Actionarii fondatori ar trebui sa aiba in vedere inca de la constituirea unei firme modul in care se pot exclude actionarii care devin pasivi, pentru a evita blocaje in activitatea companiei, semnaleaza casa de avocatura PeliPartners.

Excluderea actionarilor din societati, atunci cand acestia devin pasivi, este o problema cu care s-au confruntat multe companii romanesti, pentru care legile in vigoare nu au solutii, dar ale caror consecinte sunt costisitoare. Pentru a evita situatia in care anumiti actionari, desi inactivi, refuza sa se retraga si sa le permita celorlalti sa continue activitatea businessului, cei care intentioneaza sa fondeze noi societati trebuie sa aiba in vedere reglementarea unor reguli conventionale de excludere in actul constitutiv al societatii inca de la infiintarea companiei.

„In ultimii 30 de ani, multe companii s-au confruntat cu blocaje in a adopta anumite schimbari sau de a dezvolta business-ul din cauza imposibilitatii de excludere a asociatilor inactivi din societatea respectiva. Din acest motiv, este recomandat ca viitorii fondatori sa securizeze implicarea activa a tuturor actionarilor prin introducerea in actele constitutive a unor proceduri detaliate de excludere. Existenta unor astfel de proceduri este justificata de prevalenta interesului superior al societatii asupra interesului individual al fiecarui asociat si dublate de despagubirea echitabila a asociatului exclus”, a explicat Carmen Peli, Partner PeliPartners.

Potrivit casei de avocatura, acest pas este cu atat mai important in contextul in care investitiile „colaborative” prind avant in Romania, inclusiv prin intermedierile organizate prin platforme de tip crowdfunding. Astfel, este de interes dezvoltarea unei practici contractuale care sa aiba in vedere solutii echitabile in diferitele etape de dezvoltare ale societatii.

In prezent, in cazul societatilor care sunt deja in functiune, modificarea actului constitutiv prin introducerea unor prevederi cu privire la excluderea asociatilor nu este posibila fara unanimitatea voturilor asociatilor, pentru ca procesul poate afecta dreptul de proprietate al asociatului vizat asupra partilor sociale.

 

In prezent in Romania sunt multe companii care au sute de actionari inactivi ca urmare a modului in care si-au inceput activitatea ca intreprinderi de stat, fiind ulterior privatizate prin listarea actiunilor la bursa in cadrul procesului de privatizare din anii 1990. Actiunile nu au fost vandute catre actionari, ci mai degraba emise catre angajati sau catre alte persoane. Doua decenii mai tarziu, multe dintre acestea s-au delistat, ramanand insa cu sute de actionari inactivi detinand actiuni de cativa euro, majoritatea nefiind interesati cu privire la investitia realizata, neactualizandu-si datele de contact si neindeplinind formalitatile succesorale. Uneori acesti actionari nici nu mai sunt cunoscuti de catre societate.

Alte companii au inceput ca societati cu raspundere limitata, prin formalizarea unor parteneriate intre prieteni, care au crescut si au generat ulterior neintelegeri intre acestia in ciuda (sau din cauza) succesului de care s-au bucurat.

Legea 31/1990 privind societatile nu reglementeaza o solutie pentru iesirea actionarilor inactivi din societate, in sensul de a-i obliga la vanzarea actiunilor pe care le detin catre societatea insasi, catre ceilalti actionari sau catre terte persoane.

„Activitatea continua in aceste companii, in timp ce regulile de guvernanta nu sunt adaptate circumstantelor actuale. In ciuda pasivitatii unor actionari, modificarea anumitor reguli din actul constitutiv impune unanimitatea. In alte societati actionarii, desi inactivi, refuza sa se retraga si sa le permita celorlalti sa continue businessul. In acest context, o companie se poate confrunta in mod frecvent cu obligatii impovaratoare, precum reguli mai restrictive si costuri mai mari in materie de convocare a adunarii generale a actionarilor, sau chiar situatii de blocaj in care lipsa unanimitatii cerute prin actul constitutiv fie impiedica cu totul adoptarea unei decizii, fie atrage obligatii suplimentare”, a explicat Adelina Iordache, Associate PeliPartners.

 

In cazul societatilor cu raspundere limitata, legea reglementeaza faptul ca un asociat poate fi exclus din societate atunci cand:

- nu aduce aportul la care s-a obligat, aferent partilor sociale care i-au fost emise; sau

- asociatul administrator a intreprins actiuni frauduloase cu privire la creditul sau bunurile societatii.

Alte forme de societate, precum cele unde asociatii pot avea raspundere nelimitata, pot, de asemenea, exclude asociatii atunci cand:

- asociatul cu raspundere nelimitata intra in stare de faliment sau devine incapabil; sau

- asociatul cu raspundere nelimitata intervine fara drept in administrarea societatii sau a intreprins actiuni frauduloase cu privire la creditul sau bunurile societatii.

Legea Societatilor nu cuprinde reglementari insa cu privire la situatia excluderii actionarilor din societatile pe actiuni, cu exceptia celor listate la bursa, care pot aplica proceduri de excludere in favoarea actionarului majoritar detinand peste 90% din actiuni, in conditiile unei oferte publice de cumparare.

In acelasi timp, legea nu evoca motivul pentru care s-a decis reglementarea excluderii numai cu privire la anumite forme societare (societatile de persoane). Motivul sa fie faptul ca proprietatea asupra actiunilor emise de societati de capitaluri nu are nevoie de protectie suplimentara fata de partile sociale emise de societatile de persoane, ca forma de parteneriate? Se considera oare ca un actionar minoritar intr-o societate pe actiuni nu poate comite abuz de drept? Sau ca viata unei societati pe actiuni nu poate fi usor afectata de actionarii inactivi si dezinteresati?

In ultimii cativa ani, doctrina si practica juridica din Romania au dezbatut asupra posibilitatii societatilor de a aplica procedura de excludere cu privire la asociati (activi sau inactivi) in alte cazuri decat cele prevazute de Legea Societatilor. Unii dintre acestia si-au argumentat pozitia pe baza prevederilor generale din Codul civil roman, care permit excluderea asociatului pe baza unor motive temeinice, analizate de instanta de la caz la caz. Doctrina si jurisprudenta relevante sunt incongruente, sustinand ambele pozitii.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a clarificat printr-o hotarare prealabila faptul ca instantele de judecata nu pot admite o cerere de excludere a unui asociat in temeiul prevederilor din Codul civil. In timp ce solutia poate parea discutabila din perspectiva argumentarii, releva pozitia ce va fi adoptata in viitor de instantele de judecata. Pe de alta parte insa, prin aceeasi decizie ICCJ a confirmat indirect posibilitatea asociatilor de a reglementa cazuri conventionale de excludere, cu conditia de a tine cont de principiile si fundamentele generale ale Legii Societatilor.

Pana la adoptarea unor modificari legislative in acest sens, este recomandabila includerea in actele constitutive a unor proceduri detaliate de excludere. In masura in care viitorii fondatori intentioneaza sa securizeze implicarea activa a tuturor asociatilor, pot avea in vedere reglementarea inca de la constituire a unor reguli conventionale de excludere in actul constitutiv al societatii, justificate de prevalenta interesului superior al societatii asupra interesului individual al fiecarui asociat si dublate de despagubirea echitabila a asociatului exclus.

Cat despre societatile care sunt deja in functiune, modificarea actului constitutiv in sensul introducerii unor prevederi cu privire la excluderea asociatilor poate fi considerata ca aducand atingere dreptului de proprietate al asociatului asupra partilor sociale, fiind necesara asadar unanimitatea voturilor asociatilor pentru modificare.