Organizarea clasica a proceselor de munca a fost inlocuita rapid, in ultima perioada, cu metode noi, care au flexibilizat ”fortat” activitatea angajatilor. Pandemia Covid-19 a creat o noua dinamica si a accelerat mobilitatea in relatiile de munca, astfel incat, pentru multe sectoare de activitate, munca de la domiciliul salariatului sau din orice alta locatie agreata cu angajatorul a devenit regula. Mai mult, potrivit studiului EY ”Revenirea la munca. Noile conditii”, aproape 80% dintre companii planuiesc schimbari semnificative in politica privind munca de acasa si sunt gata sa caute echipamente care sa usureze acest tip de munca pentru personalul lor. De asemenea, peste 60% dintre angajati si-ar dori sa munceasca de acasa cel putin o zi pe saptamana, chiar daca nu au facut acest lucru inainte de COVID-19.

Observam astfel ca locurile de munca din prezent sunt complet diferite de cele din perioadele anterioare. Pandemia a accelerat transformarile si a reconfigurat relatiile de munca, aducand noi particularitati si riscuri asociate. Astfel, multe companii se confrunta cu situatii in care salariatii solicita desfasurarea muncii de pe teritoriul unui alt stat, precum si cu fenomenul angajarilor transfrontaliere, mai exact recrutarea si angajarea cetatenilor straini care vor presta munca de pe teritoriul statului de resedinta, fara ca prezenta lor pe teritoriul Romaniei sa fie necesara.

In aceste scenarii, pe langa implicatiile fiscale rezultate ca urmare a prestarii muncii din strainatate, cum ar fi, de exemplu, obligatia angajatorului de a se inregistra in scop de raportare si plata de asigurari sociale in tara de destinatie, companiile ar trebui sa analizeze si sa aiba in vedere si implicatiile din perspectiva legislatiei muncii.

Codul Muncii din Romania se aplica si in cazul relatiilor de munca dintre angajatorii romani si cetatenii romani, daca activitatea este prestata in strainatate. Intr-o astfel de situatie ar putea fi salariatii romani care presteaza munca de pe teritoriul unui alt stat in regim de telemunca pentru angajatori romani.

Companiile vor trebui sa analizeze in ce masura legislatia aplicabila in statul din care se desfasoara munca le este mai favorabila, pentru ca exista o exceptie de la regula prevazuta de Codul Muncii, care prevede ca, daca legea aplicabila in statul de pe al carui teritoriu se executa contractul individual de munca este mai favorabila, se va aplica aceasta din urma.

In ceea ce priveste posibilitatea utilizarii structurilor de angajare de tip telemunca si pentru acele cazuri in care munca se desfasoara din strainatate, Legea 81/2018 nu aduce limitari cu privire la locul desfasurarii acestei activitati, fiind insa obligatorie precizarea acestuia in contractul individual de munca sau in actul aditional, dupa caz.

O astfel de obligatie ar putea fi, insa, eliminata in cazul in care proiectul legislativ de digitalizare si flexibilizare a relatiilor de munca, lansat in dezbatere publica pe 14 octombrie 2020 pe website-ul Ministerului Muncii, va fi aprobat de catre Guvernul Romaniei. Cu toate acestea, din punctul nostru de vedere, este esential ca angajatorii sa evalueze munca desfasurata de pe teritoriul unui alt stat, daca reprezinta sau nu telemunca si, in caz afirmativ, sa respecte legislatia aplicabila.

O analiza a implicatiilor din perspectiva legislatiei muncii va trebui avuta in vedere si in cazul angajarilor transfrontaliere. Astfel, partile pot alege legea aplicabila raporturilor de munca. Insa, un astfel de acord al partilor cu privire la legea aplicabila nu poate priva angajatul de protectia pe care i-ar fi conferit-o legea care, in absenta unei alegeri, ar fi fost aplicabila.

Transformarea relatiilor de munca si a modului de organizare a acestora este benefica si poate crea pentru companii noi oportunitati de accesare a fortei de munca disponibile in alte state. In acelasi timp, companiile se pot folosi de circumstantele create de pandemia Covid-19 pentru a dezvolta si implementa structuri avantajoase de munca “de oriunde”. Aceste noi structuri atrag insa dupa sine si o serie de complexitati de ordin juridic, precum si riscuri in cazul in care drepturile salariatilor nu sunt acordate in mod corespunzator. Prin urmare, consultarea legislatiei romane si a celei aplicabile in statul din care salariatii isi desfasoara activitatea este esentiala, pentru a putea stabili in mod corect obligatiile angajatorului si ale angajatului.