Agenda Constructiilor
Marti, 07 Iulie 2020
Home - Stiri - Afaceri, Juridic, Finante & Impozite - DAC6: Cand trebuiesc raportate tranzactiile, din perspectiva preturilor de transfer
DAC6: Cand trebuiesc raportate tranzactiile, din perspectiva preturilor de transfer
Afaceri, Juridic, Finante & Impozite Publicat de Elena Icleanu 03 Iun 2020 11:20
Aranjamentele transfrontaliere unilaterale, ce implica exceptii de la reguli agreate la nivel international, acordate de autoritatile fiscale locale, asa numitele ”safe harbour” sau ”zone de siguranta”, dar si activele necorporale greu de evaluat („hard to value intangibles”) sau acele tranzactii ce implica reorganizari ale afacerii, in cadrul aceluiasi grup, vor trebui raportate autoritatilor fiscale.
Conditiile in care acestea devin raportabile sunt detaliate in Directiva privind raportarea obligatorie si schimbul de informatii (denumita generic DAC6). Care sunt, deci, situatiile in care societatile locale trebuie sa isi puna problema existentei unor tranzactii raportabile din perspectiva preturilor de transfer?
Directiva DAC6 isi propune sa combata aranjamentele de planificare fiscala potential agresive, cu caracter transfrontalier ce sunt identificate pornind de la o lista cu caracteristici si elemente ale tranzactiilor realizate in mai multe jurisdictii ce ar putea oferi indicii ca acestea sunt derulate in scopul evitarii obligatiilor fiscale sau pentru obtinerea unui avantaj fiscal.
Desi incidenta situatiilor raportabile in ceea ce priveste semnul distinctiv aferent preturilor de transfer pare sa fie mai scazuta, in practica, societatile din Romania trebuie sa isi puna problema existentei unor tranzactii raportabile in cel putin doua dintre situatiile enuntate in legislatie.
 
Ce spune Directiva
In principiu, DAC6 vorbeste despre doua categorii mari de semne distinctive: cele care trebuie sa treaca de un test suplimentar pentru a fi raportabile, numit testul beneficiului principal, si cele care sunt raportabile direct.
In ceea ce priveste preturile de transfer, semnele distinctive vorbesc despre tranzactii direct raportabile, independent de testul beneficiului principal.
Semne distinctive – Un prim semn distinctiv il reprezinta asa zisa categorie a regulilor de tip ”Safe harbour” unilaterale. In mod absolut corect, la momentul transpunerii directivei in legislatia nationala, Ministerul Finantelor Publice a dat notiunii ”safe harbour” sensul oferit de Liniile directoare emise de catre Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica privind preturile de transfer.
Practic, daca un stat decide unilateral sa implementeze un set de reguli speciale pentru o anumita categorie de contribuabili sau tranzactii din perspectiva preturilor de transfer, aplicabile doar in acea jurisdictie, se poate spune ca acolo avem reguli de safe harbour unilateral.
 
Cel de-al doilea semn distinctiv, “hard to value intangibles”, vizeaza acele tranzactii ce implica active necorporale sau drepturile asupra acestora pentru care, la momentul transferului lor intre intreprinderi asociate, nu exista elemente comparabile fiabile si la data la care a fost incheiata tranzactia, previziunile privind viitoarele fluxuri de numerar sau veniturile preconizate a fi obtinute din activul necorporal transferat sau ipotezele utilizate in evaluarea activului necorporal sunt foarte incerte, generand dificultati in preconizarea nivelului final de succes al activului necorporal la momentul transferului.
In toate situatiile in care in cadrul tranzactiilor intra-grup are loc un transfer de active cu caracter, unic, care sunt greu evaluabile la momentul transferului, intervine obligatie de raportare, din perspectiva schemelor raportabile sub Directiva DAC 6.
 
Cel de-al treilea semn distinctiv se refera la acele tranzactii care au ca efect scaderea profitului impozabil pe viitor. Astfel, legislatia in vigoare instituie obligatii de raportare in cazul acelor „aranjamente transfrontalier care implica un transfer transfrontalier de functii si/sau riscuri si/sau de active in interiorul unui grup, daca veniturile anuale preconizate, determinate inainte de a calcula impactul dobanzilor si al impozitelor asupra acestora (EBIT), in perioada de 3 ani ulterioara transferului, de catre entitatea/entitatile intre care se realizeaza transferul, sunt mai mici de 50% din EBIT anuale preconizate de catre aceasta entitate/aceste entitati care efectueaza transferul daca transferul nu ar fi avut loc.” Practic, in toate situatiile de reorganizare ale afacerii, ce implica relocari de activitati intre entitatile membre ale unui grup intervine necesitatea si obligatia legala a analizarii tranzactiei respective, inclusiv din perspectiva cerintelor de raportare DAC6.
 
Ce se intampla in practica
Un prim caz este cel al existentei unor prevederi legale care ar putea intra sub incidenta definitiei de “safe harbour” unilateral. Astfel, OP ANAF 442/2016 contine prevederi care permit ca, in cazul unei anumite categorii de tranzactii aferente anumitor categorii de contribuabili, care se situeaza sub pragurile de valoare indicate in actul normativ anterior mentionat, sa fie exonerate de la documentare din perspectiva preturilor de transfer, ca exceptie de la regulile generale de intocmire a dosarului preturilor de transfer existente in acest sens.
Intr-o interpretare stricta, desi nu exista neaparat o potentiala miza fiscala in cazul tranzactiilor intra-grup situate sub plafoanele de materialitate respective, societatile au obligatia raportarii lor, din perspectiva schemelor raportabile pe DAC6. Mai mult, obligatia raportarii ar reveni societatilor care deruleaza tranzactiile respective si mai putin intermediarilor, intrucat lor nu le sunt comunicate aceste informatii, ci doar cele aferente tranzactiilor intra-grup situate la nivelul sau peste pragul de materialitate prevazut de legislatia fiscala in vigoare.
 
Un al doilea caz in care pot deveni relevante obligatiile de raportare este cel generat de reorganizarea activitatii la nivelul grupurilor. Desi in trecut frecventa unor astfel de situatii era relativ redusa, situatia actuala, generata de pandemia COVID-19 va accentua incidenta cazurilor raportabile. Astfel, experienta practica de pana acum ne-a aratat ca la nivelul societatilor din Romania, parte din grupuri cu prezenta in jurisdictii diverse, este frecvent profilul entitatilor cu functii si riscuri limitate si mai putin cel al entitatilor cu functii si riscuri depline. In cazul entitatilor cu functii si riscuri limitate, asteptarile administratiilor fiscale sunt, fara exceptie, de inregistrare a unei profitabilitati, mai mici (decat in cazul unei entitati cu functii depline), dar constante. In niciun caz pierdere.
 
Situatia actuala va pune presiune pe entitatile cu profil functional si de risc limitat, din acest punct de vedere, intrucat acestea vor fi nevoite sa absoarba o parte din costurile generate de situatia actuala fara insa a intra in pierdere, in conditiile in care la nivel de grup poate fi inregistrata pierdere consolidata. Scenariul cel mai probabil este ca in astfel de situatii grupul sa decida reorganizarea activitatii astfel incat sa se poata adapta noilor conditii economice, caz in care fiecare societate va trebui sa isi analizeze situatia, inclusiv din perspectiva impactului asupra profitabilitatii, cel putin pe termen mediu, a unor astfel de reorganizari.
 
Vor fi sau nu aceste tranzactii generate de reorganizari ale activitatii raportabile?
Raspunsul va fi dat de evident analiza evolutiei profitabilitatii in cazul entitatii respective pentru o perioada de pana la 3 ani, ulterior materializarii tranzactiei.
In loc de incheiere, va vom indemna din nou sa pregatiti proceduri interne si sa continuati documentarea, desi zilele acestea, autoritatile europene vorbesc despre o amanare de 3 luni a intrarii ei in vigoare (1 octombrie, in lor de 31 iulie). Aceasta pentru ca, desi identificarea adecvata a tranzactiilor raportabile este importanta, la fel de importanta este si documentarea deciziei de neraportare a anumitor tranzactii. In conditiile in care orice inspectie intervine la date ulterioare derularii tranzactiilor raportabile sau neraportabile, existenta unor proceduri si a unui mecanism de documentare a deciziilor in raport cu cerintele legale de raportare este esentiala pentru a evita orice disputa cu autoritatile fiscale pe acest subiect.
Informatiile raportate atat la ANAF cat si cele primite prin intermediul schimbului de informatii de la alte autoritati fiscale sunt valorificate in cadrul analizelor de risc, iar raportarea incompleta/inexacta sau neraportarea pot sa antreneze investigatii suplimentare din partea administratiilor fiscale atat pentru entitatea locala dar si pentru alti membri ai grupului, parte la tranzactia respectiva.
Vorbim despre prevederi complexe, care vor fi aplicate in premiera, ceea ce va genera presiune. De asemenea, in continuarea preparativelor pentru raportare, va sugeram sa consultati si sa va familiarizati cu formularul de raportare, ce a fost publicat recent in Monitorul Oficial.
 
*** Articol realizat de Andreea Mitirita (foto), Partener, Departamentul de Taxe si Consultanta Juridica, si Monica Todose, Senior Manager Tax Services, la PWC Romania.
 
VideoConfAC-iulbluebeamCOVID-19ACADTeraSteel
ROCKWOOL 196
A aparut editia
MAI 2020!

Autentificare

 
COVID-19
PIATA de CONSTRUCTII: Analiza 2019-2020 & Perspective 2021-2025
PIATA de TAMPLARIE: Analiza 2019-2020 & Perspective 2021-2025
GHID de INSTALARE
romania fara hospice
ssab ag antrepriza generala
rigips
Acvatot 2019
CELCO 2020
strabag nivel 1
ERBASU CONSTRUCT
elmas 2017

Parteneri

HABITAT
hilti
C4E FORUM
FPSC_2019
AICPS_30
ROGBC 2016
econet
ef-de-n
AHK 2018
Piata de Constructii 2014

pereti cortina si tamplarie aluminiu exigere