Referindu-se la o serie de aspecte referitoare la constructiile eficiente si sustenabile, ce reprezinta un subiect ale carei valente s-au repercutat si dupa finalizarea lucrarilor Conferintei Internationale despre Constructii Sustenabile si Eficienta Energetica EURO-Constructii, editia a sasea (eveniment ce a avut loc pe 23 mai 2017, in Bucuresti, la care au participat 400 de specialisti ai bransei), ing. Dan-Rodion Pogangeanu, cunoscut cititorilor publicatiei Agenda Constructiilor ca director si partener in cadrul societatii Elux Rodit, a formulat noi opinii pertinente cu privire la activitatea de reabilitare/modernizare a cladirilor, prin prisma certificarii.

„Fara a enumera cele mai pertinente prezentari ale conferentiarilor din cadrul EURO-Constructii 2017 (in definitiv, cine este interesat de recenzia unui anumit subiect poate regasi informatiile respective in paginile revistei Agenda Constructiilor), as incepe articolul de fata prin rememorarea unui fapt amuzant. Zilele trecute, incercand sa fac putina ordine printre materialele adunate cu ocazia conferintei sus-amintite, am intalnit din nou, printre materialele promotionale, o cutiuta cocheta care contine o foarte mica mostra de sticla (este vorba de cutia de la Sisecam Flat Glass); am remarcat-o si in timpul conferintei, insa nu am studiat-o suficient, dupa cum vom vedea. In paranteza fie spus, daca in articolul precedent mentionam prestigioasa firma ce face parte dintr-un renumit concern de origine japoneza, AGC Glass Europe (din cadrul Asahi Glass Co), iar acum ma refer la corporatia din Turcia, nu gasesc deloc nepotrivita alaturarea lor: in ceea ce priveste relatia cu piata si cerintele de pe pietele dezvoltate din Europa de Vest, industria turca are totusi mai multi pasi inaintea celei romanesti (chiar daca aceasta se datoreaza mai curand unei lipse temporare de capital si mai putin pregatirii specialistilor romani, cu un bogat trecut al industriei de profil). Nu mica mi-a fost mirarea sa constat cum micul profil de sticla moderna a cedat la simpla incercare de tractiune, vitrajul desprinzandu-se de profilul metalic: era de fapt un memory stick, surpriza placuta fiind pe masura. Cu alte cuvinte, in lipsa oricarui alt indiciu privind obiectul (gravare a capacitatii memoriei) si, mai ales, a obisnuintei personale de verificare, testare a materialului, respectivul cadou ar fi ajuns sa fie pierdut undeva intre simpla plasare pe un birou, oferirea altcuiva drept indiciu de bun material vitrat si, in cele din urma, uitat intr-un sertar”, a precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Daca in articolul precedent specialistul a atras atentia asupra importantei procedurii de certificare energetica a cladirilor si instalatiilor aferente, respectiv asupra riscului ca, printr-o abordare superficiala data de preturi nefiresti de mici, compatibile cu productia de masa si nu cu activitatea de expertiza tehnica, piata industriei constructiilor sa fie vaduvita de ceea ce ar trebui sa fie locomotiva activitatii de modernizare a cladirilor, prin articolul de fata se aduc cateva clarificari mai apropiate de interesele imediate ale beneficiarilor, ca si de cele ale industriei in ansamblu.

„Astfel, se intampla ca, datorita caracterului inca nou al procedurii de certificare, de cele mai multe ori, intreaga preocupare a beneficiarului sa fie limitata la obtinerea unui document despre care stie prea putine, dar pe care este obligat sa-l procure, constituind astfel, in opinia sa, un act aparent inutil. Fiind totusi interesat de obtinerea unei clasificari cat mai avantajoase (de dorit, in clasa A), dar la un pret suspect de mic, beneficiarul poate pica in postura de pagubit prin datele certificatului eronat obtinut, care pot conduce la probleme diverse, de la cele juridice (doar o simpla convocare ulterioara la explicatii depaseste simtitor orice economie), pana la pierderea ocaziei unei expertize termoenergetice autentice, profesionale. Problemele se pot rezolva, astfel, printr-o tratare serioasa a problemei (daca, de pilda, pretul la carne este de circa 8 lei pe kilogram, nu se justifica o alimentatie zilnica bazata pe salam, la pret «de chilipir», de 7 lei pe kilogram!). Actualmente, intre unele preturi suspect de mici ca valoare, dar multe ca numar (in cazul garsonierelor, certificatele se obtin cu un cost mediu de circa 100 de lei) si, sa zicem, cele recomandate de AAER (departe de a fi oneroase, dar cumva firesti) este un raport intre 1:3 si 1:5. Daca realizam un raport procentual, s-ar zice ca beneficiarul realizeaza o afacere buna, pretul mic fiind de neocolit: pare logica si elementara alegerea unui produs de 5 ori mai ieftin! In valori absolute, observam ca in cazul apartamentelor, oricum ar fi luate, este vorba de cateva sute de lei, deci s-ar putea spune ca este vorba de un impact absolut irelevant asupra pietei imobiliare, unde valorile sunt de ordinul zecilor de mii de euro (uneori fiind mai costisitor timpul pierdut cu asteptarea/vizionarea cladirii decat serviciul propriu-zis). Cum insa fiecare este indreptatit sa se simta stapan pe propriul buget, pe fiecare leu cheltuit, trebuie aratat ca, daca economia obtinuta astfel este irelevanta, ceea ce se pierde este enorm de disproportionat - si anume va lipsi posibilitatea ca serviciile auditorului energetic sa fie cat mai aproape de cerintele beneficiarului prin indeplinirea profesionala a expertizei termoenergetice, respectiv documentul corect si ferit de orice litigii, la care se adauga recomandari de buna intretinere si exploatare bine definite si punctuale pentru imobilul analizat. Tablou din care nu poate lipsi situatia ca beneficiarul (actual sau viitorul cumparator), odata avand certificatul la dispozitie, sa ia documentul drept corect (cum este firesc si de dorit) si, in cazul unei clasificari superioare (A, B), sa excluda dintre preocuparile sale imediate vreun plan de modernizare a imobilului, desi acesta ar putea ascunde destule vicii termoenergetice. Pentru neavizati trebuie amintit ca la un singur control s-au gasit peste 90% din certificatele verificate ca fiind eronate”, atrage atentia ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Referindu-se strict la procedura de certificare, asa cum a semnalat-o in articolul de fata, expertul afirma ca tocmai aceasta este, probabil, una dintre cauzele pentru care activitatea auditorului energetic nu poate fi asimilata, asa cum intrevedea regretatul profesor, prorector UTCB Horia Asanache, celei a proiectantului fata de activitatea consultantului tehnic.

„Daca in ceea ce priveste sectorul constructiilor de dimensiuni mari si medii situatia pare promitatoare pentru domeniu si specialistii implicati, aceasta se datoreaza in mod firesc complexitatii cladirilor si instalatiilor aferente, ce fac ca profesionalismul si cerintele beneficiarilor sa fie net superioare; desi s-ar spune ca avem aici un aspect imbucurator, impactul energetic si poluant fiind substantial prin marimea consumurilor, iar beneficiile unui bun audit energetic pe masura, in general acest tip de constructii beneficiaza de o intretinere si exploatare corespunzatoare. In acest fel se poate spune ca tocmai micile constructii - case simple, apartamente, care sunt de regula mai greu penetrabile seviciilor profesioniste (fiecare efectuand pe cat posibil lucrarile dupa puteri si pricepere) -, par a fi lipsite de oportunitatea unor servicii de expertiza, respectiv a unor recomandari pertinente. Din experienta directa, pot afirma ca in foarte multe cazuri inspectia auditorului energetic pare a fi o rara ocazie de evaluare a cladirilor respective, nu doar termoenergetic, ci din toate punctele de vedere, cum de altfel prevede si metodologia aplicabila spre beneficiul proprietarului. Asa cum spuneam insa si cu alte ocazii, o alta mare pierdere in activitatea auditorilor energetici este faptul ca lucrarile de construire ori modernizare a cladirilor sunt facute fara a avea la baza o analiza cost-beneficiu rezultata dintr-un audit energetic corect, ci pur si simplu «dupa ureche», exceptia fiind cele realizate cu bani publici. Cum insa activitatea este inca la inceputuri, dezbatute si cunoscute - aici mai transant, in alte parti, precum la conferinta EURO-Constructii, la evenimentul pro-nZEB QUALICHeCK gazduit de INCD URBAN-INCERC ori la Adunarea Generala a OAER, intr-un mod mai circumspect -, cu siguranta se va gasi si calea de rezolvare a problemelor prezente si viitoare. Cu aceasta, reamintesc concluzia, stiuta de profesionisti, ca practica si uzantele in sistemul de constructii sunt in asa fel concepute incat corectitudinea sa asigure investitorului costul minim, orice deviere determinand, in mod firesc, o crestere a cheltuielilor. Asadar, anterior, am aratat pierderile asociate emiterii unui certificat energetic eronat, dupa cum intr-un articol precedent am dat exemplul prelevarii cuburilor de beton, problema ce inca merita a fi detaliata. Acum insa, vorbind de activitatea de construire, daca simpla referire la calitatea structurii pune toata lumea in alerta (lipsa calitatii, in acest caz, fiind asociata cu catastrofa unui cutremur), nu acelasi lucru se intampla cand vine vorba de instalatiile unei constructii, desi pierderile economice si chiar cele umane, cauzate de defectele acestor parti, sunt din nefericire mult mai dese si chiar de amploare. Sa amintim aici faptul ca astfel de incidente apar si la case mai mari - incendii importante survenind recent la imobile de mari dimensiuni si importanta din Dubai ori Londra - ceea ce trebuie sa ne duca cu gandul la faptul ca piata constructiilor din Romania nu detine monopolul erorilor: daca din punct de vedere tehnic exista certitudinea ca nu suntem cu absolut nimic mai prejos decat cele mai avansate piete, ceea ce trebuie invatat de aici este modalitatea prin care se rezolva orice incident. Gasirea posibililor vinovati in vederea pedepsirii acestora trebuie sa fie totdeauna pe plan secundar, prioritara fiind depistarea tuturor cauzelor - umane, procedurale si materiale - ce au dus la aparitia unui anumit incident, astfel incat, prin viitoare imbunatatiri ale legislatiei si reglementarilor tehnice aplicabile, sa se evite repetarea unor incidente similare”, a remarcat specialistul.

Fiindca s-a mentionat anterior importanta instalatiilor, desi, dupa cum afirma ing. Dan-Rodion Pogangeanu, „in special cei din domeniu sunt tentati sa priveasca mai degraba spre chestiuni considerate complexe (climatizari, HVAC, cladiri inteligente - intr-o pondere inca foarte mica raportat la inventarul tuturor constructiilor din Romania - nu atat datorita vreunei inapoieri tehnologice, ci mai degraba conditiilor climatice adecvate habitatului uman)”,  exemplele urmatoare vor fi formulate pe baza unor aspecte mai simple si usor de inteles, dar la fel de importante in ansamblul unei constructii. „Pentru cazul unui cablu montat in instalatie, prin tubulatura aferenta ori prin pamant, si conectat la intreaga instalatie, este mult mai costisitoare depistarea punctului de defect in cazul descoperirii unui defect de izolatie (din nefericire, punerea in functiune fara verificare, adica a unui cablu aparent corespunzator, dar posibil deja uzat, zgariat, duce in timp la incidente precum electrocutare, defectare aparate, incendii etc.). Ajunsi intr-o astfel de situatie, singura rezolvare este ca verificarea sa fie facuta prin deconectarea rand pe rand a tuturor elementelor - fapt ce duce, pe langa intarzieri, si la deteriorarea unor piese de conectare, deci la costuri de proiect; in plus, la proiecte complexe, dar prost organizate, unele dispozitive electronice conectate ar putea necesita repetarea setarilor ori eforturi de configurare datorita bruiajelor externe nedorite si necunoscute, deci apar alte costuri; un defect de hidroizolatie este mai usor si ieftin de detectat prin proba de 72 de ore decat... la prima reclamatie a beneficiarului. Aici, un rol aparte il au unele produse nou-intrate pe piata si la implementarea carora, din nestiinta ori pur si simplu din dorinta de economisire cu orice pret, se eludeaza unele proceduri: multe materiale, precum componente electrice sau instalatii, risca sa fie acceptate in lucrare doar pe baza verificarilor de fabrica (unele pe produs, altele doar de tip, serie, altele pur si simplu incomplete ori expirate). Unii furnizori livreaza cabluri, conductoare gata de utilizare, verificate si cu papucii, capetele terminale conectate direct din fabrica: pana la finalizarea instalatiei si punerea in functiune, acestea sunt pozate prin diverse stelaje metalice, ziduri, canivouri, strapungeri netede sau colturoase, in functie de taliile de proiect si executie, specifice. Asadar chiar sunt acestea gata de utilizare, conform specificatiilor furnizorului ori trebuie respectat normativul ce priveste verificarea instalatiilor electrice PE 116/1994? (Fireste, aici, furnizorul, aflat poate si la mii de kilometri distanta, nu are nicio vina!). Daca se fac verificari, fiind vorba de fabricanti cu prestigiu deosebit, mai este nevoie de laboratoare autorizate sau este suficient controlul facut de electrician cu orice aparat de masura? Oferta este binevenita si deloc noua - si in anii ‘80 existau producatori de prefabricate electrice si sanitare, doar raporturile pe piata erau diferite; o buna parte din timpul de lucru din activitatea de circuite secundare se pierdea cu remedierea acestora (contacte imperfecte, relee electromagnetice reglate incorect ori nefunctionale - practic, o parte din costurile fabricantului erau mutate in santier, insa la final rezultau instalatii ireprosabile, iar reprosurile erau minime, unicul investitor fiind statul roman). Desi nimic nu indica faptul ca o calitate superioara permite eludarea verificarilor de punere in functiune sau prezenta documentelor de calitate, furnizorii nepermitandu-si asa ceva, aceasta optica exista totusi pe piata, in conditiile in care exista constructori care confunda o declaratie de conformitate cu un proces-verbal de receptie calitativa - aici diferentele nefiind doar semantice. Cum exista insa ideea ca orice actiune de control este neavenita prin costurile generate direct si indirect, la care s-ar adauga ineficienta actiunii (orice control trebuind cumva la randul sau verificat), as incheia citand spusele luiWaddington, care compara rolul intamplarii in evolutie [al vietii - n.m.] cu gestul de aruncare a caramizilor intr-o gramada, in speranta ca acestea se vor dispune intr-o casa locuibila [prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan - Inteligenta materiei, EIKON 2009]”, apreciaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Pentru a nu incheia articolul lasand impresia unei situatii fara iesire in ceea ce priveste nu numai aceste probleme, ci si intreaga activitate de constructii si constructii-montaj, ing. Dan-Rodion Pogangeanu reaminteste „excelenta prezentare facuta de vicepresedintele ASI, arh. Horia Mihai Nicolescu”, in cadrul Conferintei EURO-Constructii 2017, in care se punea intrebarea daca „siguranta la foc este Cenusareasa domeniului de constructii din Romania”. „Evident, motivul tematic al expunerii respective nu indica decat preocuparea specialistilor din domeniu, putandu-se afirma ca acestia au suficienta pregatire si simt de raspundere pentru a nu lasa constructiile… prada cenusii. Unul dintre raspunsurile oferite in aceasta prezentare deosebit de interesanta a fost ca, la nivelul actual, uneori este mai convenabila abordarea compensatorie a problemei, adica adaptarea caracteristicilor cladirii la nevoile de moment privind protectia la foc, dupa finalizarea constructiei: asa cum se argumenteaza, metoda este mult mai ieftina si flexibila. Practic, insa, aceasta necesita o precautie deosebita in derularea etapelor anterioare, incepand cu existenta unei carti tehnice a cladirii, detaliata si din care sa nu lipseasca manualul de intretinere si exploatare a imobilului, astfel incat constructia sa nu aiba modificari nestiute ale lucrarilor ori materialelor - asa-numitele vicii ascunse. Si mai este nevoie de fermitate din partea responsabililor implicati, dar mai ales de seriozitate din partea intregii societati, astfel incat cerinte precum protectia la foc ori protectia muncii sa nu mai fie tratate ca simple activitati costisitoare, obligatorii, de autorizare, ci drept probleme reale de a caror rezolvare depinde linistea, sanatatea si prosperitatea tuturor, cu atat mai mult cu cat ritmul vietii actuale, mai ales in interiorul cladirilor moderne, devine tot mai complex si dificil de gestionat. Asadar, in concluzie, problemele privind siguranta la foc aduse in discutie la conferinta au fost extrem de multe, diverse si mai ales de interes, pe masura importantei, meritand sa revenim asupra lor. Dupa cum se observa, solutii exista pentru toate problemele si, mai mult decat oricand, exista materiale de constructii dintre cele mai moderne si pentru toate aplicatiile, ramanand ca, pentru buna punere in opera a acestora, specialistii implicati direct in lucrari sa-si indeplineasca sarcinile cat mai bine, dintre care proiectantul, dirigintele de santier si personalul de control ISC raman principalii factori responsabili, lucratorii ISU fiind esentiali atunci cand este cazul - si nu numai”, a concluzionat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.