Intotdeauna proverbele au avut un ecou negativ in urechile fine ale intelectualilor rasati, dar acum una dintre aceste ziceri primitive, de fapt mai mult un indemn, se potriveste perfect cu situatia de fapt: sa stam stramb si sa judecam drept! Care sunt datele problemei? Pe scurt, umanitatea este lovita, in prezent, in ceea ce are ea mai de pret: avutia. Instrumentul folosit – cel mai simplu posibil: frica de moarte (desi singura certitudine reala, este inca un eveniment care are un efect paralizant asupra omului). Nu a fost nevoie de un efort prea mare pentru a reseta totul in cateva clipe si pentru a transforma „certitudinile”, „siguranta”, „asigurarile” in simple vorbe in vant. Debusolati cum n-au mai fost demult (poate, de cand le cadeau bombe in cap), europenii „civilizati” s-au trezit deodata ca nimic din agoniselile iluzorii pe care le-au acumulat nu prezinta vreo valoare. Din fericire (sau nu?), lectia acesta va fi prima uitata, dupa ce iuresul va trece. Dar ceva va ramane cu siguranta.
Lumea moderna se hraneste cu prognoze, este avida de a cunoaste viitorul, pentru a fura startul, pentru a fi cu un pas inainte, pentru a-si spori averea... Asta nu se va schimba niciodata, deoarece nu s-a inventat inca virusul care sa ne oblige sa vrem sa fim si atat, sa nu mai dorim sa avem sau sa fim doar pentru a avea.
De aceea, se impune o analiza scurta si pragmatica, fara ajutorul masinilor inteligente si doar apeland la rationament.
Ipoteza:
- un virus, pe care stiinta (sau nestiinta) nu are capacitatea sa-l gestioneze, ataca decisiv anumite categorii de risc;
- economia se opreste brusc, cererea scade puternic (cu exceptia bunurilor alimentare, medicamentelor si mijloacelor de protectie);
- apar restrictii masive de circulatie (adevarate frane in calea aprovizionarii si transportului);
- abunda „parerologii”, intoxicatiile cu stiri false;
- cel mai grav, se dezvolta o dihotomie intre abordarea medicala si cea economica.
De aflat:
-cand se va termina totul si cu ce pret?
O axioma de bun simt din logica spune ca adevarul implica numai adevar. Cu alte cuvinte, daca datele de intrare sunt adevarate (cazul de fata), iar rationamentul este corect, concluzia nu poate fi decat adevarata.
Materialul de lucru in aceasta problema este omul, care, dupa cum admit toate observatiile socio-psihologice, are ca principal simt pe cel al proprietatii (homo sapiens sapiens a devenit demult homo oeconomicus): daca vrei sa-l dezechilibrezi, ataca-l la agoniseala. Ceea ce s-a si intamplat. Panica este maxima, cei mai multi sunt inlemniti de mirare si pur si simplu nu pot reactiona. Din fericire, exista solutii, dar imaginea grotesca pe care ne-a aratat-o aceasta oglinda nu ar trebui uitata niciodata.
In primul rand, disputa despre care aminteam inainte este deja castigata de economie. Argumentul este simplu: fara resurse financiare, generate de impozitele pe activitati lucrative, totul intra in colaps, inclusiv cercetarea, asistenta medicala etc. Deci, fara doar sau poate, industria va reporni motoarele cel mai tarziu la inceputul lui mai (ironic, dupa „sarbatoarea muncii”). Vor fi zone in care acest lucru se va intampla chiar mai devreme, cu toate riscurile.
In al doilea rand, psihoza generata de virus va fi tratata, asa cum bine spunea un reputat epidemiolog, cu amnezie, nu cu medicamente sau vaccinuri. Lumea se va linisti in cel mult doua luni, desi vor ramane sechele.
In al treilea rand, cererea isi va reveni la fel de rapid, dar in mod eterogen. Probabilitatea este maxima ca atentia pentru forme sa scada semnificativ, comportamentul de consum urmand sa se modifice radical si sa puna in centrul sau utilitatea, functionalitatea, necesitatea etc. Asta este chiar bine si de dorit.
In al patrulea rand, piata muncii nu se va dezechilibra asa cum unii „experti” afirma sus si tare, la momentul actual. Somajul din aceste zile este conjunctural si se va diminua imediat ce motoarele economice vor fi repornite. Nu trebuie uitat ca nu mai demult decat la inceputul acestui an toti managerii de top reclamau penuria de forta calificata de munca. Fenomenul nu a disparut, ci este disimulat acum de evenimentele in curs de desfasurare. Problema reala pe segmentul respectiv este specializarea precara, iar aceasta nu poate fi solutionata decat printr-un indelungat proces de educare/calificare/perfectionare (sau prin robotizare).
In al cincilea rand, scaderea economica nu va fi atat de abrupta cat se estimeaza in prezent, fiind mult mai probabila o plafonare a PIB global la nivelul din 2019 (echivaland cu anularea cresterii pe care expertii o estimau pentru anul acesta). 
Probabil insa ca invatatura cea mai importanta care se trage din aceasta experienta nefericita este aceea ca nu suntem nici pe departe atat de grozavi pe cat ne credeam. Desi putin probabila, o reasezare a valorilor ar fi cea mai buna solutie, prin asta intelegand: punerea lucrurilor la locul lor, eliminarea imposturii si improvizatiilor, accentul pe calitatea corecta la pretul corect, limitarea abuzurilor din consum si a aparentelor neesentiale ce nu adauga o valoare reala, specializarea extensiva. De asemenea, ar fi ideal daca am evita complet fantasmele: banii fara acoperire, tranzactiile cu iluzii (valori mobiliare derivate, pentru cunoscatori - un adevarat cancer al pietei financiare), risipa in diversele stadii ale consumului, intr-un cuvant formele fara fond, care nu sunt altceva decat supape prin care se pierd resurse importante sau, evitand eufemismul, sunt directionate in buzunarele infractorilor cu gulere albe. 
Dar in final, fie ca intelepciunea ne va determina sa impingem lucrurile in directia respectiva, fie ca nu, totul va fi bine! Dintr-un motiv foarte simplu: pentru ca cineva, acolo sus, ne iubeste!