizeaza transformarea Dunarii intr-un canal de circulatie ”verde”, cu ajutorul unor vehicule propulsate pe baza bateriilor cu hidrogen pentru transportul fluvial pe traseul Dunare-Main-Rin, reprezinta o oportunitate pentru ridicarea nivelului de atractivitate pentru Romania in contextul Pactului verde european.

 

Nu in ultimul rand, pandemia a adus in atentia mediului de afaceri criza cipurilor si a semiconductorilor. In ultimii doi ani, cererea de cipuri a depasit oferta, ceea ce a afectat productia multor produse, de la telefoane pana la masini, televizoare si diverse aparate electrice. Potrivit Semiconductor Industry Association vanzarile mondiale de semiconductori s-au situat la peste 44 mld. dolari in iunie 2021, in crestere cu aproape 30% fata de iunie 2020. Comparativ cu principalele economii europene, pietele auto si IT din Romania sunt mici, motiv pentru care efectele crizei semiconductorilor se resimt cu o oarecare intarziere si intr-o masura mai mica. Cu toate acestea, in ultimii doi ani, uzina Dacia de la Mioveni a fost nevoita sa isi intrerupa productia de cateva ori din cauza acestei penurii de componente electronice si a crizei de semiconductori la nivel global.

Acest context volatil, insa, poate reprezenta o oportunitate pentru Romania care, potrivit Planului National de Rezilienta si Redresare aprobat de Comisia Europeana, isi propune construirea unei unitati de productie de cipuri si componente microelectronice cu o investitie europeana in valoare de 500 mln. de euro. Aceasta prioritate, in acord cu obiectivul strategiei industriale a UE de a genera 20% din productia globala de cipuri pana in 2030, incurajeaza statele membre sa isi dezvolte strategii nationale de construire a capacitatilor industriale si de productie pentru a reduce dependenta de state non-UE. Drept urmare, consideram ca aceste nevoi ale mediului de afaceri privind lanturile globale de aprovizionare cu semiconductori ar trebui valorificate de autoritatile romane prin oferirea de stimulente si realizarea unui cadru legislativ atractiv pentru investitorii interesati de acest domeniu vital lanturilor industriale.