In timp ce restrictiile legate de pandemia COVID-19 au oprit temporar intensificarea protestelor, un nou val se intrevede la orizont. Se asteapta ca protestele, in special in tarile emergente, sa creasca din cauza unei deteriorari fara precedent a indicatorilor socio-economici. In 2020, indicatorul de risc social si politic Coface a atins un record de 51% la nivel mondial si de 55% in tarile emergente.

Aceste miscari sociale vor avea repercusiuni asupra activitatii economice a tarilor afectate, in special asupra comertului exterior. Coface estimeaza ca miscarile sociale in masa au efecte negative deosebit de puternice si permanente asupra exporturilor tarilor: intr-un an in care au loc astfel de miscari, exporturile sunt in medie cu 4,2% mai mici decat potentialul estimat.

Formele miscarilor sociale, persistenta si intensitatea lor, vor fi deci decisive pentru comertul international in anii urmatori.

"Pandemia a stopat temporar intensificarea miscarilor sociale din tarile emergente. Dar efectele socio-economice devastatoare ale crizei de sanatate au crescut nivelurile de risc social si politic la un prag istoric. Se presupune ca aceste presiuni vor avea ca rezultat un nou val de miscari cu repercusiuni economice semnificative pentru tarile afectate. Se asteapta ca incertitudinea legata de instabilitatea politica, scaderea increderii agentilor economici, scaderea activitatii si serviciilor industriale din zona ofertei si scaderea consumului sa aiba un impact masiv asupra activitatilor economice. Comertul exterior, si, in special, exporturile, vor fi probabil victime colaterale.

Estimam ca, intr-un interval de trei ani care urmeaza unei miscari sociale, exporturile raman cu pana la 9% sub potentialul lor. Daca miscarea are cereri socio-economice, ceea ce este probabil ca urmare a pandemiei, aceasta franare a exportului poate fi cu pana la 20% mai mica”, au declarat Samuel Adjutor si Ruben Nizard, economisti la Coface.

Majoritatea miscarilor sociale au loc in tarile emergente, iar numarul acestora a crescut intre 2017 si 2019. Mai mult, experienta din epidemiile si pandemiile anterioare arata ca tensiunile sociale apar, in medie, la un an dupa o criza sanitara[1]. Aceasta reaparitie a nemultumirii sociale se explica prin efectele socio-economice devastatoare ale crizelor[2]. Amploarea impactului COVID-19 este de neegalat, ceea ce se va vedea in intensitatea viitoarelor miscari sociale. Intr-adevar, riscul social si politic global, masurat de Coface, nu a fost niciodata atat de mare[3].In 2020, a atins un record de 51% la nivel mondial si 55% in tarile emergente.

Mai precis, presiunile sociale pentru schimbare nu au fost niciodata mai mari[4]. In 2020, indicele presiunii sociale a atins un maxim istoric, in crestere de la 46% la 54% la nivel global si, pentru tarile emergente, de la 54% la 61%. Aceasta crestere se explica prin deteriorarea fara precedent a indicatorilor socio-economici in majoritatea tarilor analizate. Ca urmare a pandemiei, nivelul de trai a scazut, dupa cum se arata in scaderea PIB-ului pe cap de locuitor, puterea lor de cumparare s-a deteriorat, dovada fiind cresterea somajului si a inflatiei, iar inegalitatile de venit si avere s-au adancit[5]. Acest lucru este agravat in unele tari denemultumirea tot mai mare fata de gestionarea crizei de sanatate si derestrictiile privind libertatile civile si politice, care sunt uneori vazute ca neloiale.

In 2020,88% dintre tarile cu piete emergente au inregistrat o crestere a nivelului de risc asociat cu presiunile sociale. A crescut substantial in unele tari emergente din Asia, cum ar fi Malaezia, India, Thailanda sau Filipine, dar si in unele tari din Africa de Nord, precum Algeria sau Tunisia.

Experienta pandemiilor din trecut confirma faptul ca miscarile sociale de masa au efecte negative persistente asupra activitatii economice[6].

Timp de cel putin un an si jumatate dupa o miscare sociala in masa, cresterea PIB ramane cu un punct procentual sub nivelul sau anterior. Pentru tarile emergente, acest indicator poate fi chiar cu doua puncte procentuale mai mic.

Aceste efecte sunt traduse pe partea oferteiprintr-o scadere a activitatii si serviciilor industriale, iar pe partea cererii prin scaderea consumului.Increderea consumatorilor si a intreprinderilor scade, iar incertitudinea creste. Mai mult, incertitudinea asociata cu instabilitatea politica creste costurile de tranzactie intre tara afectata si restul lumii si reduce stimulentele pentru a intra in relatii comerciale noi sau pentru a le mentine pe cele existente. Fluxurile comerciale incetinesc sau chiar se contracta: scaderea activitatii industriale perturba exporturile si scaderea consumului afecteaza importurile. In anul miscarilor sociale,exporturile sunt cu 4,2%sub potentialul estimat. Decalajul ramane substantial timp de trei ani, exporturile ramanand intre 6,3% si 8,9% sub potentialul lor.Impactul asupra importurilor este mai marginal, importurile revenindu-si mai repede.

Impactul unei miscari asupra exporturilor si importurilor variaza foarte mult.Mai multi factori pot amplifica sau limita efectele asupra comertului: specializarea sectoriala, ponderea tarii in comertul international, apropierea de partenerii comerciali si modul de transport preferat in fluxurile comerciale bilaterale. Aceste elemente pot avea efecte negative asupra tarilor terte, indiferent daca sunt sau nu parteneri comerciali ai tarii afectate. Dar modul in care sedezvolta miscarile determina magnitudinea si persistentasocului comertului.

In mod surprinzator, durata si frecventa miscarilor sociale sunt decisive. Daca miscarea este un eveniment izolat, impactul asupra exporturilor si importurilor este marginal. In caz contrar,instabilitatea politica latenta intareste lipsa de incredere si incertitudine, crescand costurile comerciale si efectand in continuare capacitatea de export.In acest caz, la trei ani de la prima miscare, exporturile raman, in medie, cu aproximativ 14% sub potentialul lor. Dimensiunea mobilizarii este, de asemenea, un factor important in acest soc comercial.

In cele din urma,tipul de cerere joaca un rol crucialin dimensiunea si persistenta socului.

Miscarile cu cereri pur politice au efecte tranzitorii si mai mici asupra exporturilor si importurilor.

Protestele care includ cereri socio-economicesi care sunt, prin urmare, mai susceptibile de a aparea dupa pandemie,au efecte mai durabile si mai severe. In acest caz, la trei ani dupa soc, exporturile raman cu 20,7% sub potentialul lor si importurile cu 5,6% mai mici. Mai mult,spatiul mic de manevra in politica economica a tarilor emergente pentru a limita efectele tulburarilor sociale ar putea amplifica impactul acestora asupra comertului. Pentru informatii suplimentare, click aici!