Domeniul constructiilor se confrunta, la momentul actual, cu o serie de probleme, care, desi aparent secundare, pot exercita efecte nedorite pe termen lung, in special in ceea ce priveste securitatea lucratorilor. Exista, de exemplu, cercetari care indica faptul multe dintre elementele de securitate implementate la momentul actual constituie doar niste surogate, care nu-si indeplinesc functiile pentru care au fost destinate. Astfel, desi 90% dintre managerii care au raspuns la intrebari incluse in diverse studii de piata declara ca securitatea muncii reprezinta o prioritate absoluta, doar doua treimi dintre expertii care lucreaza in mod direct in acest domeniu afirma ca sunt multumiti de resursele pe care le au la dispozitie pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea, implicit esuand in demersul de a asigura eliminarea riscurilor si promovarea bunelor practici din acest punct de vedere. Apatia respectiva, manifestata chiar si de companii importante din domeniu poate genera probleme majore, cum ar fi accidente de munca, raniri etc., la care se adauga riscul imposibilitatii angajarii de lucrator calificati, ce solicita conditii optime de munca. Un alt subiect de stricta actualitate, care afecteaza imaginea de ansamblu a industriei, este constituit de rata in crestere de sinucideri inregistrate in randul muncitorilor din domeniu. Vulnerabilitatea acestei categorii este dictata de mai multi factori, dintre care se remarca izolarea mediului de lucru, despartirea de familie pentru perioade lungi, afectiunile medicale cronice generate de economiile pe care angajatorii le fac in ceea ce priveste echipamentele de protectie, epuizarea, automedicatia sau excesul de alcool/droguri. Desigur, exista diferente nete in ceea ce priveste intensitatea cu care se manifesta problemele respective, in functie de tara, strategia antreprenorului, legislatie, specificul muncii etc. Daca in prezent, de exemplu, multe dintre dificultati se manifesta preponderent peste ocean, este cert ca in scurt timp acestea vor fi „exportate”, mai ales datorita faptului ca cele mai multe tin aproape exclusiv de natura umana. In ceea ce priveste legislatia, desigur ca pot fi implementate masuri care sa minimizeze riscul de „contaminare”, dar avand in vedere globalizarea activitatii, este de presupus ca problematica prezentata va deveni foarte rapid una cu impact international, vizand inclusiv state precum Romania, unde pe piata sunt prezenti mari antreprenori cu activitate internationala.
