Rezultatele ofera o perspectiva ampla asupra posibilitatilor pe care le are UPT pentru a-si coordona dezvoltarea infrastructurii, de la nivelul intregului campus pana la cladirile sale de patrimoniu. Toate propunerile iau in considerare, totusi, necesitatea de cooperare cu toti cei care pot sprijini acest demers, aratand ca o Universitate Politehnica puternica este fundamentul solid pentru un oras si o regiune puternica.

Proiectul de urbanism stabileste doua directii transversale fundamentale prin temele "smart" si "verde" necesare a fi aplicate fiecarei propuneri. Propunerile vizeaza interventii de la nivelul intregului campus reunit, inclusiv zona caminelor, practic intregul areal intre Bulevardul Mihai Viteazu si Strada Daliei, pentru a detalia apoi interventia pe cvartalul delimitat de strazile Mihai Viteazu, Traian Lalescu, Victor Babes si Bd. Vasile Parvan, cu includerea infrastructurilor UPT pana la strada Petre Ramneantu si interventii de detaliu pentru cresterea calitatii spatiilor publice. Studentii au abordat trei scenarii distincte. Primul dintre acestea abordeaza situatia in care prezenta studentilor in campusul universitar este restransa, avand in vedere functionarea in sistem hibrid si presupune inclusiv o renuntare la elementele construite improprii in raport cu cladirile valoroase din perspectiva patrimoniala, cu investitii minime. Al doilea scenariu abordeaza situatia pastrarii parametrilor actuali din punct de vedere al numarului de studenti, asadar o mai buna utilizare a infrastructurii existente si a spatiilor publice, evidentiind posibilitatile de utilizare a tuturor spatiilor in limitele infrastructurii actuale. Scenariul al treilea abordeaza situatia cresterii numarului de studenti si introducerea unor facilitati utile pentru comunitate, cu interventiile cele mai ample in acest scenariu, mizand pe o dezvoltare smart si sustenabila in limitele potentialului maxim de crestere a infrastructurii.

 

 

Proiectul de Peisagistica este gandit in relatie cu proiectul de urbanism, in ideea de a transforma campusul intr-un campus pentru sec. XXI (luand in considerare pozitia centrala in oras si conexiunile de care dispune pe toate directiile). Proiectul este privit ca un posibil vector de imagine pentru ceea ce ar putea sa devina Campusul intr-un viitor nu prea indepartat. Aleea Studentilor, acolo unde sunt realizate propunerile, este de fapt "inima" Campusului si poate cel mai potrivit loc pentru a transmite spiritul UPT. Si in acest caz au rezultat trei solutii. Prima dintre acestea, "Parcul studentilor", ofera o solutie atenta la folosirea caracteristicilor existente, putand fi implementata total sau partial. A doua solutie, "Schimbare - Meta Ballo", propune o solutie atenta la componenta sociala printr-o abordare ecologica, ludica si radicala. A treia propunere este "Continuitate" si include o strategie intermediara ca scenariu, cu accent pe potentialul social al aleii.

Buzunarele sunt tratate diferit, ceea ce face ca solutia sa poata fi implementata partial in oricare dintre scenariile solutiei proiectului de urbanism.

Proiectul de Restaurare abordeaza Cantina MV, o cladire de patrimoniu aflata pe Lista Monumentelor Istorice. Avand in vedere ca Facultatea de Arhitectura si Urbanism a primit in administrarea ei o mare parte din cladire in anul 2021, tema de fata si-a propus sa studieze felul cum aceasta se poate recupera, conserva si transforma intr-un centru de competente in inovare, cercetare si promovare a facultatii. Scopul este de ridicare a standardelor spatiilor de invatamant prin recuperarea si modernizarea fondului construit existent, oferind astfel o noua viziune privind procesul educational, mult mai atent calibrata la dinamica sociala si culturala a regiunii. Astfel, cladirea cantinei poate deveni o cladire pilot si, in acelasi timp, model pentru procesul de transformare a campusului conform principiilor Noului Bauhaus European. La demisol este propusa o cantina/fast-food, ca spatiu de coagulare a intregului mediu universitar. La parter si mansarda fiecare echipa de studenti a propus modalitati diferite de utilizare a spatiului, iar la mansarda sunt propuse spatii destinate FAUT, in special activitatilor de cercetare din programele de master si doctorat, completate de alte activitati specifice unui Centru de Competente.

La vernisajul expozitiei, rectorul Universitatii Politehnica Timisoara, conf.univ.dr.ing. Florin Dragan, a declarat ca "e important sa avem o strategie de dezvoltare pe termen lung a campusului universitar. Chiar daca proiectul final va mai suferi unele modificari, el reflect vibe-ul actual al Politehnicii".

Expozitia poate fi vizitata pana in data de 13 ianuarie 2023, in holul central al Bibliotecii Universitatii Politehnica Timisoara.

 

 

Anul 2023 are o importanta deosebita pentru municipiul Timisoara, care devine Capitala Europeana a Culturii. Tot in 2023, se aniverseaza 100 de ani de la inaugurarea primei cladiri a Scolii Politehnice timisorene, Facultatea de Mecanica, o cladire emblematica atat prin stilul arhitectural, cat mai ales prin functia pe care a indeplinit-o, data de 11 noiembrie 2023 fiind, practic, actul de nastere al Campusului Universitar Timisoara. Iar cuvintele pe care Regele Ferdinand le-a rostit atunci si care au devenit mottoul Politehnicii timisorene - "Nu zidurile fac o scoala, ci spiritul ce domneste intr-insa" - s-au intiparit adanc in constiinta banatenilor.

Infiintarea unei institutii de invatamant superior pune de la bun inceput problema amenajarii unor localuri potrivite, necesare activitatii didactice. Acest fapt a stat in atentia initiatorilor Scolii Politehnice din Timisoara, inca dinainte de aparitia decretului de infiintare.

Astfel, inca din 1917, o delegatie a Primariei Timisoara s-a aflat la Ministerul Instructiunii Publice de la Budapesta, pentru a discuta si elabora proiectul de infiintare a Scolii Politehnice la Timisoara. In sedinta respectiva, care a avut loc la 23 noiembrie 1917, delegatia timisoreana a prezentat un plan realist de sustinere a noii institutii universitare. Municipiul Timisoara se angaja sa acorde gratuit, pentru construirea viitoarelor cladiri ale Politehnicii, un teren de 8 ha pe malul stang al Begai, sa sustina financiar noua institutiei, sa amenajeze cladirea unei scoli pentru inceperea cursurilor, sa cumpere cazarma "Franz Joseph" pentru nevoile Politehnicii, sa asigure locuinte pentru corpul profesoral si sa amenajeze un camin pentru studenti. Din pacate, aceste promisiuni nu au mai ajuns sa fie onorate.

Ulterior, dupa Marea Unire si alipirea Banatului la Romania, primarul Timisoarei, Stan Vidrighin, unul dintre cei mai aprigi sustinatori ai infiintarii unei institutii de invatamant superior in orasul de pe Bega, adreseaza un memoriu Consiliului Dirigent de la Cluj prin care sustine necesitatea infiintarii Politehnicii timisorene, precizand si contributia pe care orasul o va aduce in acest sens: acordarea gratuita a unui teren de 8 hectare care va fi marit ulterior, amenajarea drumurilor de acces la acest teren, a canalelor de scurgere, a conductelor de apa si electricitate, o subventie baneasca de doua milioane de lei, amenajarea unei cladiri pentru functionarea provizorie a cursurilor pana la construirea unui edificiu propriu, totalul cheltuielilor pe care Primaria Timisoara se angaja sa le acopere ridicandu-se la peste 12 milioane de lei.

 

 

Primul an al Scolii Politehnice din Timisoara a inceput cu 117 studenti (89 in anul intai si 28 in anul pregatitor), in localul unei foste scoli (aflata in prezent pe strada Bocsa nr. 6 si apartinand Facultatii de Chimie Industriala si Ingineria Mediului). Cantina functiona in vechiul club nautic "Regata" (cladire apartinand astazi Facultatii de Constructii), iar pentru cazare, administratia orasului nu a putut oferi decat o inchisoare militara dezafectata, pe actuala strada Popa Sapca. Incaperile varuite in alb, cu geamuri mici, ar fi parut dezagreabile pentru tinerii studenti, daca o familie de invatatori, care preluase administratia noului asezamant, nu ar fi incercat sa creeze acolo macar o parte din caldura unui camin adevarat.

Primul an universitar in Timisoara a reprezentat, in ciuda tuturor greutatilor, cea mai vie dovada a potentialului spiritual si material al orasului, dovada ca poate sustine o Politehnica si ca aceasta este absolut necesara pentru viitorul provinciei si al tarii.

Rectorul Victor Valcovici, venit in 1921, a dificila misiune de a continua opera inceputa de Traian Lalescu si de a construi, practic aproape de la zero, noua scoala. In vastul plan pe care l-a pus la punct pentru devoltarea scolii si-a stabilit ca prioritati: construirea unui local propriu; alcatuirea unui corp profesoral la inaltimea misiunii; organizarea si inzestrarea laboratoarelor pe masura unei Politehnici.

 

 

 

Prima si poate cea mai stringenta problema a fost, in 1921, realizarea unui local propriu al Scolii Politehnice. Dupa o documentare temeinica in mari universitati din Europa, alaturi de Victor Vlad si Duiliu Marcu, sustine ideea unei structuri pavilionare ca fiind cea mai practica pentru scopurile urmarite. Victor Vlad a militat pentru crearea unei cetati universitare in Timisoara, care sa grupeze toate edificiile necesare pregatirii fortelor tehnice multa vreme. In acest sens a conceput un proiect de ansamblu, adecvat cerintelor imediate si de perspectiva, cuprinzand zece pavilioane care sa indeplineasca exigentele de instruire.

In 1922, Ministerul Lucrarilor Publice, care pe vremea aceea tutela Scoala Politehnica, a hotarat sa execute la Timisoara o cladire in care sa se instaleze cea dintai sectie a noii Scoli Politehnice, anume sectia de mecanica. Lucrarile vor fi realizate sub conducerea arhitectului Duiliu Marcu, intr-un stil neo-romanesc ce e admirat si astazi pentru calitatile sale artistice si arhitecturale.

La 11 noiembrie 1923 se inaugureaza "Pavilionul Mecanic", prima cladire proprie Scolii Politehnice, construita pe Bd. Mihai Viteazu, pe terenul atribuit de Primarie.

In toamna anului 1927, noul local al caminului Politehnicii si-a putut primi oaspetii. Caminul a fost realizat, ca si pavilionul Facultatii de Mecanica, in conformitate cu planul de ansamblu conceput de arh. Duiliu Marcu, fiind singurul construit, din cele 4 propuse, dupa planurile autorului.

In 1930 se finalizeaza cladirea ce adaposteste cantina, situata alaturi de camin, in aceeasi incinta. Realizata dupa proiectul arh. Duiliu Marcu, aceasta cuprinde o sala de 13 x 26 m, unde pot lua masa 450 studenti. Folosind aceleasi materiale, caramida aparenta si praful de piatra, arhitectul Duiliu Marcu, reuseste sa creeze un ansamblu armonios, chiar si cu cele doar trei cladiri realizate din amplul sau proiect.

Ulterior, baza materiala a Politehnicii timisorene se dezvolta in ritm alert, ajungand in prezent la 100 de imobile ce stau marturie a tuturor evenimentelor din ultima suta de ani si care constituie un patrimoniu nepretuit nu doar al universitatii, ci al intregului oras.

In timp insa, Timisoara s-a schimbat, iar la dezvoltarea moderna a orasului o contributie esentiala a adus-o Politehnica. Acum, la 100 de ani de la edificarea primei cladiri a Campusului Universitar Timisoara, studentii Facultatii de Arhitectura si Urbanism a UPT vin cu o noua viziune - Campus UPT 2045 - de dezvoltare a acestuia, in ton cu vremurile de azi.

 

Istoria Scolii Politehnice timisorene este scrisa si prin aportul renumitului gradinar Wilhelm Muhle si a fiului sau Arpad, cei care aprovizionau cu flori familile regale ale Europei din acele vremuri. Acesta avea sa doneze Scolii Politehnice, la infintare, un teren ce facea parte din parcul si gradinile din proximitatea casei sale, aflata si acum intr-o forma deformata fata de original, la intersectia strazilor Babes si Mihai Viteazul. Gradinile donate erau cele aflate intre curtea casei gradinarului si drumul ce mergea paralel cu malurile principalului brat al canalului Bega. Acesta este terenul prin care arhitectul Duiliu Marcu, la inceputul anilor 1920, propunea un ansamblu impresionant de cladiri in stil neo-romanesc cu influente regionale, si un parc ce s-a pastrat pana in zilele noastre in preajma Corpului A al Facultatii de Mecanica, Caminul MNV si Cantina MV, singurele cladiri pastrate din propunerea initiala a arhitectului. Campusul actual al facultatilor Universitatii Politehnica Timisoara poate fi regandit ca un parc tematic ce se leaga de istoria unor gradini si a spiritului timisorean de la inceputul secolului XX, ce a pus bazele invatamantului politehnist.