Doua decenii au fost suficiente tehnologiei de printare 3D sa evolueze de la stadiul de metoda cvasi-necunoscuta in domeniul constructiilor la o alternativa tot mai des utilizata pentru a inlocui materialele traditionale. Teoretic, la momentul actual aplicatiile practice pentru procesele de prelucare aditiva sunt nelimitate, o astfel de posibilitate creand valuri deja de cativa ani pe piata de profil. In prezent, exista deja propuneri de proiecte grandioase, cum ar fi cel care vizeaza constructia a 1,5 milioane de locuinte noi in urmatorii 10 ani in Marea Britanie folosind aceasta tehnologie de varf. Exista insa experti care atrag atentia asupra faptului ca nivelul actual de cunostinte in domeniu este destul de limitat, practic metoda respectiva aflandu-se inca intr-un stadiu incipient de dezvoltare, in pofida entuziasmului care o inconjoara deja, venit in special din partea persoanelor mai putin avizate. Desigur, este adevarat ca vanzarile companiilor care promoveaza printarea tridimensionala au sporit considerabil, de la 100 milioane USD la peste un miliard USD, iar valoarea lor de piata s-a majorat de peste 100 de ori. O paralela interesanta poate fi facuta cu telefonia auto din urma cu 40 de ani, care implica utilizarea unor terminale grele, scumpe si inaccesibile pentru cea mai mare parte a populatiei globului. O data cu trecerea timpului si dezvoltarea industriala, acumulatorii au devenit mai mici, iar de la acel moment pana la conectarea la internet si aparitia dispozitivelor smartphone a mai fost un singur pas. Singurul merit al primelor modele, de dimensiunea unei valize, a fost acela de a demonstra capacitatea uriasa a tehnologiei, lucru care se intampla la momentul actual in ceea ce priveste printarea 3D. Actualmente, metoda respectiva se plaseaza intr-un punct de varf in ceea ce priveste asteptarile, care, cel mai probabil, va fi urmat de o panta a dezamagirii, pe masura ce tehnologia isi va demonstra limitele in materie de costuri si performante. Aceasta este insa o faza absolut normala, pe care o parcurg toate metodele emergente, dupa perfectionarea sa tehnologia analizata urmand un parcurs absolut normal de aplicare generalizata. O conditie obligatorie pentru asigurarea succesului sau este insa aceea de schimbare dramatica a mentalitatilor si, de ce nu, a generatiilor de aplicatori, pentru a asigura flexibilitatea necesara unui proces atat de complex. Cert este ca nu este foarte departe momentul in care, dupa „linistirea apelor”, nu doar elementele de zidarie vor fi puse in opera prin metoda respectiva, ci si sistemele de finisaj sau cele de termoizolare.