Autoritatile de concurenta au observat in ultimii ani ca utilizarea algoritmilor in activitatea companiilor, in special a celor de stabilire a preturilor, poate avea in anumite situatii si efecte negative, in special prin facilitarea de practici coluzive - coordonari intre concurenti pentru a obtine beneficii supra-competitive, in detrimentul bunastarii consumatorilor, arata o analiza a casei de avocatura PeliPartners.

Automatizarea proceselor interne este prezentata tot mai adesea drept element cheie pentru succesul unei afaceri. Utilizarea de astfel de solutii, care au la baza algoritmi, le permite companiilor sa fie mai inovative si eficiente.

„Algoritmii ne influenteaza o mare parte a vietii noastre economice, fie ca ne gandim la ratele de la banca, la rezultatele unei cautari pe un motor de cautare, pe site-uri de comparare a preturilor sau accesarea unor curse de ride - sharing. In toate aceste imprejurari, in spate se afla o serie de algoritmi care determina informatia ce ni se afiseaza. Este important de cunoscut ca sunt situatii si modalitati prin care algoritmii, in special algoritmii de calcul al preturilor, pot duce la incalcarea regulilor de concurenta”, a explicat Oana Bucsa, Senior Associate PeliPartners.

 

Aceasta are loc atunci cand doua sau mai multe companii se coordoneaza sa elimine concurenta pe piata - spre exemplu fixand pretul de vanzare al produselor sau impartind clientii - si aleg sa implementeze, monitorizeze sau chiar sa ascunda intelegerea anticoncurentiala cu ajutorul algoritmilor - prin criptarea datelor.

Utilizarea algoritmilor in acest caz nu este esentiala pentru existenta unei incalcari de concurenta, care poate fi dovedita, cu titlu de exemplu, pe baza potentialelor contacte initiale. Totusi, aceasta poate fi avuta in vedere in analiza de ansamblu a cauzei, si mai mult decat atat poate sa atraga raspunderea unor companii care nu sunt active pe respectiva piata - spre exemplu - furnizorii care au proiectat algoritmii, in masura in care au avut stiinta de faptul ca acestia vor fi folositi cu scop anticoncurential.

„Un exemplu relevant la nivel europan vine din Spania, unde mai multe companii de intermediere imobiliara, precum si furnizori de servicii software au fost sanctionati pentru fixarea comisionului aplicabil la vanzarea proprietatilor imobilare.

Relevant de notat este faptul ca au fost sanctionate si companiile de software care au configurat programul folosit pentru gestionarea proprietatilor, pentru ca au participat la intalniri si au inclus, in proiectarea algoritmilor, diverse filtre si masuri de control pentru a se asigura ca toate proprietatile respectau anumite cerinte, inclusiv cel privind comisionul”, a explicat Oana Bucsa.

 

Un alt unghi de concurenta este cel de coordonare intre concurenti care poate sa aiba loc ca urmare a utilizarii in comun a unui algoritm dezvoltat si/sau operat de o terta parte.

Pe acest scenariu, se face distinctie intre situatiile in care concurentii folosesc cu buna-stiinta un algoritm apartinand unei terte parti, si situatiile in care, fara stiinta companiilor, tertul aplica acelasi algoritm in relatia cu mai multi concurenti si il seteaza de asa fel incat acesta sa duca la eliminarea concurentei pe piata.

Cum regulile de concurenta ii permit unei autoritati ca, in functie de circumstantele unei cauze, sa activeze prezumtia ca o anumita companie avea stiinta de coordonarea implicata de configurarile implementate de un furnizor tert - spre exemplu, pe baza modalitatii de comunicare a setarilor, a corespondentei efective dintre parti, etc. - e important ca operatorii economici sa se asigure ca au o imagine completa asupra solutiilor IT utilizate in activitatea proprie.

 

Un al treilea unghi este cel in care, utilizand algoritmi distincti, si fara a se coordona, doua sau mai multe companii concurente ajung totusi sa isi alinieze politica comerciala de preturi.

Mai precis, se pune problema in ultimul timp daca, fara stiinta companiilor, algoritmii pot ajunge la concluzia ca cea mai buna solutie de pret este cea care implica o aliniere. Pe aceasta linie de idei, se ridica probleme precum - in ce masura pot fi tinute raspunzatoare companiile pentru actiunile independente ale algoritmilor, avand in vedere ca ajustarea independenta la piata este permisa de legislatia de concurenta.

 

Algoritmii pot fi utilizati si pentru sustinerea sau implementarea de intelegeri intre neconcurenti. Spre exemplu, in relatia dintre un furnizor si distribuitorii sai primul poate folosi algoritmi pentru a monitoriza respectarea pretului fix sau minim indicat si sanctionarea de eventuale devieri ale distribuitorilor.

O astfel de practica a fost interzisa la nivel european de catre Comisia Europeana in anul 2018, cand o serie de producatori de electronice si electrocasnice au fost sanctionati intocmai pentru ca au utilizat algoritmi pentru a monitoriza preturile de vanzare cu amanuntul ale retailerilor online.

 

In ceea ce priveste comportamentele unilaterale ale companiilor, un subiect de mare interes la nivel european este cel al actiunilor de self-preferencing ale societatilor care detin o pozitie dominanta.

Avem in vedere astfel actiunile unei companii dominante, care sunt menite sa isi favorizeze propriile servicii sau produse fata de cele ale concurentilor. Exista tot mai multe interventii la nivel european prin care companii gigant din domeniul tech sunt sanctionate pentru implementarea de algoritmi (spre exemplu, la afisarea rezultatelor) care sunt presupusi a fi setati astfel incat sa promoveze produsele dezvoltate de acestea.

Se aprecieaza ca practicile de self-preferencing trebuie analizate de la caz la caz, cu atentie la efectele acestora, si punand in balanta efectele negative - crearea de bariere la intrarea pe piata - cu cele pozitive - precum inovatia sau personalizarea serviciilor si produselor pentru clienti.