Legislatia privind consolidarea fiscala la impozitul pe profit pentru companiile din acelasi grup, tema aflata pe agenda de discutii dintre mediul de afaceri si Ministerul Finantelor Publice de cativa ani, a fost conturata intr-un proiect de Ordonanta publicat recent. Textul propus a fost preluat intr-un proiect de lege aflat spre dezbatere si adoptare in Parlament.

Prin introducerea conceptului de grup fiscal, companiilor din acelasi grup li se va permite agregarea rezultatelor fiscale, ceea ce ar trebui, pe de o parte, sa usureze eforturile de raportare fiscala la nivel de grup si, pe de alta parte, sa permita grupului sa isi diminueze costul total cu impozitele platite, intrucat va fi posibil ca pierderile fiscale ale unora din companiile membre sa fie compensate cu profiturile celorlalte.

Cu toate acestea, analizand separat cele doua aspecte, observam ca proiectul prevede, pe de o parte, ca fiecare membru din grupul fiscal sa isi calculeze, in mod individual, impozitul pe profit datorat, urmand ca, la nivel de grup, sa se faca o consolidare a tuturor calculelor efectuate prin insumarea acestora si completarea unei singure declaratii de impozit pe profit. Astfel, membrii grupului nu vor scapa de calculul rezultatului fiscal individual, ci vor fi scutiti doar de efortul de a il transpune in formularul 101 individual.

Cat priveste agregarea rezultatelor fiscale, consolidarea in varianta propusa de autoritati permite compensarea pozitiilor de pierdere fiscala cu cele de profit fiscal intre membrii grupului insa acest avantaj este limitat la pierderile rezultate dupa intrarea in grup. Cu alte cuvinte, pentru pierderile fiscale inregistrate inainte de intrarea in grup, nu exista posibilitatea compensarii.

Mai mult, fiecare membru isi va calcula incadrarea in limitele de deductibilitate la nivel individual, si nu consolidat. De exemplu, costurile cu finantarea sau cheltuielile sociale ce vor putea fi transmise grupului pentru a fi deduse din rezultatul fiscal consolidat sunt cele determinate pe baza limitelor individuale, desi, in anumite situatii, daca s-ar calcula la nivel consolidat, s-ar putea obtine un avantaj fiscal mai mare.

In mod similar, creditele fiscale aferente sponsorizarilor si scutirea de impozit pe profit reinvestit vor fi testate individual, dar grupul va putea cuprinde toate sumele in consolidare doar daca impozitul pe profit agregat va acoperi totalul sumelor respective. In plus, se mentine, din pacate, efortul declarativ legat de pregatirea dosarului de preturi de transfer la nivelul fiecarui membru, inclusiv pentru tranzactiile desfasurate cu membrii grupului. Mediul de afaceri a facut propuneri directe in sensul eliminarii acestei obligativitati, insa acestea nu se regasesc in noul proiect.

O varianta utilizata pana in prezent de a consolida rezultatele fiscale ale mai multor companii este reorganizarea prin operatiuni de fuziune sau divizare, operatiuni care, in general, aduc sinergii si oportunitati de eficientizare pentru afacerile comune.

Cu alte cuvinte, atunci cand grupurile urmareau integrarea activitatilor lor in vederea eficientizarii proceselor operationale si de management si alegeau varianta fuziunii sau divizarii, obtineau automat “consolidarea” rezultatelor lor contabile si fiscale. Aceasta “consolidare” aducea beneficiul unui singur calcul de impozit pe profit, nu individual cum este prevazut in cazul consolidarii fiscale. Mai mult, un alt beneficiu secundar al fuziunilor, de exemplu, consta in posibilitatea societatii absorbante sa preia si sa utilizeze pierderile fiscale anterior inregistrate de societatile absorbite, chiar daca acestea sunt microintreprinderi la data fuziunii. Un motiv de simplificare era de asemenea eliminarea tranzactiilor intra-grup si implicit a cerintelor de documentare a preturilor de transfer.

Proiectul mentioneaza expres ca microintreprinderile si platitorii de impozit HoReCa nu pot adera la grupul fiscal. Aceasta prevedere se contrazice cu alte doua conform carora, pe de o parte, pe perioada de consolidare, membrii unui grup fiscal care devin microintreprinderi sau platitoare de impozit HoReCa, pot aplica sistemul de consolidare fiscala prin exceptie, iar, pe de alta parte textul propune obligatia membrului care nu mai indeplineste conditia de a fi platitor de impozit pe profit de a iesi din grup.

Prin urmare, ramane neclar daca microintreprinderile si companiile platitoare de impozit HoReCa pot aplica regulile sistemului de consolidare fiscala, astfel incat sunt necesare clarificari exprese in acest sens.

In acest context, inainte de a lua o decizie referitoare la sistemul / metoda cea mai avantajoasa de „consolidare” a unui grup fiscal, trebuie pregatita o analiza amanuntita din mai multe perspective (spre ex., regimul fiscal al societatilor din grup, perspectiva financiara, contabila, etc.), intrucat e posibil ca pentru un anumit grup consolidarea fiscala sa fie cea mai potrivita, iar pentru un alt grup sa fie avantajoasa reorganizarea. Totusi, trebuie mentionat ca, spre deosebire de consolidare, unde pot intra toate societatile unui grup care indeplinesc conditiile prevazute de textul de lege, in cazul reorganizarilor pot fi aduse laolalta societati sau activitati in masura in care o eventuala sinergie aduce, in primul rand, avantaje economice activitatii per ansamblu (de ex. un proces de management mai eficient). Reorganizarile nu trebuie efectuate cu scopul principal al consolidarii fiscale si/sau preluarii pierderilor fiscale.