Evolutia bugetului din 2023 pare ca a luat prin surprindere autoritatile, diferenta dintre veniturile statului si cheltuieli fiind deja de 1% din PIB dupa primele doua luni ale anului. Cum situatia este ingrijoratoare, iar declaratiile de la cel mai inalt nivel nu au venit decat ca sa o confirme repetat in ultimele zile, contribuabilii au inceput sa fie la randul lor preocupati de ceea ce urmeaza: masuri de austeritate, cresteri de taxe, ambele?

Pentru a intelege unde ne indreptam, trebuie insa sa ne uitam mai intai la cauze, sa incercam sa le identificam si, apoi, sa vedem ce solutii exista. In primul rand, nu trebuie sa neglijam contextul international. S-a tot vehiculat izbucnirea unei crize economice in ultimii trei ani, iar perceptia a fost ca am evitat-o sau ca aceasta intarzie sa apara. In fapt, economistii la nivel global sunt de acord ca lumea intreaga traverseaza deja o criza, dar care are alta forma si alta manifestare decat cele experimentate. Avem de-a face cu crize suprapuse, numite policrize, generate de pandemie, razboiul din Ucraina, criza energetica, inflatia inalta persistenta, inasprirea conditiilor financiare pe piete, fragmentarea sistemului economic global cu intreruperea lanturilor de aprovizionare si schimbarile climatice.

 

In al doilea rand, avem contextul local si daca ne referim in special la finantele publice, care reflecta in buna masura sanatatea politicilor publice, dar si a economiei in ansamblu, trebuie sa ne amintim ca Romania avea deja probleme inainte de aparitia pandemiei, iar criza generata de COVID a fost cea care a pus pe ”hold” aceste probleme. Este vorba de procedura de deficit excesiv declansata la adresa Romaniei in 2020, ca urmare a depasirii plafonului maxim admis in UE pentru deficitul bugetar, de 3% din PIB. In conditiile pandemiei, Comisia Europeana a suspendat temporar regulile fiscale pana la finele anului 2023.

Cu alte cuvinte, din 2024, bugetul Romaniei ar trebui sa inregistreze un deficit de cel mult 3% din PIB, adica sa realizeze treptat consolidarea fiscala, asa cum s-a si intamplat pana in acest an. Mai precis, deficitul bugetar a coborat de la 9,6% din PIB in 2020, la 6,7% in 2021 si la 5,6% anul trecut. In acest an tinta propusa este de 4,4% din PIB, dar deja dupa primele doua luni deficitul se afla la 1% din PIB. Practic ajustarea dorita va fi foarte dificil de atins in aceste conditii.

Cum a reusit Romania sa faca pasii spre consolidare fiscala, diminuand deficitul in ultimii doi ani, dar pare ca nu mai reuseste in acest an? In buna masura explicatia tine de evolutia buna a economiei care a crescut chiar peste estimari si de un efect fiscal pozitiv al inflatiei pentru incasarile bugetare, mai ales ca urmare a preturilor la energie. Se poate insa baza consolidarea fiscala doar pe acesti factori conjuncturali sau trebuie sa mizeze pe reforme?

Daca vorbim de reforme structurale, lucrurile se schimba. Progresul a fost lent. ANAF a demarat multe proiecte de modernizare, de digitalizare a relatiei cu contribuabilii, cu scopul de a colecta mai mult, de a limita evaziunea si a de a economisi resursele in administrarea fiscala. Sunt deja proiecte care au pornit, dar rezultatele pentru buget nu se pot vedea imediat, mai ales ca marile proiecte cu impact major – Big Data sau Sfera – sunt abia in stadiu incipient. Daca ne uitam la experientele altor state, este nevoie de cel putin 3-4 ani pentru a observa efectele pozitive in incasarile din taxe si impozite. Asa cum am zis de foarte multe ori in diverse ocazii publice, sunt convins ca doar prin modernizarea si adoptarea de tehnologie, fiscul poate colecta mai mult generand mai multa echitate pentru contribuabili, dar in acest sens e nevoie de investitii publice si de sustinere a celor implicati.

 

In caz contrar, nu vom vedea un progres real si vom continua sa ne invartim in cercul vicios al majorarilor de taxe atunci cand bugetul nu are capacitatea sa sustina cheltuielile asumate.

Un al doilea palier al reformelor vizeaza, asadar, legislatia fiscala. Prin PNRR, guvernul si-a asumat sa elimine distorsiunile, lacunele din sistemul fiscal, sa faca un sistem mai echitabil printr-o rescriere a Codului fiscal pornind de la o analiza a acestuia intreprinsa de Banca Mondiala. Concluziile acestei analize nu au fost facute publice, insa putem intui directiile de modificare a legislatiei fiscale daca ne uitam la recomandarile FMI din raportul publicat in septembrie 2022: reforma taxarii veniturilor si proprietatii, reducerea stimulentelor fiscale, largirea bazei de impozitare, intarirea administratiei fiscale – o parte din acestea regasindu-se in OG 16/2022.

Revenind la motivul care a declansat seria de declaratii privind starea bugetului – deficitul de peste 1% din PIB la final de februarie 2023 -, mai trebuie mentionat, considerand si cele scrise mai sus, ca evolutia din primele luni ale anului era previzibila. Consiliul fiscal a aratat in decembrie anul trecut ca apreciaza drept probabila incasarea unor venituri mai mici comparativ cu tintele asumate in proiectul de buget de circa 11,3 mld. lei, reprezentand circa 0,73% din PIB, precum si o subestimare a cheltuielilor de 0,58% din PIB. Astfel, deficitul pentru 2023 ar urma sa ajunga la 5,7% din PIB, si nu la 4,4% din PIB asa cum s-a prevazut in bugetul votat in parlament.

Printre cauzele supraestimarii incasarilor si subestimarii cheltuielile ar putea fi enumerate: in zona incasarilor ca supraimpozitarea companiilor din energie nu mai aduce circa 1 miliard de lei la buget odata ce a fost introdus pretul reglementat si ca unele modificari ale Codului fiscal (cum ar fi aplicarea facilitatii pentru salariatii din constructii si in agricultura si industria alimentara sau reducerea accizelor la tutun si produse energetice) au diminuat sumele programate, iar in zona cheltuielilor se observa cheltuieli insemnate pentru compensarea facturilor la energie (1,6 miliarde de lei in primele doua luni din 2023, de exemplu). Impactul in buget al exemplelor date nu a fost luat in calcul la realizarea bugetului. Totodata, a fost discutata in cadrul guvernului si problema incasarilor mai slabe de la marii contribuabilii si nevoia de a pune presiune asupra acestora pentru a achita datoriile la buget. Intr-adevar, datele ANAF arata ca in primele trei luni din 2023 marii contribuabili au declarat taxe si impozite de 42,8 miliarde lei si au achitat efectiv 36,6 miliarde lei. In acest caz, trebuie sa retinem ca taxele odata declarate sunt datorate si ca fiscul are toate instrumentele pentru a le recupera, nefiind vorba decat de o intarziere, deci contribuabilii demonstreaza buna credinta din moment ce le declara. In ceea ce priveste cauzele intarzierii, probabil fiscul le va explora si le va face publice, dar sa speram ca nu este vorba de probleme de lichiditate („cash flow”) care apar atunci cand se prefigureaza dificultati economice serioase care limiteaza capacitatea companiilor de a-si onora la timp datoriile.

Concluzionand, vedem ca efectele contextului economic international fragil isi pun amprenta asupra Romaniei si ca multiplele crize afecteaza in moduri si grade diferite anumite industrii si/sau companii, dar ca in acelasi timp reformele structurale pentru consolidarea fiscala, adica pentru finante publice sustenabile, se fac prea lent in raport cu asteptarile fata de capacitatea bugetului de a sustine cheltuielile angajate. Exista motive de preocupare si e nevoie de politici de ajustare cumpatate pe termen pe scurt. Consider insa ca solutiile pe termen lung cu impact benefic pentru buget si pentru contribuabili raman modernizarea administrarii fiscale, unde efortul nu poate fi doar al ANAF, ci al guvernului, dar si al mediului de afaceri, atat cat depinde de el, si ca reforma sistemului fiscal ar trebui accelerata pentru a asigura echitate contribuabililor.